Informarea persoanei care solicita angajarea

Codul muncii instituie obligatia angajatorului ca anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca sa informeze persoana care solicita angajarea ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele generale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice.

Informarea trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente:

identificarea partilor;

locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diferite locuri,

sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;

atributiile postului;

riscurile specifice postului;

data la care contractul urmeaza sa-si produca efectele;

in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau a unui contract de munca temporara, durata acestora;

durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;

conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;

salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul;

durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore /saptamana;

indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului;

durata perioadei de munca.

Cea mai eficienta si utila modalitate de realizare a obligatiei de informare o constituie chiar contractul de munca. Semnarea lui sau a actului aditional modificator, anterior inceperii activitatii de catre salariat semnifica luarea la cunostinta despre elementele precizate de lege, obligatia angajatorului fiind ca urmare indeplinita. Contractul este, in consecinta afectat de un termen suspensiv, cert.

Angajatorul poate uza si de o alta cale: sa puna la dispozitia celui in cauza un formular cuprinzand elementele cerute de lege, solicitand luarea la cunostinta si semnarea lui, operatiune asadar, anterioara incheierii contractului.

Singura sanctiune care poate interveni in ipoteza neindeplinirii obligatiei de informare consta in acordarea de despagubiri in baza hotararii instantei judecatoresti competente. Dar, conditia necesara pentru pretinderea lor o reprezinta existenta unui prejudiciu, care trebuie, deci, dovedit de cel care le solicita.