Sustragerea de la serviciul militar

Sustragerea de la serviciul militar

1. Continutul legal

In art. 348 C.pen. este incriminata fapta persoanei care isi provoaca vatamari integritatii corporale sau sanatatii, simuleaza o boala sau o infirmitate, foloseste inscrisuri false sau orice alte mijloace, in scopul de a se sustrage de la serviciul militar.

In acord cu prevederile Constitutiei Romaniei sunt si dispozitiile care reglemen­teaza modul de indeplinire a serviciului militar in termen si cu termen redus (Legea nr. 46/1996 si Legea nr. 395/2005), iar sustragerea de la indeplinirea serviciului militar constituie o fapta cu un evident pericol social, ceea ce justifica incriminarea ei in dispozitiile art. 348 C.pen.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale refe­ri­toare la instituirea serviciului militar obligatoriu ca premisa de baza pentru capa­cita­tea de aparare a tarii, relatii care n‑ar putea fi aparate altfel decat prin comba­terea faptei de sustragere de la serviciul militar.

b) Infractiunea de sustragere de la serviciul militar, avand ca scop apararea unor valori imateriale, nu are un obiect material; cauzarea de vatamari corporale ori folosirea de inscrisuri falsificate sunt doar mijloace de savarsire a faptei.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi o persoana care isi provoaca vatamari, foloseste inscrisuri false etc. cand executarea serviciului militar este obligatorie[1].

La aceasta infractiune nu este posibil coautoratul, deci este o fapta cu subiect nemij­locit unic. Participatia este insa posibila sub forma de instigare sau complicitate.

b) Subiectul pasiv al infractiunii este statul, ca titular al valorii sociale cu privire la capacitatea de aparare. In ce priveste conditiile de loc si timp, legea prevede cerinta, in cadrul variantei agravate, ca fapta sa se comita in timp de razboi.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Infractiunea de sustragere de la serviciul militar, sub aspec­tul elementului material, se caracterizeaza prin savarsirea uneia dintre actiunile pre­vazute in art. 348 C.pen., si anume:

- autoprovocarea de vatamari integritatii corporale sau sanatatii;

- simularea unei boli sau infirmitati;

- folosirea de inscrisuri false sau

- folosirea de orice alte mijloace.

Vatamarea integritatii corporale sau sanatatii se realizeaza de catre persoana care sufera vatamarea. In cazul in care actiunea este efectuata de alta persoana (bineinteles la solicitarea si, deci, cu consimtamantul persoanei care este vatamata), aceasta va fi complice la infractiunea de sustragere de la serviciul militar. Complicele trebuie sa cunoasca scopul in care se face vatamarea. In cazul acestei modalitati, persoana care isi provoaca vatamarea aratata in lege, devine iremediabil inapta pen­tru satisfacerea serviciului militar, ceea ce confera un pericol social sporit faptei in raport cu celelalte modalitati care, odata descoperite, subiectul poate fi luat in arma­ta.

Pentru simularea unei boli sau infirmitati, autorul se poate folosi de anumite substante prin care deregleaza temporar activitatea normala a unor organe (de exem­plu, foloseste unele medicamente pentru cresterea pulsului, pentru functionarea nere­gulata a inimii etc.).

Folosirea unor inscrisuri false se realizeaza, de regula, prin aratarea in fata comi­siilor de recrutare sau incorporare ori in fata superiorilor a unor acte false care, daca ar consemna situatii reale, ar duce la inlaturarea obligatiei pentru faptuitor de a indeplini serviciul militar. Pentru existenta infractiunii nu prezinta relevanta cine a fal­sificat actul sau daca acesta a fost falsificat partial sau in intregime. Daca falsul a fost savarsit de persoana care se sustrage de la indeplinirea serviciului militar se vor aplica regulile de la concursul de infractiuni.

Prin folosirea de alte mijloace, se au in vedere acele actiuni ale subiectului care il fac indisponibil pentru prestarea serviciului militar (de exemplu, plecarea din tara, savarsirea unei infractiuni etc.).

Infractiunea de sustragere de la efectuarea serviciului militar este o infractiune cu continuturi alternative, pentru existenta infractiunii fiind suficienta constatarea savar­si­rii unei singure modalitati din cele prevazute de textul de lege; in cazul realizarii a doua sau mai multe modalitati exista tot o unitate infractionala, cu conditia ca actiuni­le respective sa se efectueze in baza aceleiasi rezolutii infractionale.

b) Ca o conditie esentiala, toate aceste actiuni trebuie sa fie comise in scopul sustragerii de la serviciul militar.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

c) Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru capacitatea de aparare a tarii. Aceasta se realizeaza prin savarsirea oricareia din modalitatile descri­se in norma de incriminare, in scopul sustragerii de la serviciul militar.

d) Legatura de cauzalitate rezulta din savarsirea faptei.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se caracterizeaza numai prin forma de vinovatie a intentiei, calificata prin scopul urmarit de autor si anume aceea de sustragere de la serviciul militar.

Nu intereseaza daca scopul urmarit a fost atins sau nu.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, sunt lasate in afara incri­mi­narii de catre legiuitor.

Consumarea infractiunii are loc odata cu savarsirea uneia din faptele descrise in norma de incriminare, in scopul sustragerii de la serviciul militar.

B. Modalitati. Infractiunea se poate savarsi in doua modalitati normative preva­zute de art. 348 C.pen., adica intr‑o modalitate simpla si una agravata (caracterizata de timpul de realizare, adica in timp de razboi).

C. Sanctiuni. Infractiunea, in forma sa simpla, este pedepsita cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar cand fapta se savarseste in timp de razboi, pedeapsa este inchi­soarea de la 3 la 10 ani.

Actiunea penala se pune in miscare numai la sesizarea comandantului unitatii la care civilul trebuia sa se prezinte pentru efectuarea serviciului militar sau in care mili­tarul isi executa serviciul militar. Competenta de judecata apartine tribunalului militar.

Subsectiunea a II‑a. Defetismul

1. Continutul legal

Raspandirea sau publicarea in timp de razboi de zvonuri sau informatii false, exagerate sau tendentioase relative la situatia economica si politica a tarii, la starea morala a populatiei in legatura cu declararea sau mersul razboiului, precum si savar­­sirea altor asemenea fapte de natura sa slabeasca rezistenta morala a populatiei constituie infractiunea prevazuta in art. 349 C.pen.

In timp de razboi, rezistenta, taria morala a intregului popor are o deosebita in­semnatate, constituind unul dintre factorii cu rol esential in obtinerea victoriei. Crea­rea unei stari de neliniste, de panica in randul populatiei sau chiar al armatei, prin raspandirea unor zvonuri false sau tendentioase, constituie o fapta de o gravitate deosebita, care poate duce la slabirea capacitatii de aparare a tarii[2].

Si in legislatia speciala exista o norma de incriminare cu incidenta in domeniul faptelor de defetism. Avem in vedere art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta[3], in conformitate cu care fapta personalului militar in activitate sau mobilizat, care manifesta atitudine de defetism, incita la insubordonare sau nu executa ordinele primite, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 15 la 20 de ani sau cu inchisoare pe viata.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special este format de relatiile sociale refe­ritoare la factorii morali care asigura capacitatea de aparare a tarii si anume starea de spirit a militarilor, spiritul de rezistenta al populatiei civile, increderea populatiei in forta armatei etc.

Aceasta infractiune nu are un obiect material.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al acestei infractiuni poate fi orice per­soana, atat un militar, cat si un civil. Infractiunea este susceptibila de participatie sub toate formele sale (coautorat, instigare si complicitate).

b) Subiect pasiv este statul, a carui capacitate de aparare este lezata prin sa­varsirea acestor fapte.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material implica raspandirea sau publicarea de zvonuri, informatii sau alte actiuni asemanatoare, savarsite in timp de razboi, de natura sa demobilizeze populatia, sa provoace pierderea increderii in autoritati sau in combativitatea armatei.

Pentru existenta infractiunii nu conteaza daca aceste actiuni se realizeaza sub forma orala sau scrisa, prin mijloace tehnice de telecomunicatie, prin distribuirea de manifeste etc.

b) Pentru existenta elementului material al infractiunii se cer a fi indeplinite trei conditii:

- obiectul actiunilor de raspandire sau publicare trebuie sa constea in zvonuri sau informatii false, exagerate sau tendentioase;

- zvonurile sau informatiile trebuie sa priveasca situatia economica si politica a tarii sau starea morala a populatiei in legatura cu declararea sau mersul razboiului;

- aceste actiuni sau altele asemanatoare trebuie sa aiba aptitudinea de a slabi rezistenta morala a populatiei.

c) Urmarea imediata consta intr‑o stare de pericol, concretizata in demobilizarea populatiei si in pierderea increderii acesteia in combativitatea armatei.

d) Legatura de cauzalitate rezulta din insasi savarsirea actiunii descrise in norma de incriminare.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de defetism este savarsita numai cu intentie directa sau indirecta, forma de vinovatie care rezulta din insusi caracterul zvonurilor si informatiilor raspandite (false, exagerate sau tendentioase).

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, sunt lasate in afara incri­minarii de catre legiuitor.

Infractiunea se consuma prin savarsirea uneia din actiunile descrise in norma de incriminare

B. Modalitati. Aceasta infractiune are trei variante normative, corespunzatoare actiunilor care ii formeaza elementul material. Fiecareia dintre aceste modalitati nor­mative poate sa‑i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea de defetism este pedepsita cu inchisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.