Clasificarile posibile ale exceptiilor de procedura

Clasificarile posibile ale exceptiilor de procedura

Exceptiile procesuale pot fi clasificate in functiie de trei criterii: obiect, efectul spre care tind si caracterul normei juridice incalcate. Avem asadar, exceptii de procedura sau exceptii de fond, exceptii dilatorii sau peremptorii si exceptii absolute sau relative.

Observam ca aceste clasificari vizeaza notiunea-gen a exceptiilor procesuale si nu notiunea-specie a exceptiilor de procedura. Totusi, dat fiind faptul ca cele trei criterii nu se exclud reciproc in privinta sferei de aplicare, putem considera ca ele se suprapun.

Vom realiza prin urmare, clasificarea exceptiilor de procedura in functie de criteriile efectului pe care tind sa il realizeze si de criteriul caracterului de ordine publica sau de ordine privata al normei juridice incalcate. In afara acestor doua criterii general acceptate i doctrina, distingem alte doua.

Astfel, exceptiile de procedura mai pot fi clasificate in functie de criteriul neregularitatilor procedurale invocate si in virtutea criteriului institutiilor juridice de care sunt legate (sau la al caror regim juridic contribuie).

Dupa primul criteriu, exceptiile de procedura pot fi dilatorii sau peremptorii. Exceptiile dilatorii tind la intarzierea judecatii pe fond[1], la amanarea judecatii, declinarea competentei sau refacerea unor acte . Exceptiile de procedura dilatorii include ca o subcategorie ceea ce o parte a doctrinei numeste exceptii declinatorii. De altfel la efectul intarzierii judecatii pe fond, se ajunge si atunci cand se invoca exceptii de procedura prin care se cere tocmai amanarea judecatii ori refacerea unor acte.

Vom clasifica in consecinta ca subclase ale exceptiilor de procedura dilatorii, trei categorii de exceptii. Avem exceptii prin care se tinde direct la amanarea judecatii (exemplu: exceptia de recuzare, de incompatibilitate), exceptii cu un efect secundar declinatoriu (exemplu: exceptia de conexitate, de ?) si exceptii care tind la refacerea unor acte (exemplu: exceptia de nulitate a actelor de procedura, exceptia lipsei de citare).

Spre deosebire de exceptiile de fond, care au un caracter mai omogen in privinta efectelor, in sensul ca sunt, in principiu, peremptroii, exceptiile de procedura pot fi intr-o proportie aproximativ egala siu dilatorii si peremptorii. Totusi, cele mai multe exceptii de procedura sunt dilatorii, daca e sa includem aici si pe acelea care incep cu un astfel de efect, pentru a deveni apoi peremptorii.

Exceptiile peremptorii tind la implicarea judecatii pe fond[4] la respingerea sau stingerea procesului . Luand in considerare aceste aprecieri, exceptiile de procedura peremptorii pot fi subclasificate in trei categorii: exceptii care sunt intotdeauna peremptorii (excemplu: exceptia perimarii) , exceptii peremptorii care incep prin a avea un efect dilatoriu (exemplu: exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant, exceptia nelegalei timbrari, atunci cand partii nu i-a fost comunicat cuantumul taxei judiciare de timbru sau timbru judiciar, exceptia lipsei semnaturii de pe cerere, atunci cand partea nu este prezenta la termenul la care se invoca exceptia, exceptia de netimbrare sau de insuficienta timbrare) si exceptii care sunt peremptorii in anumite conditii (exemplu: exceptia de necompetenta atunci cand cererea este de competenta unui organ fara activitate jurisdictionala, pentru ca solutia pe care o pronunta este de respingere a cerererii ca inadmisibila, ori daca pricina este de compententa unei instante dintr-un stat care nu este membru al uniunii europene, deoarece in acest caz in raport de dispozitiile art. 157 din legeea nr. 105/1992 cererea sa fie respinsa ca nefiind de competenta instantelor romane.

Dupa al doilea criteriu, exceptiile de procedura se impart in exceptii absolute (cand norma juridica incalcata are caracter de ordine publica) si exceptii relative (cand norma juridica incalcata are caracter de ordine privata). Primele privesc incalcarea unor norme cu caracter imperativ. Au acest caracter exceptia nemotivarii sau motivarii tardive a recursului, exceptia incompatibilitatii, exceptia gresitei compuneri sau constituiri[7], exceptia stramutarii , ori exceptia exercitarii abuzive a drepturilor procesuale . Ele pot fi invocate de oricare dintre parti, de procuror sau de instanta din oficiu in orice moment al procesului, chiar direct in caile de atac . Cand se incalca norme juridice dispozitive se invoca exceptii relative. Fac parte din aceasta categorie exceptia de recuzare, exceptia de necompetenta teritoriala relativa, exceptia nelegalei citari, etc. Ele pot fi invocate numai de partea ocrotita prin norma incalcata si numai la prima zi de infatisare ce a urmat savarsirii neregularitatii procedurale, inainte de a se impune concluzii pe fond.

Cel de-al treilea criteriu este acela al neregularitatilor procedurale invocate. Facand aplicarea lui exceptiile de procedura ce au ca obiect:

1). Invocarea incalcarii unor norme de competenta (exceptia de necompetenta)

2). De compunere sau constituire a instantei (exceptia de incompatibilitate, de recuzare)

3). A unor norme juridice privind conditiile de indeplinire a actelor de procedura, inclusiv termenele in care trebuie efectuate (exceptia lipsei de citare sau au a citarii nelegale, exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata, exceptia de tardivitate, ?, etc.)

4). Procedura de judecata (exceptiile privitoare la taxele de timbru, exceptia de perimare)

5). Ori prin care se solicita luarea anumitor masuri pentru buna desfasurare a judecatii si preintampinarea unor solutii contradictorii (conexitatea, ?)

Al patrulea criteriu este reprezentat de institutiile juridice de care sunt legate. Altfel spus, in functie de institutiile juridice la al caror regim juridic contribui, exceptiile de rpcodeura pot fi clasificate in: exceptii referitoare la instanta, la parti, exceptii privin actele de procedura si termenele procedurale si exceptii privin judecata propriu-zisa.

In subclasa exceptiilor de procedura privitoare la instanta includem: exceptia de necompetenta a gresitei compuneri sau constituiri a completului de judecata, incompatibilitatii, recuzarii, stramutarii pricinii. (lipseste adnotatia numarul 194)[11]

In subclasa exceptiilor de procedura privitoare la parti sunt incluse in cea mai mare parte exceptii de fond (exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta / exercitiu, exceptia lipsei calitatii procesuale active / pasive, exceptia de prematuritate a lipsei de interes, a imunitatii de jurisdictie). Putem include totusi, aici si exceptia de procedura a lipsei dovezii calitatii de reprezentant. In subclasa exceptiilor privind actele de procedura includem doua categorii: exceptia nulitatii si excetia tardivitatii. In ciuda faptului ca includem aici doar doua exemple, importanta categoriei este una insemnat, deoarece sub denumirea de exceptii de nulitate sunt numite mai multe situatii. Definita ca fiind sanctiunea procedurala care intervine in cazul actului de procedura care nu indeplineste conditiile prevazute de lege pentru validiatea lui, lipsindu-l in total sau in parte de efectele firesti, nulitatea este cea mia grava sanctiune care afecteaza actul de procedura[12]. Nulitatile se clasifica dupa mai multe criterii si privesc mai multe acte de procedura (cererea de chemare in judecata, cererea formulata in apel / in recurs, incheierea de sedinta, hotararea).

O ultima subclasa a exceptiilor de procedura este aceea a exceptiilor privind judecata. Includem aici exceptia ?, a conexitatii, si de perimare.

Aceasta scurta trecere in revista a criteriilor de clasificare ale exceptiilor de procedura evidentiaza complexitatea institutiei juridice analizate. Elementele prin care se aseamana precum si cele prin care se deosebesc de alte institutii juridice nu permit deopotriva sa calificam in mod corect o anume exceptie ca fiind exceptie procesuala,  de procedura, dilatorie sau peremptorie, relativa sau absoluta, precum si sa o incadram in subclasa corespunzatoare criteriului neregularitatilor procedurale invocate ori a criteriului institutiilor juridice de care este legata.

Regimul general al exceptiilor de procedura este conturat dintr-o dubla perspectiva: una menita sa incadreze notiunea in randul altor institutii juridice si cea de a doua interesandu-se de procedura de solutionare specifica notiunii. Definitiile retinute, natura juridica analizata, delimitarile si clasificarile ce s-au impus, contribuie la intelegerea corecta a rolului pe care il au in desfasurarea procesului civil, exceptiile de procedura.

Ele sunt acele exceptii procesuale din care, in conditiile legii, partea interesata, procurorul sau instanta din oficiu, invoca in cadrul procesului civil si fara a pune in discutie fondul dreptului neregularitatii procedurale privitoare la compunerea si constituirea instantei, compententa acesteia, ori la procedura de judecata urmarind, dupa caz, declinarea competentei, amanarea judecatii, refacerea unor acte, anularea, respingerea ori perimarea cererii, in alti termeni, interzicerea sau impiedicarea judecatii.

Exceptiile analizate au natura juridica a unui mijloc procesual de aparare, fiind in acelasi timp si o forma de manifestare a actiunii civile. Rezulta ca pentru a le invoca trebuie sa existe in mod necesar un proces civil in curs de desfasurare, iar atunci cand sunt invocate, nu pun niciodata in discutie fonsul dreptului si nu afecteaza, in principiu, dreptul subiectiv al reclamantului. In cazul in care sunt admise de instanta de judecata se produc efecte juridice specifice, de cele mai multe ori dilatorii.

La intrebarea de a sti daca exceptiile de procedura sunt simple mijloace procesuale cu finalitati general acceptate ca rezonabile (este normal, pana la un punct, ca procesul civil sa dureze o anumita durata de timp si sa aiba o dezvoltare alternanta, contradictorie) sau mijloace procesuale predilect folosite in scop de sicana, raspunsul nu poate fi dat in mod categoric decat cu luarea unor rezerve.

In principiu, exceptiile de procedura - dintre exceptiile procesuale, pun in discutie probleme ce tin de cadrul procesual, de bunul mers al procedurii. Din acest motiv, ele sunt cele mai expuse la riscul detrunarii cu rea credinta de la finalitatile legitime pentru care au fost create. Prin natura lor, ele nu sunt piedici in caile rezolvarii lititgiului, "au contraire". Ele nu sunt reglementate nici macar pentru a incetini derularea procesului, ci doar pentru a da ragazul tuturor participantilor la proces sa analizaeze in profunzime, aspectele relevate. Astfel, se pune accent pe diferite probleme cu relevanta juridica in sensul analizarii cu deosebita atentie. Sunt probleme punctuale care trebuie tratate cu prioritate inaintea fondului. In afara lor, procesul vazut ca o evolutie, isi are cursul sau. Exceptiile sunt moduri prin care solutiile se diversifica, urmarile se multiplica.

Adevarat! Exceptiile pot fi privite ca noduri. Insa depinde si ce fel de nod. Udele sunt facute ca sa fie desfacute, altele ca sa incurce si mai mult. In functie de cel care le-a facut si de intentiile lui, nodul poate fi marinaresc sau gardian. Altfel spus, exceptiile de procedura sunt mijloace eficace, de rezolvare rapida a litigiului in mainile celui bine intentionat, sau, dimpotriva, mijloace letale sau cel putin de sicanare in mainile unuia de rea credinta.

Definitia, natura juridica, delimitarile si clasificarile contribuie la ceea ce poate fi numit scenariu normal, cand partile aflate in litigiu nu sunt nici procesomani, nici "Gica contra". Prin exceptie, constructia procesuala realizata de parti se poate caracteriza prin rea credinta, exceptiile de procedura fiind in acest caz, invocate pentru a trage de timp, a descuraja, a intimida. Cum este posibil ca instituitia exceptiilor de procedura sa fie deturnata de la finalitatile si definitorii? Raspunsul este dat de analiza procedurii de solutionare a exceptiilor procesuale in general. Exceptiile de procedura sunt doar o parte a mecansimului, de aceea impunandu-se o privire de ansamblu asupra tuturor exceptiilor. Urmeaza, asadar sa continuam demersul cognitiv cu ce-a de-a doua parte a dizertatiei ce este consacrata procedurii de solutionare a exceptiilor procesuale.