Comitetul International al Crucii Rosii si cooperarea cu NATO - un instrument operational

Comitetul International al Crucii Rosii si cooperarea cu NATO - un instrument operational

Comitetul International al Crucii Rosii (CICR) este o organizatie impartiala, neutra si independenta, a carei misiune exclusiv umanitara este aceea de a proteja vietile, demnitatea victimelor razboiului si violentei interne si de a le oferi asistenta.

Comitetul directioneaza si coordoneaza activitatile internationale de intrajutorare intreprinse de Miscare in situatii de conflict. De asemenea, incearca sa previna suferintele prin promovarea si intarire a dreptului umanitar si a principiilor umanitare universale. In situatiile in care se dezvolta un conflict armat sau un eveniment care implica violenta, delegatiile se concentreaza pe activitati operationale, precum protectie, asistenta, prevenire si cooperare la nivel de riposta si remediu, in beneficiul direct al victimelor - civili, oameni privati de libertate, raniti si bolnavi. In alte situatii, delegatiile se concentreaza in principal pe actiuni preventive, in cooperare cu Societatile Nationale si diplomatia umanitara. Acesta este si cazul Romaniei.

Militarii romani au participat la misiuni de observare O.N.U. din Republica Democratica Congo, Kosovo, Etiopia-Eritreea, Coasta de Fildes, Afganistan, Burundi, Liberia, Georgia. De asemenea, militarii romani participa sub egida Coalitie SUA/O.N.U. la operatiunile IRAQI FREEDOM in Irak (cu infanterie, geniu, politie militara si medici) si ENDURING FREEDOM in Afganistan.

Fortele armate romane a organizat in cadrul Programului Parteneriatului pentru Pace diverse aplicatii cu scop umanitar pe teritoriu romanesc la care au participat diferite unitati navale (distrugatoare, fregate, nave de desant, dragoare, corvete), amfibii si de aviatie (avioane de patrulare maritima, transport si vanatoare, elicoptere) din unsprezece state membre NATO sau partenere: Grecia, Italia, Spania, SUA, Turcia, Germania, Anglia, Olanda, Bulgaria, Romania, Ucraina.

Una dintre cele mai importante aplicatii de acest gen a fost Cooperative Partner - Constanta '96, care a avut ca scop perfectionarea deprinderilor participantilor si promovarea unor procedee de interoperabilitate in executarea unor operatiuni de asistenta umanitara si protectie umanitara acordata ranitilor si naufragiatilor pe timp de conflict armat, evacuarea necombatantilor, mentinerea pacii, precum si de supraveghere navala (embargo maritim), dragaj si convoiere.

CICR are legaturi cu autoritatile romane, inclusiv cu Fortele Armate Romane, prin Delegatia sa Regionala pentru Europa Centrala. Infiintata in 1997, Delegatia Regionala care monitorizeaza atent evenimentele pozitive produse in societatea romaneasca in ultimul deceniu.

Una dintre cele mai importante schimbari, strict din punctul de vedere al CICR, este cresterea rolului si influentei Romaniei pe arena internationala. Aceasta semnificatie superioara provine si din evenimentele interne politice, economice si sociale, dar si din rezultatele pozitive obtinute in calitate de membru NATO si al aderarii la Uniunea Europeana.[3]

CICR este implicat sub multe forme si modalitati in cooperarea cu U.E. si N.A.T.O. Contributiile Uniunii Europene si ale tarilor membre reprezinta o parte semnificativa din bugetul CICR, permitandu-i sa isi desfasoare activitatile de protectie si asistenta.  Un exemplu al acestei sustineri se refera la adoptare, de catre Uniunea Europeana a Ghidului pentru promovarea respectarii dreptului umanitar international, asa cum a fost publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din decembrie 2005.

Echivalentul NATO al documentului mentionat este Acordul de Standardizare STANAG Nr. 2449, care reglementeaza pregatirea in Dreptul International Aplicabil Conflictelor Armate (termenul preferat de armata, atunci cand e vorba de dreptul international umanitar), adoptat la 14 februarie 2003.

Toate statele membre NATO, ca si cele incluse in programul Parteneriatul pentru Pace (PfP), sunt semnatare ale Conventiei de la Geneva, din 1949, care ii protejeaza pe raniti si bolnavi, prizonierii de razboi si populatia civila si care au datoria de a transmite informatii legate de Conventie atat fortelor lor armate, cat si populatiei civile, pe scara larga.