Conditiile angajarii raspunderii patrimoniale a magistratilor

Conditiile angajarii raspunderii patrimoniale a magistratilor

Art. 96 alin. 7 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor stabileste conditiile pentru promovarea actiunii in regres de catre stat impotriva judecatorului sau a procurorului.

Fiind o raspundere subsidiara si indirecta, conditiile angajarii acesteia sunt urmatoarele:

Actiunea in regres impotriva magistratului trebuie sa fie introdusa de catre Stat, acesta fiind unicul titular al ei. Statul isi poate astfel recupera despagubirile pe care le-a platit persoanei vatamate prin eroarea judiciara.

Prejudiciul sa fi fost acoperit de stat in temeiul unei hotarari irevocabile, fapt ce exclude posibilitatea ca in timpul judecarii cauzei statul actionat in judecata sa cheme in garantie magistratul vinovat de cauzarea erorii judiciare. Pentru ca statul sa formuleze actiune in regres, este necesar ca hotararea pronuntata impotriva sa sa fie irevocabila si sa se fi executat.

Sa se fi stabilit, in prealabil, printr-o hotarare definitiva, raspunderea penala sau disciplinara, dupa caz, a judecatorului sau a procurorului pentru o fapta savarsita in cursul judecatii procesului, iar fapta savarsita sa fie de natura a determina o eroare judiciara.

Magistratul sa fi actionat cu rea-credinta sau grava neglijenta. Intrucat conditia este ca raspunderea judecatorului sau procurorului sa fi fost stabilita printr-o hotarare disciplinara sau penala, rezulta ca acesta trebuie sa fi savarsit abaterea disciplinara prevazuta de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 sau o infractiune la care elementul subiectiv este intentia directa ce poate fi echivalata cu reaua-credinta sau infractiunea de neglijenta in serviciu.

Statul trebuie sa formuleze actiunea in regres in termen de 1 an, acesta fiind un termen de prescriptie a dreptului la actiune. Legea nu stabileste momentul de la care curge termenul de prescriptie, insa consideram ca acesta ar fi momentul acoperirii de catre stat a prejudiciului stabilit in sarcina sa prin hotarare irevocabila.

Subcapitolul 1

Garantiile procesuale instituite in favoarea magistratilor

Din analiza conditiilor care trebuie indeplinite pentru formularea actiunii in regres de catre stat impotriva magistratului rezulta doua mari garantii procesuale. Actiunea directa formulata de catre victima erorii judiciare impotriva magistratului este inadmisibila. Potrivit art. 504 C. proc. pen. si art. 96 alin. 6 din Legea 303/2004, actiunea in despagubiri poate fi formulata numai impotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice. Este o solutie fireasca ce este destinata sa-l protejeze pe magistrat impotriva eventualelor actiuni sicanatorii si abuzive, iar acest principiu are un caracter absolut.

In al doilea rand, este inadmisibila actiunea in garantie formulata de stat, ca titular al actiunii in regres impotriva magistratului, in timpul judecarii actiunii in despagubiri formulate de persoana vatamata prin savarsirea erorii judiciare. Potrivit dispozitiilor art. 507 C. proc. pen. si art. 96 alin 7 din Legea 303/2004, actiunea in regres a statului poate fi introdusa numai dupa pronuntarea unei hotarari irevocabile, iar prejudiciul a fost acoperit, deci numai dupa executarea hotararii.

O masura suplimentara de garantie a magistratilor o constituie asigurarea acestora pentru risc profesional. Art. 78 din Legea 303/2004 prevede ca "magistratii beneficiaza de asigurare pentru risc profesional, realizata din fondurile bugetare ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ale Ministerului Justitiei sau, dupa caz, ale Ministerului Public, pentru viata, sanatate si bunuri, in limita veniturilor pentru anii lucrati in aceste functii, dar nu in mai mult de 15 ani de activitate." Magistratii se pot asigura pentru risc profesional si peste limita legala. Aceasta asigurare inceteaza odata cu functia lor.

Instanta competenta a solutiona actiunea in despagubiri introdusa de stat impotriva magistratului se va stabili in functie de valoarea reparatiilor pretinse de catre reclamant, conform art. 1-2 C. proc. civ.

In doctrina a fost criticata formularea dispozitiei cuprinsa in art. 96 alin. 7 care a fost caracterizata ca fiind "vadit nefireasca si de natura a paraliza, practic dreptul de actiune al statului pentru despagubiri", si s-a propus in schimb modificarea acesteia pentru ca statul sa aiba posibilitatea sa formuleze o cerere de chemare in garantie impotriva magistratilor vinovati de savarsirea erorii judiciare pe motivul  existentei unor avantaje practice prin scurtarea lantului de procese necesare pentru obtinerea restituirii despagubirilor avansate de catre stat. De asemenea, s-a sustinut ca pentru a ajunge la angajarea raspunderii magistratului pentru erori judiciare comise in alte procese decat cele penale este necesar a se pronunta cel putin patru hotarari: hotararea care contine eroarea judiciara, hotararea definitiva sau irevocabila prin care magistratul este condamnat penal sau disciplinar; hotararea irevocabila prin care statul este condamnat la plata despagubirilor civile; hotararea irevocabila prin care se admite actiunea statului impotriva magistratului.

Subcapitolul al 2-lea

Notiunile de rea-credinta si grava neglijenta

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

In ceea ce priveste conceptele de rea-credinta si grava neglijenta, acestea sunt susceptibile de a primi mai multe acceptiuni. 

Un prim sens este acela care da continutul abaterii disciplinare prevazuta de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, potrivit caruia constituie abatere disciplinara "exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta daca fapta nu constituie infractiune". Continutul acestei prime acceptiuni nu este necesar a fi definit de lege, intrucat acesta urmeaza a fi stabilit prin jurisprudenta disciplinara din cadrul sectiilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

A doua acceptiune este aceea care poate fi integrata in elementele constitutive ale unor infractiuni prevazute de legea penala. Nici continutul acestei acceptiuni nu trebuie definit printr-o lege, deoarece in legislatia penala exista suficiente elemente pentru a stabilit caracterul penal al faptei savarsite, gradul de vinovatie, reaua credinta fiind asimilata intentiei directe(abuz in serviciu, contra intereselor unei persoane, etc.).

O a treia acceptiune este aceea care da continutul uneia dintre conditiile formularii actiunii in regres impotriva magistratului pentru repararea prejudiciului la care statul a fost obligat prin hotarare judecatoreasca irevocabila si pe care l-a acoperit.

In cazul erorilor judiciare savarsite in alte procese decat cele penale, aceasta a treia acceptiune trebuie sa o cuprinda atat pe prima acceptiune, cat si pe cea de-a doua acceptiune, in sensul ca in cadrul actiunii in regres a statului se va stabili ca exista rea-credinta sau neglijenta, numai daca exista o hotarare penala de condamnare sau o hotarare disciplinara a magistratului.

Cea de-a treia acceptiune constituie un concept nou, introdus de Constitutie si preluat de Legea privind statutul magistratilor. Pentru ca statul sa se indrepte impotriva magistratului cu actiune in regres trebuie sa fie indeplinite o serie de conditii prevazute de lege, conditii care constituie garantii procedurale in stabilirea raspunderii judecatorilor si procurorilor.

In ceea ce priveste reaua-credinta este vorba de dovedirea unui element subiectiv, instanta fiind singura in masura sa aprecieze, la judecarea actiunii, daca magistratul a actionat cu rea-credinta, plecand de la elemente exterioare, materiale, obiective si de la circumstantele personale si reale, dar si de la prezumtia bunei-credinte. Reaua-credinta a fost considerata o notiune de sine-statatoare care consta in faptul ca magistratul, cu buna-stiinta, fata de probele administrate si fata de realitatea pe care acestea o dezvaluie, pronunta o hotarare, stiind ca aceasta este gresita in fond, ca nu corespunde adevarului. Ea este o forma a vinovatiei, o intentie rau-voitoare. Aceasta trebuie dovedita de catre stat, in calitatea sa de reclamant in cadrul procesului.

Si grava neglijenta va trebui apreciata de catre judecator, in functie de toate imprejurarile cauzei, daca magistratul a actionat sau nu din grava neglijenta. Neglijenta este o forma a vinovatiei, mai usoara decat intentia, un fel de vinovatie neintentionata. Magistratul va raspunde doar pentru cea mai grava forma a neglijentei(culpa lata), spre deosebire de dreptul comun in care raspunderea civila delictuala se angajeaza chiar si pentru cea mai usoara culpa.

Notiunile de rea-credinta si grava neglijenta trebuie intelese in sens larg, incluzand atat incompetenta, cat si lipsa de profesionalism.

Unii practicieni au sustinut ca odata stabilita raspunderea penala sau disciplinara, in conditiile alin. 4 din art. 96 din Legea privind statutul magistratilor(repararea prejudiciului de catre stat), aceasta prezuma reaua-credinta sau grava neglijenta si ca urmare ca ea n-ar mai trebui dovedite in cadrul actiunii in regres a statului impotriva magistratului. Nu este suficient sa fie angajata raspunderea statului pentru a fi in prezenta unei raspunderi a magistratului, ci reaua-credinta, respectiv grava neglijenta trebuie apreciate si stabilite in mod separat in cadrul actiunii in regres a statului impotriva magistratului.

In jurisprudenta s-a statuat ca procurorii si judecatorii care instrumenteaza in cauzele civile sau penale, pe care le au de solutionat, nu pot fi trasi la raspundere penala si nici macar civila, pentru interpretarile date legii, chiar daca acestea ar fi gresite, pentru acest lucru existand doar caile de atac prevazute de lege. Raspunderea lor juridica poate fi atrasa numai atunci cand se dovedeste ca au lucrat cu rea-credinta sau cu o culpa grosiera, ceea ce nu este cazul atunci cand acestia aplica si interpreteaza dispozitiile legale potrivit convingerilor proprii.

Actiunea in regres a statului poate fi promovata in conditii strict determinate de lege si este de natura sa realizeze scopul prevazut de legiuitorul constitutional si anume de a evita actiunile sicanatorii impotriva magistratilor, de natura a le afecta impartialitatea si independenta, dar si de a-i trage la raspundere ori de cate ori acestia au actionat cu rea-credinta sau grava-neglijenta. Intr-o societate democratica, magistratul nu poate beneficia de o imunitate absoluta ori de cate ori isi incalca atributiile de serviciu cu rea-credinta sau grava neglijenta. Printre factorii de presiune de natura a afecta independenta magistratilor au fost indentificate si dispozitiile legale care prevad raspunderea materiala a magistratilor pentru erorile judiciare.

Dupa revizuirea Constitutiei din anul 2003, a fost sustinut in doctrina si un punct de vedere potrivit caruia dispozitiile art. 998 n-ar putea constitui fundamentul raspunderii delictuale a judecatorului, fiindca principiul este neraspunderea civila a magistratului pentru actele si faptele savarsite in exercitiul functiei sale, iar raspunderea este exceptia si atunci regulile pe temeiul carora raspunderea poate fi angajata trebuie sa fie si ele de exceptie.

Actiunea in regres a statului poate fi promovata in conditii strict determinate de lege si este de natura sa realizeze scopul prevazut de legiuitorul constitutional si anume de a evita actiunile sicanatorii impotriva magistratilor, de natura a le afecta impartialitatea si independenta, dar si de a-i trage la raspundere ori de cate ori acestia au actionat cu rea-credinta sau grava-neglijenta. Intr-o societate democratica, magistratul nu poate beneficia de o imunitate absoluta ori de cate ori isi incalca atributiile de serviciu cu rea-credinta sau grava neglijenta. Printre factorii de presiune de natura a afecta independenta magistratilor au fost indentificate si dispozitiile legale care prevad raspunderea materiala a magistratilor pentru erorile judiciare.

Reglementarea constitutionala si cea privind statutul magistratilor privind raspunderea lor patrimoniala este in concordanta cu prevederile art. 5.2 din Carta europeana asupra statutului judecatorilor , consacrand principiul primordialitatii raspunderii statului pentru pagubele cauzate prin decizii judiciare, precum si cu principiile Declaratiei de la Milano.