Dezmembramintele dreptului de proprietate

§ 1. Consideratii generale

1. Preliminarii. Dreptul de proprietate este dreptul real cel mai deplin, deoarece confera titularului sau trei atribute: posesia, folosinta si dispozitia. Aceste atribute au un caracter absolut, in sensul ca exista in raporturile proprietarului cu toti ceilalti, si un caracter exclusiv, in intelesul ca numai proprietarul le poate exercita in plenitudinea lor, independent de puterile si drepturile pe care altul le-ar avea asupra aceluiasi bun^[1]. Sunt insa si situatii cand unele dintre atributele recunoscute de lege proprietarului sunt desprinse din continutul juridic al dreptului sau, alcatuind un alt drept real principal, constituit ori recunoscut in favoarea altei persoane, drept independent, opozabil tuturor, inclusiv proprietarului. In acest mod, se realizeaza ceea ce numim dezmembrarea dreptului de proprietate, intrucat unele atribute ale proprietatii se exercita cu titlu de drept real principal si distinct asupra unui bun de catre o alta persoana decat proprietarul. De aceea, aceste drepturi reale sunt denumite, intr-o terminologie consacrata, dezmembraminte ale proprietatii. Denumirea ne sugereaza ideea ca prin intermediul unor asemenea drepturi reale principale se limiteaza, atunci cand legea permite, in privinta unor atribute, caracterul exclusiv al dreptului de proprietate.

Definitie si enumerare. Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt acele drepturi reale principale derivate asupra bunurilor altuia, opozabile tuturor, inclusiv proprietarului, care se constituie sau dobandesc prin desprinderea ori limitarea unor atribute din continutul juridic al dreptului de proprietate^[2]. Ele nu desfiinteaza dreptul de proprietate, ci doar il golesc sau il restrang, in sensul ca proprietarul este ingradit sau lipsit de plenitudinea atributelor proprietatii.

Analiza acestei definitii ne permite sa constatam ca drepturile reale principale - dezmembraminte ale proprietatii - sunt opozabile, deopotriva, tertilor si proprietarului. Altfel spus, proprietarul nu mai are posibilitatea ca prin vointa si puterea sa proprie sa retraga sau stinga dreptul real respectiv. Dimpotriva, este tinut sa nu faca nimic de natura a aduce atingere sau a impiedica exercitiul liber si nestingherit al acelui drept. Revocarea dreptului poate avea loc numai cu titlu de sanctiune si trebuie dispusa obligatoriu, in cadrul unui proces, de catre instantele de judecata. Explicatia consta in faptul ca intre proprietar si titularul dreptului real - dezmembramant al dreptului de proprietate se nasc raporturi de drept civil, in care partile au intotdeauna o pozitie de egalitate juridica.

Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt: dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitatie, dreptul de servitute si dreptul de superficie. Toate aceste drepturi reale principale derivate pot fi constituite sau dobandite numai asupra bunurilor care se afla in proprietate privata. Dreptul de proprietate publica nu poate fi dezmembrat prin constituirea unor asemenea drepturi. Bunurile din domeniul public national si local sunt scoase din circuitul civil, fiind inalienabile si imprescriptibile. Astfel, art.136 alin. (4) din Constitutia Romaniei prevede: 'Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.'.