Contractul. efectele contractului - clasificarea contractelor

contractul = este acordul intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic

din definitie T natura juridica a contractului: act juridic, bilateral sau multilateral, apt sa produca efecte juridice urmarite de parti, in conformitate cu dispozitiile legii civile, efecte constand in nasterea, modificarea ori, dupa caz, stingerea raporturilor juridice civile;

cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice";

vointa juridica exprimata de partile contractante nu poate produce efecte juridice daca sunt incalcate normele juridice imperative;

sanctiunea care insoteste contractul incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale mentionate este nulitatea absoluta.

1.Clasificarea contractelor

a)      in functie de continut pot fi: sinalagmatice sau unilaterale.

Art. 943 C.civ. " contractul este bilateral sau sinalagmatic cand partile se obliga reciproc una fata de cealalta".

Art. 944 C.civ. - contractul unilateral se caracterizeaza prin aceea ca genereaza obligatii numai pentru una dintre parti.

Distinctia dintre cele doua tipuri de contracte intereseaza sub doua aspecte:

din punct de vedere al mijloacelor de proba -de ex. multiplu exemplar pt contracte bilaterale, inscrisuri sub semnatura privata        

bun si aprobat pt contractele unilaterale

din punct de vedere al efectelor - numai in cazul contractelor sinalagmatice se pune problema exceptiei de neexecutare a contractului(exceptio non adimpleti contractus), problema riscului si cea a rezolutiunii contractului.

b)     in functie de scopul urmarit de parti, se poate distinge intre contractele cu titlu oneros (comutative sau aleatorii) si contractele cu titlu gratuit (contracte dezinteresate si liberalitati - au conditii de forma mai restrictive si doar la ele se aplica regulile de ka reductiune si raport).

c)      dupa efectele produse: constitutive sau translative de drepturi reale si contracte generatoare de drepturi de creanta.

d)     dupa modul de executare: cu executare imediata sau cu executare succesiva.

e)      dupa modul in care sunt nominalizate sau nu in legislatia civila: numite sau nenumite;

f)       dupa unele corelatii existente intre ele: principale sau accesorii;

g)      dupa modul in care se exprima vointa partilor: negociate, de adeziune si obligatorii.

h)      Delimitarea dintre ele se evidentiaza pe mai multe planuri: conditiile de validitate, existenta caracterului intuitu personae, aprecierea conduitei partilior in executarea obligatiilor ce le revin etc.

2.Incheierea contractelor

Incheierea contractelor = realizarea acordului de vointa al partilor asupra clauzelor contractuale.

Elementele: capacitatea, consimatamantul si cauza.

Oferta de a contracta

a)      Reprezinta propunerea facuta de o persoana in vederea incherierii unui anumit contract. Oferta poate fi scrisa, verbala sau tacita.

b)      In functie de gradul de determinare a persoanei destinatarului ofertei oferta de a contracta poate fi adresata unei persoane determinate sau unei persoane nedeterminate(oferta adresata publicului)

c)      Oferta cu termen (este precizata o durata de termen lasata la dispozitia destinatarului pentru ca acesta sa reflecteze asupra propunerii avansate de ofertant)

Acceptarea ofertei

a)      Se defineste ca fiind raspunsul in care se manifesta acordul cu oferta primita. Poate fi expresa, in forma scrisa sau verbala, sau tacita.(in acest caz insa, trebuie sa fie neindoielnica).

b)      Acceptarea trebuie sa concorde cu oferta; daca acceptarea depaseste, conditioneaza sau limiteaza cuprinsul ofertei, atunci este de fapt o contraoferta.

c)      Acceptarea nu poate sa produca efecte juridice daca este emisa in legatura cu o oferta ce a devenit intre timp caduca sau care a fost revocata in mod tacit.

Momentul incheierii contractului

Momentul cand acceptarea intalneste oferta, formandu-se, pe aceasta cale, acordul de vointa.

Cand partile sunt de fata sau cand incheie contractul prin telefon nu exista nici o problema.

Incheierea contractului prin corespondenta (intre absenti)  pune probleme. Mai multe sisteme si teorii propuse:

a)      sistemul emisiunii (declaratiunii)

b)      sistemul expedierii acceptarii

c)       sistemul receptiei acceptarii de catre ofertant (sistemul primirii acceptarii)

d)      sistemul informarii

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

simpla primire de catre ofertant a corespondentei expediate de acceptant constituie o prezumtie relativa ca ofertantul a luat cunostinta de acceptare (sistemul informarii se confunda cu sistemul receptiei - recomandabil cel din urma pt legislatia viitoare).

Importanta momentului incheierii contractului. In functie de acesta :

se apreciaza posibilitatea revocarii ofertei si caducitatea ofertei;

se apreciaza existenta cauzelor de nulitate;

se determina legea aplicabila contractului incheiat;

se produc, in lipsa unoir clauze contrare, efectele juridice ale contractului;

incepe sa curga, in anumite cazuri, termenul de prescriptie extinctiva;

se determina locul incheierii contractului, aspect important pt stabilirea legii nationale aplicabile in materia dreptului international privat si pentru stabilirea instantei competente sa judece litigiul privitor la contractul respectiv.

EFECTELE CONTRACTULUI

Efecte ale contractului = raporturile juridice civile nascute din acel contract, adica drepturile si obligatiile aflate in continutul acelui raporturi.

Interpretarea contractului:

nu se confunda cu proba acestuia;

apare adesea, in stransa legatura cu operatia de calificare juridica a acestuia; calificarea juridica apare caun prim rezultat al intrpretarii;

reguli generale de interpretare

prioritatea vointei reale a apartilor;

contractul produce, pe langa efectele expres aratate si alte efecte

reguli speciale de interpretare:

interpretarea coordonata a caluzelor contractului - unele prin altele;

interpretarea clauzelor indoielnice

in sensul care reise din natura contractului;

in sensul in care pot produce un egect;

in cazul in care raman indoieli - dupa obiceiul locului;

in cazul in care raman indoieli - in folosul celui care s-a obligat.

alte reguli:

oricat de generali ar fi termenii contractului - obiectul se reduce numai la lucruruile la care se pare ca partile s-au inteles a contracta;

cand partile apeleaza la un exemplu - nu trebuie sa se reduca intinderea obligatiei la cuprinsul exemplului dat.

Art. 969 alin.1 C.Civ. "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante"

Obligativitatea contractului in raporturile cu persoanele care nu au calitatea de parti contractante.

a)      principiul relativitatii efectelor contractului - art. 973 C.civ. "conventiile n-au efect decat intre partile contractante"(res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest)

Regula: un tert nu poate deveni titularul unui drept nascut din contract (tert: persoana straina de contract); exceptie (singura veritabila!) este stipulatia pentru altul. 

Tertii nu pot fi tinuti nici de obligatiile asumate de partile contractante.

T ca tertii nu suporta efectele contractului.(drepturile si obligatiile nascute din contract).

b)      principiul relativitati efectelor contractului si principiul opozabilitatii contractului fata de terti

Partile contractante au dreptul de a opune tertilor, uneori conditionat de indeplinirea anumitor cerinte legale, realitatea sociala a contractului, valorificarea unei astfel de posibilitati fiind de natura sa produca consecinte juridice.

Ex. Just-titlul -conditie a uzucapiunii scurte.

Pentru parti contractul este un act juridic, iar pentru terti el este un fapt.

c)      domeniul de aplicatie a principiului relativitatii efectelor contractului.

Alaturi de parti si de terti se remarca existenta unei categorii intermediare: succesorii sau avanzii-cauza.(persoane care desi nu au participat la incheierea contractului ajung, la un moment dat, sa suporte efectele juridice ale acestuia datorita legaturii juridice create, dupa incheierea contractului, intre ele si partile contractante.

*Succesorii universali sau cu titlu universal, succesorii cu titlu particular 

#Succesorii universali sau cu titlu universal = persoane care au dobandit, in totul sau in parte, patrimoniul uneia dintre partile contractante. Deci, transmisiunea de drepturi si de obligatii opereaza in privinta intregului patrimoniu sau a unei fractiuni a acestuia.

Ex. In cazul persoanelor fizice: mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal

In cazul persoanelor juridice: situatiile generate de reorganizarea ei, prin comasare sau divizare.

#Succesorii cu titlu particular = persoanele care dobandesc de la o parte contractanta un anumit drept, precum cumparatorul, donatarul, copermutantul, cesionarul unei creante sau legatarul cu titlu particular.

*Creditorii chirografari, similar tertilor, nu suporta efectele juridice ale acestor contracte. Contractele sunt insa opozabile acestora. TOTUSI creditorii chirografari se deosebesc de tertii desavarsiti prin posibilitatea lor de a inlatura aceasta opozabilitate prin intentarea cu succes a actiunii revocatorii, atunci cand gajul general a fost fraudat de catre debitor prin incheierea de catre debitor a unor acte viclene(art. 975 C.Civ).

d) Exceptii de la prioncipiul relativitatii efectelor contractului = situatia in care o persoana straina de un anumit contract devine titulara unor drepturi si/sau obligatii nascute din acel contract : promisiunea faptei altuia, contractul in folosul unei terte persoane (stipulatia pentru altul) si actiunile directe.

~Promisiunea faptei altuia = contract prin care o persoana - debitorul - se obliga fata de creditor sa determine o terta persoana sa-si asume un angajament juridic in folosul creditorului din contract.

Caractere juridice:

din acest contract rezulta o singura obligatie al carei unic subiect pasiv este tocmai persoana care se angajeaza sa aduca creditorului angajamentul juridic al tertului.

existenta unei asemenea obligatii nu face insa decat sa confirme art. 973 C.civ. pt ca ea se naste nu din contractul de promisiune a faptei altuia, ci din actul juridic ce stipuleaza obligatia amintita

debitorul nu se obliga la a presta diligentele necesare pentru ca tertul sa-si asume angajamentul fata de creditor, insa executarea promisiunii se consuma in momentul incheieruii actului juridic de catre tert in beneficiul creditorului

obligatia de rezultat priveste numai asumarea de catre tert a angajamentului urmarit de catre creditor, nu si executarea sa efectiva. Atunci va fi angajata, in mod exclusiv raspunderea sa civila.

~Stipulatia pentru altul = contract prin care o persoana, denumita promitent, se obliga fata de alta persoana, denumita stipulant, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva anume ce, in lipsa acestei obligatii, ar fi putut sa faca, in folosul unei persoane straine de acesta conventie, denumita beneficiar.

Efectele juridice ale stipulatiei pentru altul se concretizeaza in raporturile juridice, continand drepturi si obligatii, izvorate din acest contract si legate intre persoanele implicate de el.

raporturile juridice dintre stipulant si promitent au in continutul lor dreptul celui dintai de a pretinde celui de-al doilea sa execute (in natura, ori in echivalent) obligatia asumata in folosul tertului beneficiar.

raporturile juridice intre promitent si tertul beneficiar - veritabila exceptia de la principiu - tertul dobandeste, odata cu dreptul subiectiv izvorat din stipulatie, si dreptul la actiune care se exercita asupra debitorului, adica a promitentului.

~Actiunea directa = acea posibilitate recunoscuta unei persoane straine de contract de a intenta, in nume propriu, o actiune impotriva unei alte persoane care este parte a acestui contract si care este invocat de tert impotriva acestei persoane (ex: antrepriza de cladiri - lucratorii - beneficiarul constructiei; mandatarul - submandatar).

@Exceptia de la principiul opozabilitatii contractului fata de terti: simulatia.

Simulatia = operatiune juridica in cadrul careia doua persoane incheie un contract public, ostensibil, aparent, dar "mincinos" intrucat nu reflecta vointa lor reala, aceasta fiind exprimata printr-un contract secret, ocult, incheiat anterior contractului public.

In cazul cand nu exista un acord simulatoriu suntem in prezenta unei modificari, aduse prin acordul partilor, primului contract incheiat intre acestea.

Art. 1175 C.Civ textul de lege care reglementeaza simulatia.

Forme pe care le poate imbraca simulatia: contractul fictiv, contractul deghizat si contractul prin care se realizeaza o interpunere de persoana.

Prevederile contractului secret vor produce efecte juridice intre parti, iar contractul public va fi opozabil tuturor tertilor. Raporturile dintre parti si succesorii lor universali si cu titlu universal se stabilesc in conformitate cu prevederile contractului secret.

Actiunea in declararea simulatiei = actiunea prin care se dezvaluie caracterul mincinos al contractului public si existenta unui alt contract, contractul secret, de natura sa exprime vointa reala a partilor.

-Este o actiune in constatare si este imprescriptibila.

-Calitate procesuala activa are orice persoana interesata de dezvaluirea contractului secret, inclusiv partile simulatiei.

-Proba: reclamantul sau un tert fiind parte contractanta se va supune exigenteleor privitoatre la proba actului juridic, cel de-al doilea va putea dovedi existenta contractului secret prin orice mijloc de proba.

@Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice

Din reciprocitatea si interdependenta obligatiilor, caracteristice pentru contractele sinalagmatice, decurg efectele specifice :

a)      Exceptia de neexecutare a contractului

= mijloc de aparare constand in refuzul de executare a obligatiei exprimat de catre una dintre partile contractului sinalagmatic careia cealalta parte ii pretinde aceasta executare fara a-si indeplini propria obligatie.(ex. Art. 1322 C.civ.).

conditii de exercitare:

obligatiile reciproce ale partilor sa isi aiba temeiul in acelasi contract;

din partea celuilalt contractant sa existe o neexecutare, chiar partiala, dar suficient de importanta;

neexecutarea sa nu se datoreze faptei insesi a celui care invoca execptia;

partile sa nu fi convenit un termen de executare a unei din obligatiile reciproce; de asemenea, lipsa simultaneitatii de executare poate proveni si din natura obligatiilor sau dintr-o prevedere expresa a legii;

nu se cere ca debitorul sa fi fost pus in intarziere;

are loc direct intre parti, fara a fi necesar sa se pronunte instanta judecatoreasca.

b)     Rezolutiunea si rezilierea contractului

Rezolutiunea = sanctiunea care intervine in cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor izvorate dintr-un contract sinalagmatic, constand in desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor in situatia anterioara.  

-Rezolutiunea intervine in cazul unui contract valabil incheiat sau care a devenit valabil datorita confirmarii.

-Art. 1020 C.civ. trebuie interpretat in sensul ca executarea unei obligatii nu poate reprezenta o simpla modalitate a actului juridic ci este un efect normal si necesar al acestuia.

*Rezolutiunea judiciara. In functie de izvorul sau si de modul in care se aplica, rezolutiunea poate fi judiciara sau conventionala.

-Art. 1021 C. civ. "contractul nu este desfiintat de drept" astfel incat rezolutiunea trebuie sa se ceara inaintea justitiei".

-Desfiintarea contractului cu titlu de rezolutiune poate fi ceruta numai de catre creditorul obligatiei neexecutate culpabil. Principiul nemo propriam turpitudinem allegans auditur.

-Creditorul are la dispozitie 2 optiuni: de a cere desfiintarea contractului sau de a actiona in judecata pentru a obtine executarea silita a contractului, in natura sau prin echivalent, in forma daunelor-interese.

In cazul cand opteaza pentru rezolutiunea judiciara urmeaza a se verifica indeplinirea anumitor cerinte:

trebuie sa existe o neexecutare a contractului sinalagmatic

neexecutarea sa fie imputabila debitorului

punerea in intarziere a debitorului

-Rezolutiunea judiciara opereaza din momentul pronuntarii unei hotarari judecatoresti definitive in acest sens.

*Rezolutiunea conventionala poate opera in conditiile prevazute in pactele comisorii numai in situatia in care exista o neexecutare culpabila ce provine de la una dintre parti.

#Patru tipuri de pacte comisorii (in functie de modul de redactare):

-de gradul I - cele care prevad ca, in caz de neexecutare culpabila a contractului, acesta se desfiinteaza;

-de gradul II - dispun ca, daca o parte nu-si executa obligatia, contractantul este indreptatit sa considere contractul ca fiind desfiintat;

-de gradul III - consta intr-o clauza in care se afirma ca pe data neexecutarii culpabile contractul este rezolvit de plin drept;

-cel mai energic pact rezida in clauza potrivit careia neexecutarea culpabila a contractului conduce la desfiintarea acestuia, fara punerea in intarziere a debitorului si fara nici o alta formalitate.

Efectele rezolutiunii

-Rezolutiunea (judiciara sau conventionala) conduce la desfiintarea retroactiva a contractului si repunerea partilor in situatia anterioara prin restituirea prestatiilor deja efectuate.

-Partea care si-a executat obligatia are dreptul de a obtine despagubiripentru repararea prejudiciului suferit prin neexecutarea culpabila de catre cealalta parte.

*Rezilierea

-Rezilierea intervine in cazul neexecutarii culpabile a unei obligatii izvorate dintr-un contract sinalagmatic cu executare succesiva.

-Desfiintarea contractului produce efecte numai pentru viitor, partile nemaiputand fi repuse in situatia de fapt anterioara incheierii contractului. Partea care a executat sau s-a declarat gata sa execute este indreptatita a obtine despagubiri

@Suportarea riscului contractului

Regula in dreptul civil - riscul il suporta debitorul obligatiei imposibil de executat. Ex. art. 1481 C.civ.

a.Suportarea riscului in contractele translative de proprietate

-In contractele sinalagmatice translative de proprietate (contractul de vanzare-cumparare si contractul de schimb) problema riscului se raporteaza la obligatia de predare a bunului. Obligatia devine imposibil de executat cand bunul piere datorita unui caz fortuit care intervine intre momentul incheierii contractului si momentul la care trebuie efectuata predarea bunului.

-In contractele translative de proprietate riscul contractului il suporta partea care avea calitatea de proprietar al lucrului la momentul pierii fortuite a acestuia. De regula aceasta calitate o detine dobanditorul - el este creditorul obligatiei imposibil de executat - intrucat, potrivit art. 971 C.Civ. dreptul real se transmite, in general la data reealizarii acordului de vointa intre transmitator si dobanditor.

-Cumparatorul suporta deci riscul contractului ramanand deci obligat la plata pretului pentru motivul ca el se comporta ca un proprietar pur si simplu inca de la data incheierii contractului.

-Daca transmiterea proprietatii este afectata de o conditie, riscul pieirii fortuite a bunului il suporta, de regula, partea care are calitatea de proprietar sub conditie rezolutorie.