Definitia elementului de extraneitate

Notiuni generale

1) Elemente de extraneitate :

Lat. "extranes" = strain

Raportul juridic are 3 elemente : obiect, continut, subiecte.

Raportul juridic civil are aceleasi elemente, fiind caracterizat prin 3 trasaturi :

- raport social ;

- raport volitional ;

- in raportul civil, partile se afla pe picior de egalitate.

Ori de cate ori in raportul juridic apare un element strain se paraseste taramul (drept international privat) dreptului civil si se intra pe taramul dreptului international privat.

Ex : un cetatean roman se casatoreste cu un cetatean strain pe teritoriul Romaniei. Elementul strain este cetatenia straina a unuia dintre viitorii soti.

Elementul strain la care se refera D.I.P. reprezinta orice imprejurare de fapt din cauza careia relatiile de drept privat intra in contact cu mai multe sisteme de drept.

Elementul strain nu este parte componenta a structurii raportului juridic, ci el este o imprejurare care se leaga de oricare dintre cele 3 (subiecte) elemente : subiect, obiect, continut.

Intr-un raport juridic pot exista unul sau mai multe elemente de extraneitate.

Ex : 1. raportat la subiectele raportului juridic rezulta ca pentru persoana fizica exista urmatoarele elemente de extraneitate : cetatenia, domiciliul sau resedinta in strainatate ; pentru persoanele juridice ca elemente de extraneitate intalnim : nationalitatea, sediul sau fondul de comert.

2. raportat la obiectul raportului juridic ;

*locul situarii bunului (in strainatate

3. raportat la continutul raportului juridic ;

*locul incheierii actului juridic in sens de negotium juris (ex: o firma romana incheie in strainatate un contract cu o firma straina, in vederea prestarii de catre aceasta din urma a unor servicii pe teritoriul Romaniei)

*locul intocmirii inscrisului constatator (instrument probatoriu al actului juridic care poate fi intr-un alt stat decat cel in care s-a realizat acordul de vointa) - locus regit actum ;

*locul unde urmeaza sa-si produca efectele un contract (locus executionis

*locul producerii faptului illicit cauzator de prejudicii (lex loci delicti comissi) legea locului unde se produce accidentul

4.raportat la problemele de procedura ;

*locul solutionarii litigiului este in strainatate ; (2 soti romani casatoriti divorteaza in Italia)

Definitia elementului de extraneitate :

Consta intr-o imprejurare de fapt in legatura cu un raport juridic careia acest raport intra in contact cu mai multe sisteme de drept.

In doctrina se apreciaza ca prezenta elementului de extraneitate intr-un raport juridic produce 2 efecte :

*elementul de extraneitate constituie criteriul de delimitare a raporturilor de D.I.P fata de orice raport civil

*elementul de extraneitate determina conflictele de legi, fie aplicarea normelor materiale interne sau unificate.

Aceasta situatie conduce la concluzia ca D.I.P are o metoda de reglementare specifica diferita de cea a dreptului civil.

Aceasta metoda este dupa caz (este) metoda conflictuala sau metoda aplicarii nemijlocite a normei materiale (substantiale)

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

2) Raporturile juridice de DIP :

Art.1 alin.2 din Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de DIP prevede urmatoarele : "in intelesul prezentei legi, raporturile de DIP sunt raporturi civile, comerciale, de munca, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu elemente de extraneitate".

Este vorba de raportul de drept civil in intelesul larg al cuvantului. In concluzie, obiectul DIP ca ramura de drept este alcatuit din raporturi juridice de drept civil in sens larg care cuprind unul sau mai multe elemente de extraneitate.

Raporturile juridice de DIP reprezinta raporturile juridice de drept civil in intelesul larg.

3) Metoda de reglementare a DIP:

a) metoda conflictuala poate fi rezolvata astfel : ori de cate ori instanta are de solutionat un litigiu cu privire la un raport juridic cu un element de extraneitate si sunt 2 sau mai multe sisteme de drept susceptibile de a se aplica, trebuie sa se recurga la norma conflictuala a forului (la propriul sistem de DIP) si sa se aplice legea desemnata de aceasta.

Norma conflictuala prezinta urmatoarele caractere :

*utilizarea metodei inseamna alegerea legii competente, intrucat, in principiu, norma conflictuala este bilaterala ;

*in prezenta unor sisteme de DIP diferite, judecatorul forului aplica mereu propria norma conflictuala ;

*legea aplicabila desemnata de norma conflictuala este legea forului sau legea unui stat strain.

Metoda conflictuala a fost criticata in doctrina, invocandu-se urmatoarele aspecte :

*este o metoda complexa cu dificultati in aplicarea practica ;

*este incerta si imprevizibila deoarece in unele state normele conflictuale cu origine jurisprudentiala si nu legala ;

*aceasta metoda aplica raportului juridic de DIP o lege interna, facand abstractie de faptul ca este un raport cu un element de extraneitate

In ciuda acestei critici, metoda conflictuala este cea mai potrivita in solutionarea conflictelor de legi.

b) metoda aplicarii nemijlocite a normei materiale.

In afara sistemului de drept exista norme care se aplica in mod firest raportului juridic, excluzandu-se astfel, atat conflictul de legi cat si aplicarea dreptului strain. Aceste norme se numesc norme (sau legi) de aplicatie imediata.

Cu alte cuvinte, normele de aplicatie imediata apartin sistemului de drept intern al statului forului si se aplica raportului juridic cu un element de extraneitate, care are o anumita legatura cu tara forului, prin aceasta inlaturandu-se conflictul de legi si aplicarea dreptului strain.

Metoda aplicarii imediate a normelor materiale are caracter prealabil utilizarii normei conflictuale si se particularizeaza prin urmatoarele :

*normele de aplicatie imediata exclude aplicarea normei straine. Spre deosebire de aceasta, norma conflictuala presupune o optiune intre legea straina si legea tarii;

*ridica problema aplicarii locului in spatiu ;

*au caracter unilateral, fiind si obligatorii. Normele conflictuale sunt de regula bilaterale

Observatie :

In doctrina straina, alaturi de aceste 2 metode de reglementare a raportului DIP se sustine si existenta unei a 3 metode (proper law) care presupune desemnarea legii aplicabile pentru fiecare speta in parte, ceea ce conduce la aplicarea unor legi diferite chiar in aceeasi materie.

4) Domeniul DIP :

In doctrina, atat cea romaneasca cat si cea straina s-au exprimat opinii cu privire la materiile care intra in cuprinsul DIP :

a)conceptia care limiteaza DIP numai la conflictele de legi ;

b)conceptia conflictelor de legi si a conflictelor de jurisdictie ;

c)conceptia conflictelor de legi si a conditiei juridice a strainului;

d)conceptia extensive care cuprinde si cetatenia in DIP.

5) Izvoarele DIP:

In material DIP coexista 2 categorii de izvoare : izvoare interne si izvoare internationale.

Principalele izvoare interne sunt : Legea 105/1992 ; OUG 194/2002 - regimul strainilor din Romania ; Legea 187/2002 - competenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea in Romania in materie civila, comerciala din statele UE ; Legea cetateniei romane ; Legea actelor de stare civila ; Legea cu privire la regimul pasapoartelor in Romania.

Izvoarele internationale sunt constituite de Conventiile internationale (tratate, acorduri) bilaterale sau multilaterale prin care se reglementeaza probleme de DIP si la care Romania este parte.

Exista 2 categorii de izvoare internationale :

*izvoare internationale care contin norme conflictuale. Ex : Conventia prin care se reglementeaza conflictul de legi si jurisdictie in materie de despartire si separatiune de corp ; O serie de tratate de asistenta juridica, in materie civila, penala.

*izvoare internationale care contin norme materiale. Ex: Conventia privind obtinerea pensiei de intretinere in strainatate ; Conventia cu privire la drepturile copilului ; Conventia Europeana in domeniul informarii asupra dreptului strain ; Conventia asupra protectiei copilului si cooperarii in materia adoptiei internationale ; Conventia asupra rapirii internationale de copii ; Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie (Roma, 4 mai 1950 in cadrul Consiliului European) ratificata in Romania prin Legea 30/1994 ; Conventia cu privire la recunoasterea atestatelor obtinute in invatamantul superior in statele din regiunea Europei (Lisabona) ratificata de Romania prin Legea 172/1998 ; Conventia cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine (Haga, 1951) ; Legea 52/2000.

Alaturi de izvoarele interne si cele internationale DIP mai cunoaste inca 2 izvoare : *cutuma internationala ;

*uzantele internationale.

Cutuma este o regula de conduita stabilita in practica vietii sociale si respectate un timp indelungat in virtutea deprinderilor, ca norma sociala obligatorie. In dreptul international vine sa completeze sau sa interpreteze normele juridice de DIP

Uzantele sunt o conduita a partilor care reprezinta un rezultat al unei atitudini exprimate in mod expres au tacit, constant, o anumita perioada de timp, cu caracter general sau special.

Majoritatea autorilor romani considera ca acesti termeni sunt sinonimi, insa in practica ei sunt diferiti.

Raporturile dintre izvoarele interne si internationale

Art.10 din Lg 105 consacra principiul conform caruia Conventia internationala priveaza fata de legea interna. In aceste sens, s-a pronuntat si Constitutia Romaniei in art.20 alin.20 : daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si legile interne au prioritate reglementarile internationale cu exceptia cazurilor in care Constitutia si legile interne contin dispozitii mai favorabile.