Clasficarea drepturilor si libertatilor fundamentale

Pe langa clasificarea in drepturi si libertati, la care ne-am referit, in literatura de specialitate se mai fac si alte clasificari, astfel:

O prima clasificare ar fi aceea de drepturi individuale si drepturi colective. In categoria drepturilor colective sunt incluse dreptul popoarelor la autodeterminare, la eliberarea de sub jugul colonial, dreptul de asociere in sindicate, egalitatea nationala, egalitatea intre sexe etc., adica acele drepturi care prin sensul si posibilitatea de exercitare rezida in apartenenta la un grup social.

In categoria drepturilor individuale sunt incluse dreptul de proprietate, libertatea persoanei, libertatea presei, libertatea constiintei etc.

Din punct de vedere al continutului drepturilor si libertatilor fundamentale, acestea se impart in:

a.      inviolabilitatile;

b.      drepturile si libertatile social-culturale;

c.       drepturile exclusiv politice;

d.      drepturile si libertatile social-politice;

e.      drepturile garantii.[1]

O alta clasificare a drepturilor si libertatilor este facuta in:

a.      drepturi si libertati care ocrotesc fiinta umana ca entitate bilogica;

b.      drepturi si libertati ale persoanei in raporturile ei cu societatea sau statul, exercitate de regula individual;

c.       drepturi ale coletcivitatilor de persoane;

d.      drepturi garantii;

e.      indatoriri fundamentale.

Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor romani

Principiile asa cum am aratat sunt reguli obligatorii general recunoscute, care si-au dovedit fiabilitatea de-a lungul timpului.

In cele ce urmeaza vom prezenta regulile fundamentale aplicabile tuturor drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale prevazute in Constitutia Romaniei.

1. Universalitatea drepturilor libertatilor si indatoririlor fundamentale (art. 15 al. 1 din Constitutie); universalitatea drepturilor si libertatiilor se refera atat la sfera propriu-zisa a drepturilor cat si la titularii acestora. Sub primul aspect ea exprima vocatia omului, a cetateanului pe planul realitatilor juridice interne fiecarei tari, pentru toate drepturile si libertatile. Sub cel de al doilea aspect universalitatea exprima ideea ca toti cetatenii unui stat se pot bucura de aceste drepturi si libertati. Desigur, aceasta este o posibilitate juridica, generala si abstracta, recunoscuta de catre Constitutie fiecarui cetatean.

Universalitatea drepturilor implica si universalitatea indatoririlor. Este de altfel in firescul vietii ca cetateanul sa aiba atat drepturi cat si obligatii fata de semenii sai si fata de societate. Aceasta regula este explicit formulata si in cele doua pacte internationale privitoare la drepturile omului care arata ca 'individul are indatoriri fata de altii si fata de colectivitatea careia ii apartine si este tinut de a depune eforturi in promovarea si respectarea drepturilor recunoscute in parte'.

2. Neretroactivitatea legii

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

In art. 15 al. 2 din Constitutia Romaniei se prevede 'legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile'.

Ca urmare legea trebuie sa produca efecte (drepturi si obligatii) numai pentru faptele si actele savarsite dupa data intrarii in vigoare a acesteia. Ar fi absurd sa se pretinda unui om, in general unui subiect de drept, sa raspunda pentru o conduita ce a avut-o anterior intrarii in vigoare a unei legi care reglementeaza aceasta conduita.

Subiectul de drept nu putea sa prevada ce si cum va reglementa legiuitorul, iar comportamentul sau este normal si firesc daca se desfasoara in cadrul ordinii de drept in vigoare, al carui respect il datoreaza.

Principiul neretroactivitatii legii este expres formulat in Codul civil, art. 1, in sensul caruia 'legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiva', precum si in Codul penal, in art. 11, in sensul caruia 'legea penala nu se aplica faptelor care, la data cand au fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni'.

De la acest principiu sunt doar doua exceptii cand legea se aplica si retroactiv:

a.      cand noua lege penala este mai favorabila atunci aceasta se aplica retroactiv;

b.      in cazul legilor interpretative.

In ceea ce priveste legea interpretativa, aceasta se aplica retroactiv numai atunci cand nu aduce noi reglementari, deoarece in cazul adaugarii la lege principiul neretroactivitatii se respecta.

Principiul neretroactivitatii asigura:

stabilitatea dreptului legal castigat;

previne abuzul de drept prin modificarea legilor, in cazul rotirii la putere;

asigura legitimitatea legii, recunoasterea acesteia ca obligatorie si justa; nu se poate pretinde respectarea unei legi inexistente, respectiv pana la intrarea in vigoare.

3. Egalitatea in drepturi a cetatenilor

Potrivit art. 16 pct. 1 si 2, precum si art. 4 pct. 2 din Constitutie, cetateni romani fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie sau apartenenta politica, avere sau origine sociala, se pot folosi, in mod egal, de toate drepturile prevazute in Constitutie si legi, pot participa in egala masura la viata politica, economica, sociala si culturala, fara privilegii si fara discriminari si sunt tratati in mod egal atat de catre autoritatile publice cat si de catre ceilalti cetateni.

4. Functiile si demnitatile publice pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenie romana si domiciliul in tara

Constitutia Romaniei stabileste in art. 16 (3) ca functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenie romana si domiciliul in tara.

Observam ca se utilieaza functii si demnitati publice ca doua notiuni distincte. Functiile sunt folosite in sensul dreptului administrativ; Demnitatea publica exprima mai mult decat o functie in sensul dreptului administrativ, fiind prin excelenta o categorie a dreptului constitutional in care dupa opinia prof. Ioan Muraru intra: seful de Stat, deputati, senatori, ministri. Art. 16(3) din Constitutie se refera nu la orice functie ci numai la functiile publice care presupun exercitiul autoritatii statale, pentru ocuparea carora este obligatoriu depunerea juramantului prevazut de art. 50 din Constitutie.

Deci, pentru ocuparea unor functii si demnitati publice sunt necesare urmatoarele conditii cumulative:

sa fie cetatean roman;

sa aiba numai cetatenia romana, nu dubla cetatenie;

sa aiba domiciliul in tara (locuinta stabila, de fapt si de drept);

exercitarea functiei si demnitatii publice sa se efectueze cu 'fidelitate fata de tara' si cu 'buna credinta';

sa depuna juramantul prevazut de lege.

Toate aceste conditii sunt garantii ale atasamentului fata de tara, dar si o responsabilitate pe masura. Astfel inractiunea de tradare prevazuta de art. 155 din Codul penal, nu poate fi retinuta in sarcina unui cetatean strain si nici a unei persoane fara cetatenie care nu domiciliaza in Romania ; aceeasi situatie este si in cazul infractiunii de tradare prin ajutarea inamicului prev. de art. 156 din Codul penal.

5. Protectia cetatenilor romani in strainatate si obligatiile lor

Statutul de cetatean roman ii asigura dreptul cetateanului de a solicita protectie din partea autoritatilor romane si respectiv obligatia constitutionala a acestora de a le acorda protectia necesara.

In acest sens, protectia cetateanului roman in strainatate presupune:

dreptul de a solicita ambasadei si consulatului de a interveni pe langa organele in drept din tara respectiva, pentru asigurarea dreptului la aparare,incetarea abuzurilor etc.        

consultanta in exercitarea drepturilor in strainatate;

ambasada poate sa notifice,sa ceara explicatii, sau sa protejeze atunci cand in tara straina se incalca drepturile cetateanului roman;

efectuarea unor acte juridice la ambasada in interesul cetateanului roman;

asigurarea unei legaturi intre cetateanul roman si autoritatile din Romania, dar si autoritatile din tara straina;

asistenta judiciara etc.

Autoritatile romane, in virtutea obligatiilor lor, incheie acorduri, tratate cu autoritatile altor state privind protectia cetatenilor romani in strainatate pe principiul reciprocitatii.

In afara teritoriului roman, cetatenii romani sunt datori

sa-si execute obligatiile constitutionale, afara de cazul cand acestea sunt incompatibile cu absenta din tara.

6. Cetatenii straini si apatrizi se bucura in Romania de protectie juridica

Potrivit art. 18 din Constitutie, 'cetatenii straini si apatrizi care locuiesc in Romania se bucura de protectie

generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de alte legi'

Observam ca protectia acestora este la nivel de garantie constitutionala, ceea ce inseamna ca de nici o lege nu poate fi inlaturata. Cu exceptia drepturilor politice (de a alege si de a fi ales si de a ocupa functii si demnitati publice) cetatenii straini si apatrizii au aceleasi drepturi ca cetatenii romani, iar in plus dreptul de azil prevazut de art. 18 al. 2 din Constitutie.

Este de netagaduit ca strainii si apatrizii au drepturi dar si obligatiile corespunzatoare acestora.