Drept
Cazuri de inalienabilitateSunt insa si situatii cand unele bunuri proprietate privata pot fi scoase temporar din circuitul civil prin lege sau prin acordul de vointa intervenit intre proprietarul bunului si o alta persoana. Astfel, intr-un contract, partile au posibilitatea de a stipula asa-numitele clauze de inalienabilitate, prin care proprietarului unui anumit bun ii este interzisa instrainarea si, uneori, chiar grevarea bunului in favoarea altei persoane. Proprietatea poate fi inalienabila fie in baza legii fie in virtutea unei conventii (clauza de inalienabilitate). Inalienabilitatea legala. Prin lege pot fi stabilite, tinandu-se cont de prevederile art. 20 alin.(2) si 44 din Constitutie, anumite limitari ale atributului de dispozitie juridica al dreptului de proprietate (jus abutenti) . Anumite bunuri pot fi declarate inalienabile fie in consideratia naturii sau destinatiei acestora (bunuri neapropriabile, res communis, cum ar fi aerul, apele aflate in folosinta publica , lumina solara etc.; bunuri nesusceptibile de apropriere privata, cum ar fi bunurile din domeniul public, bunurile sacre s.a.m.d.) fie in consideratia situatiei juridice speciale ale acestora ( bunurile care fac obiectul unei improprietariri, etc) . Trebuie precizat ca bunurile proprietate privata nu pot fi declarate indisponibile decat temporar si in mod exceptional, cu respectarea art. 53 din Constitutie Dreptul de proprietate fiind un drept fundamental, exercitiul sau poate fi restrans prin lege, dar restrangerea nu poate fi altfel decat proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate afecta fiinta insasi a dreptului de proprietate . Exemplificam cu cateva cazuri de inalienabiliate legala cu relevanta in materia drepturilor reale , cazuri de inalienabilitate propter rem: - art. 19 alin.1, art. 21 si 43 din Legea nr. 18/1991, republicata, referitoare la interdictia instrainarii timp de 10 ani de la inceputul celui in care s-a facut inscrierea proprietatii a terenurilor agricole asupra carora s-a constituit dreptul de proprietate unor persoane fizice fara pamant -art.9 alin. ultim din Legea nr. 112/1995 referitor la interdictia de instrainare timp de 10 ani de la data cumpararii a imobilelor dobandite de catre fostii chiriasi, deveniti proprietari ai imobilelor cu destinatia de locuinte trecute in proprietatea statului. Ulterior, aceasta ipoteza a fost transformata intr-o inalienabilitate relativa si temporara, in sensul ca, prin art. 44 al L.10/2001, interdictia de instrainare opereaza in acelasi interval de timp, cu exceptia cazului in care locuinta este instrainata fostului proprietar. -drepturile de uzufruct, uz, abitatie (art. 534, 571, 573 C.civ.). Clauzele de inalienabilitate se gasesc destul de rar in actele de instrainare cu titlu oneros. Ele pot fi intalnite mai frecvent in contractele de ipoteca si in contractele de gaj fara deposedare in care se stipuleaza interdictia de instrainare si de grevare a bunului ipotecat sau gajat. In schimb, asemenea clauze pot fi regasite, in practica, in actele cu titlu gratuit, adica in contractele de donatie si in testamente; donatorul sau, dupa caz, testatorul dispune de bunul sau stipuland ca persoana gratificata nu poate sa-l instraineze. Codul civil nu reglementeaza posibilitatea stipularii in actele juridice a clauzelor de inalienabilitate. De aceea, multa vreme, jurisprudenta franceza a considerat ca astfel de clauze sunt lovite de nulitate, deoarece prin ele se atenteaza la principiul liberei circulatii a bunurilor. Ulterior, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, a intervenit o schimbare in orientarea jurisprudentei, care a admis ca clauzele de inalienabilitate pot fi valabile cu respectarea a doua conditii: clauza sa fie justificata pe un interes serios si legitim si inalienabilitatea sa fie temporara.
Interesul serios si legitim care justifica o astfel de clauza poate fi patrimonial sau moral. De asemenea, interesul poate fi al dispunatorului, al dobanditorului, al unui tert sau un interes public[8]. Numai elementele de inalienabilitate temporara sunt valabile. Clauzele de inalienabilitate perpetua sunt lovite de nulitate absoluta, avand o cauza ilicita si imorala. Asa de pilda, daca inalienabilitatea este stabilita pe timpul vietii proprietarului, poate fi considerata ca fiind perpetua si, prin urmare, este lovita de nulitate absoluta[9]. Pentru discutii referitoare la compatibilitatea dintre prevederile constitutionale si cele ale art. 60 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, a se vedea V.Stoica, op.cit., p.220-223, 243-238, cu autorii si jurisprudenta Curtii Constitutionale acolo citate. Art. 136 din Constitutie, art.5 alin. 2 din L.18/1991, republicata, art. 11 din L.213/1998, art. 122 alin. 2 din L. 215/2001. A se vedea M.Nicolae in I.Popa (I), L.Stanciulescu (II), M.Nicolae(III) "Discutii privind interdictiile legale de instrainare a unor bunuri imobiliare " in Dreptul nr. 7/2001, p.45; C.Birsan, , op.cit., p. 52-53. Exercitiul drepturilor fundamentale poate fi restrans doar prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori a unui sinistru deosebit de grav. Pentru o enumerare a principalelor cazuri de inalienabilitate din dreptul civil actual, a se vedea M.Nicolae, op.cit., p. 57-59. S-a sustinut si opinia minoritara conform careia interdictiile de instrainare sau grevare prevazute de Legea 18/1991 si de Legea 112/1995 sunt obligatii instituite intuitu personae si nu propter rem; a se vedea V.Pasca, "Discutii cu privire la caracterul interdictiei de instrainare a unor imobile" in Dreptul , nr. 3/2001, p. 7-16, cu autorii acolo citati.
|