Drepturi ale angajatorului la locul de munca

Conform art. 40 alin 1 din Codul muncii angajatorul are in principal urmatoarele drepturi:

1. sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii.

In scopul stabilirii raspunderilor in desfasurarea diverselor activitati, precum si pentru realizarea unei conduceri eficiente, orice unitate este organizata intr-un ansamblu de compartimente de munca, functii de conducere si relatii intre acestea, care constituie structura sa organizatorica.

Organizarea rationala a locului de munca este determinata de elementele care participa la desfasurarea procesului de productie la locul respectiv de munca, si anume:

mijloacele de munca (utilaje, mijloace de transport, scule, dispozitive, etc.);

obiectele muncii (materii prime materiale, semifabricat, etc.);

forta de munca (salariatii).

Imbinarea armonioasa a tuturor elementelor locului de munca intr-un tot unitar determina organizarea rationala a locului de munca).

Organizarea este considerata rationala atunci cand asigura pentru executanti conditiile necesare unei munci eficiente cu cele mai reduse consumuri de munca si eforturi, cu minimum de cheltuieli.

2. normarea muncii

In conformitate cu art. 126 din Codul muncii, norma de munca exprima cantitatea de munca necesara pentru efectuarea operatiunilor sau lucrarilor de catre o persoana cu calificare corespunzatoare, care lucreaza cu intensitate normala, in conditiile unor procese tehnologice si de munca determinate. Ea cuprinde timpul productiv, timpul pentru intreruperi impuse de desfasurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale in cadrul programului de munca.

Normele de munca trebuie stabilite astfel incat sa asigure un ritm normal de lucru, la o intensitate a efortului muscular sau intelectual si o tensiune nervoasa care sa nu conduca la oboseala excesiva a salariatilor.

Norma de munca constituie un instrument al angajatorului in relatiile contractuale cu salariatii sai. Ea serveste la precizarea drepturilor si obligatiilor celor doua parti, astfel:

dreptul angajatorului de acere salariatilor ca intr-un timp determinat sa presteze o anumita cantitate de produse si obligatia acestuia din urma de a satisface aceasta cerere;

dreptul salariatului de a pretinde angajatorului sa-i acorde remuneratia corespunzatoare pentru rezultatele muncii sale prestata intr-un anumit timp si obligatia conducerii unitatii de a onora acest drept.

3. elaborarea regulamentului intern

Acest regulament este intocmit de angajator cu consultarea sindicatului sau reprezentantilor salariatilor, dupa caz, prin care se stabilesc reguli sau norme cu privire la desfasurarea activitatii.

Prin intermediul sau sunt puse in aplicare dispozitiile legii si ale contractelor colective de munca aplicabile, avand in vedere specificul propriu.

In conformitate cu art. 258 din Codul muncii, regulamentul intern cuprinde cel putin urmatoarele categorii de dispozitii:

reguli pentru protectia, igiena si securitatea in munca in cadrul unitatii ;

reguli privind respectarea principiului nediscriminarii si al inlaturarii oricarei forme de incalcare a demnitatii;

drepturile si obligatiile angajatorului si ale salariatilor;

procedura de solutionare a cererilor sau a reclamatiilor individuale ale salariatilor;

reguli concrete privind disciplina muncii in unitate;

abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile;

reguli referitoare la procedura disciplinara;

modalitatile de aplicare a altor dispozitii legale sau contractuale specifice.

Dupa adoptarea lui, regulamentul urmeaza sa fie adus la cunostinta salariatilor. El se afiseaza la sediul angajatorului si produce efecte de la data incunostiintarii. Orice modificare a acestui document trebuie adusa la cunostinta salariatilor.