Exercitarea si apararea servitutilor - stingerea servitutilor

Analiza exercitarii servitutilor face necesara evidentierea drepturilor si obligatiilor care revin proprietarilor celor doua fonduri sau imobile. Drepturile si obligatiile celor doi proprietari difera in functie de modul de constituire a fiecarei servituti. Astfel, in cazul servitutilor naturale si a servitutilor legale, drepturile si obligatiile proprietarilor celor doua imobile sunt reglementate de lege. Cand este vorba de o servitute stabilita prin titlu, drepturile si obligatiile sunt cele stipulate in actul juridic de constituire. Tot astfel, in ipoteza unei servituti dobandita prin uzucapiune, drepturile si obligatiile in discutie depind de modul in care s-a exercitat posesia pe durata termenului de prescriptie. Si in sfarsit, cand servitutea a fost constituita prin destinatia proprietarului, obligatiile proprietarilor sunt acelea care rezulta din starea de fapt stabilita intre cele doua imobile de catre cel ce a fost unicul lor proprietar. Totusi, este posibil de sesizat si existenta unor drepturi si obligatii comune si generale in cazul oricarei servituti.

A. Drepturile si obligatiile generale ale proprietarului imobilului sau fondului dominant sunt: de a face toate lucrarile necesare pentru conservarea si exercitarea servitutii (aceste lucrari se fac pe cheltuiala sa); de a se folosi de servitute numai in conformitate cu legea, titlu sau modul de stabilire a acesteia; de a nu face lucrari care ar antrena schimbari impovaratoare pentru fondul aservit^[1].

B. Drepturile si obligatiile generale ale proprietarului fondului aservit. Printre acestea amintim: de a abandona fondul aservit la dispozitia proprietarului fondului dominant atunci cand prin titlu s-a obligat sa faca, pe cheltuiala sa, anumite lucrari necesare pentru exercitarea si conservarea servitutii; de a se abtine de la orice fapta prin care ar tulbura exercitiul normal al servitutii, chiar daca aceasta ar fi devenit impovaratoare^[2]. Totusi, daca servitutea a devenit prea impovaratoare sau il pune in imposibilitate de a efectua unele reparatii folositoare, proprietarul fondului aservit poate oferi proprietarului fondului dominant un alt loc cu aceeasi intrebuintare (art.634 C.civ.).

Pentru apararea dreptului de servitute, titularul sau are la dispozitie o actiune petitorie, numita confesorie de servitute. Servitutile stabilite prin titlu, precum si toate servitutile continue si aparente pot fi aparate, indirect, si pe calea actiunilor posesorii^[3].

Stingerea servitutilor. Dreptul de servitute se poate stinge in urmatoarele situatii: in caz de imposibilitate materiala de a mai exercita servitutea; prin confuziune; prin prescriptie extinctiva, in cazul neexercitarii servitutii timp de 30 de ani; in ipoteza pieirii imobilului aservit; prin renuntare la servitute; la implinirea termenului pentru care a fost constituita prin titlu; in cazul revocarii, rezolvirii sau anularii dreptului celui care a consimtit stabilirea servitutii, potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.