Clasificarea normelor juridice

CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE

SE FACE DUPA ANUMITE CRITERII:

1. Un prim criteriu este cel al ramurii de drept sau al obiectului reglementarii juridice si al metodelor de reglementare.

In baza acestui criteriu, distingem norme juridice:

de drept civil;

de drept penal;

de drept administrativ;

de drept constitutional;

de drept comercial, etc.

2. Un al doilea criteriu este cel al fortei juridice a actului normativ in care este cuprinsa norma juridica: Vom avea norme cuprinse in:

legi = actul normativ elaborat de parlament si care are forta juridica suprema.

decrete

hotarari guvernamentale sau ordonante

decizii = acte normative elaborate de organele administratiei locale, care au o sfera de aplicabilitate limitata la nivelul intinderii competentei teritoriale o organului respectiv (judet, oras, municipiu, comuna).

3. Criteriul structurii logice - are in vedere modul de cuprindere a partilor structurale analizate, normele juridice putand fi:

- complete - sunt complete cele care cuprind in articolul din actul normativ toate partile constitutive.

incomplete

Majoritatea normelor juridice sunt complete. Unele reglementari fac referire si se completeaza cu reglementari prezente fie in acelasi act normativ, fie in alte acte normative. Aceste norme juridice sunt considerate incomplete.

La randul lor aceste norme sunt clasificate in:

norme de trimitere;

norme in alb.

Diferenta intre aceste doua norme consta in faptul ca normele de trimitere se completeaza cu norme din acelasi act normativ sau din alte acte normative, pe cand normele in alb se vor completa cu dispozitii din acte normative ce urmeaza sa apara.

4. Dupa sfera aplicarii lor, normele juridice se clasifica in:

a) - norme generale

b) - norme speciale

c) - norme de exceptie

a) Se caracterizeaza prin aceea ca au sfera cea mai larga de aplicabilitate intr-un domeniu sau intr-o ramura de drept.

In acest sens se considera anumite norme dintr-o ramura ca reprezinta dreptul comun pentru o intreaga sfera de reglementare (spre exemplu: unele reglementari cuprinse in codul civil reprezinta dreptul comun pentru relatii reglementate prin norme de drept comerciale).

Document online: Contract de afiliere Referat: Contractul de donatie

b) Sunt aplicabile unei sfere restranse de relatii, derogand de la dreptul comun (specialia generalibus derogant).

Spre exemplu: art. 1191 alin.1 din Codul civil, cuprinde norma speciala (particulara) dupa care "dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, nu se poate face decat prin act autentic sau prin act sub semnatura privata".

Deci aceasta norma particulara vine sa concretizeze norma mai generala, inscrisa in art. 1170 Cod civil, dupa care dovada, in fata instantelor se poate face prin inscrisuri.

La randul ei aceasta norma reprezinta o concretizare a principiului enuntat in art. 1169 Cod civil, care prevede, in termenii cei mai generali, ca "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca".

c) Normele de exceptie completeaza normele generale sau speciale, fara ca exceptia prevazuta sa fie considerata a aduce atingere ordinii de drept.

Spre exemplu: Codul familiei, fixeaza pentru o casatorie o varsta minima de 18 ani barbatul si 16 ani femeia.

Acelasi articol, insa completeaza aceasta regula, printr-o exceptie si anume "pentru motive temeinice se poate incuviinta casatoria femeii care a implinit 15 ani".

Intrucat normele speciale si normele de exceptie sunt derogatorii, in procesul aplicarii lor ele cunosc un regim restrictiv interpretarea lor este stricta (sunt de stricta interpretare).

5. Criteriul gradului si intensitatii incidentei

Se disting:

normele - principii denumite si norme cardinale.

Aceste norme sunt cuprinse de obicei in Constitutii, in Declaratii (cum ar fi Declaratia universala a drepturilor omului), sau sunt deduse pe cale de interpretare, ca principii generale de drept.

Aceste norme se impun, fata de celelalte cu o forta de valabilitate mult mai evidenta aparand ca adevarate postulate juridice.

Exemplu:

respectul reciproc al vietii, integritatii, al demnitatii oamenilor;

cerinta existentei justitiei sociale;

respectarea conventiilor.

2. In raport cu acestea, celelalte norme ale dreptului pozitiv, apar ca mijloace normative care asigura traducerea in limbajul specific al dreptului, a cerintelor fundamentale de reglementare a ordinii sociale.

Spre exemplu: dreptul fiecarui individ la instructie si educatie este nuantat reglementat prin actele normative care privesc organizarea si functionarea institutiilor de invatamant si culturale.

6. Criteriul modului de reglementare a conduitei

Dupa caracterul conduitei impuse sau datorate, normele juridice se clasifica in:

a)     - norme onerative;     

b)     - norme prohibitive;

c)      - norme permisive.

a) Normele onerative sunt acele norme care obliga subiectul sa savarseasca o anumita actiune.

Exemplu: soferul care a comis un accident este obligat sa transporte victima la spital; parintii sunt obligati sa acorde copilului minor intretinere, cei ce doresc sa se casatoreasca trebuie sa-si exprime acordul de vointa in fata ofiterului de stare civila.

b) Normele prohibitive sunt acele norme care obliga subiectul sa se abtina de la savarsirea unor actiuni.

Spre exemplu: legea interzice casatoria intre rude pana la gradul IV inclusiv, interzice casatoria sub o anumita varsta, interzice furtul, etc.

Aceste doua categorii de norme sunt caracterizate ca norme imperative = care comanda o conduita sau impun abtinerea de la o anumita conduita.

Principiul privind efectele normelor imperative, in dreptul privat, este inscris in art. 5 Cod civil, dupa care "nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare, acte juridice unilaterale, de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri".

O astfel de norma este inscrisa in art. 813 Cod civil care dispune ca "toate donatiile se fac prin act autentic".

c) Normele permisive sunt acele norme care nici nu obliga, nici nu interzic o anumita conduita; ele lasa la aprecierea subiectului alegerea unei conduite, cu singura conditie de a nu incalca ordinea de drept.

Deci, subiectul nu poate alege o conduita ilicita = exista un dicton.

Este permis tot ceea ce legea nu interzice

Exemplu de norme permisive: dreptul de recurs al partilor, dreptul sotilor de a se invoi cu privire la numele ce il vor purta in timpul casatoriei.

Art. 969 Cod civil alin. 1 prevede "Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante" - sau cum se spune de obicei, contractul este legea partilor.

Deci partile au fost libere sa incheie o conventie, dar odata incheiata, devine cu putere de lege intre parti.

Spre deosebire de normele permisive, normele imperative (peremtorii), sunt acelea de la care nu se poate deroga  in nici o imprejurare.

Un alt exemplu de norme permisive: Art.40 Codul familiei arata ca la desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care a purtat in timpul casatoriei, numele celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei. In cazul in care nu intervine o astfel de invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea, alin.3 al acestui articol arata, ca o norma obligatorie imperativa de data aceasta ca fiecare dintre soti va purta numele ce-l purta inainte de casatorie.

Acest caz este tipic cand uneori normele permisive se pot transforma in norme imperative, purtand in acest caz denumirea de norme supletive.

Deci se constata ca acestor norme le este caracteristica situatia ca atunci cand subiectele nu folosesc libertatea ce le-a fost acordata, norma juridica suplineste vointa subiectelor, dispunand intr-un mod determinat.

In general normele imperative (care pot fi onerative sau prohibitive) se intalnesc in domeniul dreptului public si in special majoritatea normelor de drept penal, pe cand normele permisive sunt de larga aplicare in domeniul dreptului privat = drept civil =.

Utilizarea de catre legiuitor a uneia sau alteia din aceste categorii de norme este dictata de nevoile pe care le releva raporturile sociale, de participarea diferentiata a subiectelor de drept la circuitul juridic.

Autorii Collin si H.Capitant in lucrarea "Curs elementar de drept civil francez", Bucuresti 1940, vol.I, arata ca:

"Dreptul privat are ca scop principal fixarea limitelor inauntrul carora se va putea exercita libera activitate a indivizilor. Reglementarea intereselor pecuniare ale persoanelor trebuie sa fie lasata la propria lor vointa, iar nu stabilita din oficiu de legiuitor. Dreptul nu este creat pentru a stingheri initiativa partilor, pentru a-i fixa margini sau pentru a o include in reguli fixe, ci, dimpotriva, pentru favorizarea expansiunii raporturilor dintre oameni".

Aceasta teorie era criticata, anterior, apreciindu-se ca stiinta burgheza trece sub tacere ca in sistemul proprietatii private asupra mijloacelor de productie, libertatea dreptului de dispozitie sau libertatea contractuala favorizeaza numai pe proprietari, fiindca in raporturile dintre capitalisti si muncitori ea serveste exploatarii proletariatului. Nu se analizeaza insa premisele si posibilitatile existentei subiectilor in calitate de proprietari = proprietate privata.

In sistemul socialist, toate normele de drept civil au capatat caracter imperativ, motivat de proprietatea socialista, caracterizarea planificata a economiei, ramanand cu caracter dispozitiv doar cateva norme, referitoare la proprietatea personala, dreptul la nume, etc.

7. Normele organizatorice

In aceasta categorie sunt incluse normele care privesc organizarea institutiilor si organismelor sociale.

In continutul acestor norme se prevad:

modul de infiintare;

scopurile;

competentele;

relatiile cu alte institutii.

8. Normele punitive si normele stimulative

Aceasta diferentiere de grupare are ca temei un criteriu impus de sociologia juridica si anume:

- sanctiunea negativa - pedeapsa juridica, ce confera caracterul punitiv al normei, si

- sanctiunea pozitiva - un sistem articulat de stimulente care asigura, paralel cu pedeapsa, eficacitatea normei de drept (normele de drept care prevad mijloace de cointeresare, distinctii, decoratii, recompense, etc.), din domeniul dreptului constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul muncii si securitatii sociale.