Nomocanoane cuprinzand Pravila Sfintilor Parinti, cu extrase din legile de stat bizantine privitoare la Biserica in limba slavona si romana

Aceste nomocanoane au avut un caracter penitential, de unde si folosirea lor in Scaunul Marturisirii.

Indrumari penitentiale - pentru Scaunul marturisirii - aflam insa si in Evhologii (Molitfelnice) copiate inaintea acestor Pravile (Nomocanoane) epitimeice.

Este cazul manuscrisului slav, nr. 238, din Biblioteca Academiei Romane, care este si "cel mai vechi evhologiu slavo-roman pastrat pana azi . Filigranele - mentiona R. Constantinescu - dateaza ms. intr-al treilea sfert al secolului al XV-lea"

In acest Evhologhiu aflam si " . anexele obisnuite la Sintagma lui Matei Vlastaris" , ceea ce arata ca acest nomocanon circula in Tarile romane inca din secolul al XV-lea.

Dintre aceste nomocanoane, manuscrise slave, amintim:

Pravila de la Bisericani (1512)

Pravila de la Manastirea Neamtu (1557)

Pravila de la Manastirea Putna (1581) (Bibl. Acad. Romane nr. 692).

Aceasta Pravila a fost copiata de "rithorul" si "scholasticul" Lucaci, de unde si numirea sa de "Pravila lui Lucaci Scolasticul".

Alaturi de texte slavone, manuscrisul Pravilei cuprinde si unele traduceri romanesti, "socotite de unii, in continuare, a reprezenta cele mai vechi texte juridice in limba romana".

Pana in prezent, nu s-au identificat inca textele si autorii lor, dar parerea cercetatorilor este ca textul manuscriselor copiat de dascalul Lucaci, "simplu ierodiacon sau citet la Putna", la cererea fostului episcop de Roman, Eustratie (1575-1580), se aseamana cu Pravila de la Bistrita si cea tiparita la Govora , adica cu alte doua Pravile penitentiale, de redactie greceasca.

Menita sa foloseasca clericilor (duhovnici) romani, care nu intelegeau slavona, acest nomocanon a fost cunoscut sub numele de "Pravila Sf. Parinti dupa invatatura lui Vasile cel Mare".

S-a spus cu indreptatire ca aceasta Pravila a ritorului si scolasticului Lucaci are o importanta deosebita atat pentru lingvisti, filologi, cat si pentru istorici ai literaturii,
juristi, canonisti si teologi, deoarece este "cel mai vechi manuscris juridic romanesc, cat
si cel mai vechi text literar moldovenesc", alcatuit "cu cinci decenii mai devreme decat
Pravila lui Eustatie logofatul si cu sase decenii inainte de scrierile lui Varlaam,"

4. Pravila de la Bistrita moldoveana

Pravila lui Eustratie logofatul, intitulata: "Pravila aleasa, scoasa si intocmita si dentru multe svinte scripturi cercata si gasita, . ", a fost publicata in anul 1632.

La alcatuirea ei, Eustratie s-a folosit de nomocanonul lui Malaxos, de cel al lui Nicolae din Namplia si de un "nomocanon tiparit", care - dupa parerea lui R. Constantinescu - ar putea sa fi fost "o editie a nomocanonului ucrainean . ".

In anul 1618, o pravila manuscris, in limba slavona, a fost copiata din porunca arhiepiscopului Teofan III al Moldovei (1617-1619) pentru biserica mitropoliei Sucevei.

Ulterior, manuscrisul a trecut in biblioteca manastirii Bistrita (Valcea).

Manuscrisul de la Suceava fusese imprumutat de Udriste Nasturel. Dupa parerea unor cercetatori, " . tocmai acest manuscris si un altul a fost modelul traducerii imprimate la Govora in 1640. in orice caz - conchidea R. Constantinescu - el este singurul al carui text slavon corespunde integral celui romanesc imprimat la 1640".

In Biblioteca Academiei Romane si in alte biblioteci din tara se mai afla insa si unele fragmente de pravile in limba greaca si slavona, precum, de pilda, nomocanonul provenit de la Manastirea Bistrita (Valcea), copiat de ieromonahul Efrem, la anul 1651.