Sistemul institutional al puterii in Romania

Autoritatile publice, direct sau indirect, sunt dependente - ca expresie primordiala a democratiei - de instanta politica, juridica si morala absoluta: poporul. Sub aspect social, moral si politic, poporul este titularul suveranitatii, fiind reprezentat de corpul electoral. Poporul - prin corpul sau electoral - se infatiseaza deci intr-o dubla calitate: ca forta propulsoare a puterii - o forta primara, originara, politica, juridica si morala - care ii confera puterii legitimare si autoritate - si ca fundament social al acestei puteri.

Autoritatile publice potrivit legii sunt alese sau numite. Fac parte din prima categorie Parlamentul, Presedintele Republicii, consilierii locali si primarii, iar din cea de a doua categorie toate celelalte autoritati publice. Alegerea sau numirea se face pe baza principiului separatiei puterilor al egalitatii cooperarii si controlului reciproc al acestora.

Astfel, Parlamentul este 'organul¹⁾ reprezentativ suprem al poporului roman' (art. 58, al. 1), ales prin 'vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat' (art. 59 al. 1); Presedintele Romaniei este 'ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat' (art. 81 al. 1); consiliile locale, judetene, orasenesti si comunale sunt alese - in conditiile legii²⁾ - de catre corpul electoral

din circumscriptiile respectivelor unitati administrativ-teritoriale (art. 120, al. 1); in fine, primarii sunt alesi, in aceleasi conditii ca si consilierii locali (art. 120, al. 1)³⁾. Dimpotriva, cei care alcatuiesc alte autoritati publice decat cele aratate sunt investiti, desemnati⁴⁾ sau numiti, fie de catre organele reprezentative sau direct reprezentative, fie de catre autoritatile administrative ierarhic superioare. Camera Deputatilor si Senatul numesc fiecare, cate trei membri ai Curtii Constitutionale (art. 140, al. 2); in sedinta comuna, cele doua Camere ale Parlamentului numesc, dintre magistrati, membrii Consiliului Superior al Magistraturii art. 132); Senatul numeste Avocatul Poporului (art. 55, al. 1). Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament, iar in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, revoca sau numeste, la propunerea primului-ministru, pe ceilalti membri ai Guvernului (art. 85); Presedintele Romaniei numeste pe trei dintre membrii Curtii Constitutionale (art. 140, al. 2); de asemenea, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, numeste in functie magistratii judecatori si procurori, cu exceptia celor stagiari (art. 124 al. 1 si art. 133 al. 1); Guvernul numeste cate un prefect in fiecare judet si in municipiul Bucuresti (art. 122 al 1).

Potrivit cu functia fundamentala ce revine fiecarei autoritati publice, distingem intre: autoritatea deliberativa, indeplinind in principal functia legislativa; autoritatea presedintiala, indeplinind functia de mediere intre 'puterile statului'⁵⁾, precum si intre stat si societate, de reprezentare a statului roman si de garant al independentei nationale si al integritatii teritoriale a tarii; autoritatea guvernamentala, avand ca principala functie asigurarea infaptuirii

Potrivit cu nivelul la care ele functioneaza, unele autoritati sunt centrale sau nationale, altele sunt locale (de exemplu, Parlamentul, Presedintele Republicii si Guvernul, ca autoritati centrale; consiliile locale, primarii si prefectii, ca autoritati locale).

Din perspectiva proprietatilor generale ale sistemului si prin examinarea modului de articulare a sistemului puterii de stat, putem identifica principalele lui trasaturi:

a)El este un ansamblu complex, alcatuit din patru subsisteme: organul reprezentativ suprem si unica putere legiuitoare a tarii; autoritatea executiva; autoritatea de jurisdictie constitiutionala; autoritatea judecatoreasca. Doua precizari sunt necesare: prin natura functiilor si a atributiilor lui, Presedintele Republicii nu este pur si simplu un organ administrativ sau numai un asemenea organ; Avocatul Poporului poate fi integrat - fara a-i anula astfel trasaturile specifice - in categoria autoritatilor administrative, dar nu este subordonat nici Guvernului si nici Presedintelui;

b)Sistemul puterii este un sistem deschis, dinamic, implicand nu numai multiplicarea elementelor sale constitutive sau reorganizarea acestora;

c)Mediul ambiant - cu care interactioneaza sistemul puterii - il constituie, pe plan intern, sitemul social-politic, iar pe plan extern, sistemul comunitatii internationale a statelor;

d)Sistemul puterii de stat si fiecare dintre subsistemele acestuia au una sau mai multe functii caracteristice;

e)Ordinea launtrica a sistemului se caracterizeaza prin raporturi de subordonare, de coordonare, colaborare si control reciproc;

f)Sistemul puterii de stat reprezinta o structura definita, insumand legaturi stabilite intre intreg si parte, precum si intre partile intregului;

g)Sistemul puterii de stat are la baza fluxul informational dintre el si societate, dintre el si partile ce-l alcatuiesc, precum si dintre aceste parti;

h)Sistemul puterii de stat si fiecare dintre subsistemele acestea au capacitate de autoreglare, precum si capacitatea de a contribui la reglarea altor sisteme sau subsisteme;

i)'Cartea tehnica' a sistemului este Constitutia, care ii instituie si constituie elementele, ii stabileste atributele, functiile si structura.

Fiecare dintre aceste trasaturi ar trebui 'desfoliate', prezentate argumentele si exemplificate, ceea ce - speram ca se va intelege - nu este posibil, acum si aici. Poate, totusi, descrierea, chiar sumara, a structurii sistemului va fi de natura sa complineasca simpla enuntare a trasaturilor acestuia.

Structura sistemului. 'Cartea de identitate' a sistemului puterii de stat o reprezinta structura acestuia, adica ansamblul interrelatiilor, prevazute de Constitutie, intre toate categoriile de organe ale statului potrivit principiului separatiei puterilor, al egalitatii, cooperarii si controlului reciproc al acestora. Dintre acestea, le consemnam pe cele mai semnificative:

1.Corpul electoral alege cele doua Camere ale Parlamentului, prin sufragiu universal, egal, direct, secret si liber exprimat;

2.Acelasi corp electoral si prin sufragiu avand aceleasi atribute, alege pe Presedintele Republicii. De asemenea, prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la suspendarea din functie a Presedintelui Republicii, corpul electoral hotaraste asupra demiterii din functie a Presedintelui;

3.Parlamentul, in sedinta comuna a celor doua Camere, acorda votul de incredere Guvernului, votul de investitura a acestuia. De asemenea, printr-o motiune de cenzura, Parlamentul - tot in sedinta comuna a celor doua Camere - retrage increderea acordata Guvernului (atat votul de incredere, cat si motiunea de cenzura, pot fi 'provocate' de Guvern, prin angajarea raspunderii lui, in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala a unui proiect de lege)¹⁾.

Pentru exercitarea functiei sale de control asupra Guvernului, acesta trebuie sa puna la dispozitia Parlamentului sau a uneia dintre structurile lui, in conditiile prevazute de lege, informatiile si documentele cerute; membrii sai trebuie sa participe la lucrarile Parlamentului, daca li se solicita prezenta; Guvernul sau membrii lui trebuie sa raspunda la interpelarile formulate de deputati sau senatori.

Camera Deputatilor si Senatul pot cere urmarirea penala a membrilor Guvernului, pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor;

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

4.Presedintele Republicii desemneaza candidatul pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament. De asemenea, la propunerea primului-ministru, revoca sau numeste pe ceilalti membri ai Guvernului, in caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului.

Presedintele poate sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului, pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. In toate cazurile de aceasta natura, el este acela care poate dispune suspendarea din functie a respectivei persoane;

Intr-o asemenea situatie, votul de incredere - care nu este identic cu votul de investitura - rezulta, implicit, prin nedepunerea unei motiuni de cenzura. Motiunea de cenzura trebuie sa fie totdeauna explicita, ea neputand rezulta- pe cale de interpretare - din simple imprejurari de fapt.

5.Parlamentul, in sedinta comuna a celor doua Camere, poate suspenda din functie pe Presedintele Romaniei, in cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei. Parlamentul poate, de asemenea, sa ceara trimiterea in judecata a Presedintelui pentru inalta tradare;¹⁾

6.In relatia sa cu corpul electoral, Parlamentul poate solicita exprimarea vointei acestuia in patru ipoteze: pentru constituirea, prin sufragiu, a unui nou Parlament, in cazul dizolvarii celui existent, intrucat el nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare a investiturii; pentru constituirea, prin sufragiu, a noului Parlament, la expirarea mandatului celui existent; atunci cand, dupa suspendarea din functie a Presedintelui Republicii, urmeaza ca - prin referendum - sa se decida eventuala demitere a acestuia; in fine, in situatia cand, acceptand initiativa de revizuire a Constitutiei, aceasta trebuie aprobata prin referendum;

7.Presedintele Republicii poate - si el - sa solicite exprimarea vointei corpului electoral, cu privire la probleme de interes national;

8.Sectiunile corpului electoral din circumscriptiile unitatilor administrativ-teritoriale aleg consiliile locale si primarii;

9.Autoritatile administratiei publice locale pot, dupa caz, sa initieze sau sa decida aprobarea, prin referendum local, a 'problemelor de interes deosebit din unitatile administrativ-teritoriale'.²⁾

10.O parte a corpului electoral, in conditiile prevazute de lege, se poate constitui in subiect al dreptului de initiativa legislativa, fie pentru adoptarea unei legi organice sau ordinare - cu exceptia celor prevazute de legea fundamentala -, fie pentru adoptarea unei legi de revizuire a Constitutiei, daca prin obiectul ei o asemenea lege este admisibila.

Este o prerogativa a Parlamentului introdusa in textul Constitutiei in urma unui amendament, pentru a marca si ipoteza responsabilitatii juridice penale a Presedintelui Republicii. Formal, legea fundamentala s-a abatut astfel de la principiul paralelismului regulilor procedurale constitutionale - sau de la principiul simetriei in drept-, mandatul Presedintelui incetand pe o alta cale decat prin vointa celor care l-au ales. Abaterea poate fi insa justificata: in ipoteza examinata nu este vorba despre angajarea responsabilitatii politice a Presedintelui - asupra careia se decide, intr-adevar, prin referendum-, ci despre responsabilitatea lui penala, care nu poate face obiectul unui referendum.

Art. 10 din Legea nr. 69/1991 este defectuos formulat si insuficient corelat cu alte dispozitii ale acestei legi: evident, nu 'problemele se supun unui referendum, ci solutiile preconizate pentru rezolvarea lor; din cuprinsul art. 44 al legii rezulta ca initiativa organizarii unui referendum local nu poate apartine decat primarului. Dar, cum la nivelul judetelor nu exista primar, ar insemna ca, contrar celor prevazute in art. 10, consiliile judetene nu pot dispune, din proprie initiativa, organizarea unui referendum local. (De altfel, intre atributiile consiliului judetean nu figureaza si aceea de a organiza un referendum local). Inseamna ca textul art. 10 din lege trebuie interpretat restrictiv, el vizand numai autoritatile publice din comune si orase. Pe de alta parte, fata de dispozitiile cuprinse in acelasi text, trebuie sa admitem concluzia ca initiativa referendumului poate apartine si insusi consiliului local.

11.Parlamentul, dupa adoptarea legii, o trimite Presedintelui Romaniei pentru promulgare.

12.Presedintele Romaniei, in raporturile lui cu Parlamentul, dispune de cateva prerogative, care pot fi considerate 'impulsuri' sau masuri de 'reglare' pentru functionarea adecvata a organului 'reprezentativ suprem', intre care: dizolvarea Parlamentului in conditiile art. 89 din Constitutie; transmiterea unor mesaje cu privire la principalele probleme ale natiunii; consultarea Parlamentului in vederea organizarii unui referendum; solicitarea reexaminarii unei legi ce i-a fost transmisa spre promulgare; incuviintarea masurilor exceptionale; solicitarea aprobarii pentru mobilizarea partiala sau generala a armatei; supunerea spre ratificare a tratatelor internationale incheiate in numele Romaniei.

13.Parlamentul poate decide, printr-o lege speciala de abilitare, delegarea legislativa in favoarea Guvernului.

14.Guvernul interactioneaza cu Parlamentul prin alte cateva mijloace decat cele deja aratate: el exercita dreptul la initiativa legislativa; poate solicita delegarea legislativa pentru emiterea de ordonante si trebuie sa solicite aprobarea Parlamentului in cazul emiterii unor ordonante de urgenta; el poate 'provoca' un vot de incredere implicit sau o motiune de cenzura, angajandu-si raspunderea in fata Parlamentului asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege; poate solicita Parlamentului adoptarea unor proiecte de legi in procedura de urgenta; membrii Guvernului au acces la 'lucrarile' Parlamentului.¹⁾

15.In interiorul Parlamentului, al acestui subsistem din sistemul puterii de stat, intre cele doua 'parti' constitutive, adica intre cele doua Camere, exista o multitudine de interrelatii caracteristice. In acest sens si exemplificativ, mentionam: organizarea unor sedinte comune; transmiterea proiectelor de legi si a propunerilor legislative de la o Camera la cealalta in vederea dezbaterii si eventualei lor adoptari; constituirea comisiei paritare pentru declansarea procedurii de mediere, atunci cand una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativa intr-o redactare diferita de cea aprobata de cealalta Camera.

16.In interiorul ramurii executive a organelor statului, intre Presedintele Republicii si Guvern sunt stabilite de asemenea forme specifice de interactiune: Presedintele poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de importanta deosebita; el poate participa la sedintele Guvernului - si, in _____ _______ ______ ______

Termenul 'lucrari' semnifica implicit dreptul de a participa la dezbaterile din cadrul Parlamentului. Posibilitatea de a participa la lucrarile Parlamentului implica desigur si accesul la lucrarile organelor interne ale Parlamentului - comisiile parlamentare.

asemenea cazuri, prezideaza acele sedinte -, atunci cand se dezbat probleme de interes national privind politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice. Pe de alta parte, primul-ministru poate invita pe Presedinte sa participe la lucrarile Guvernului, in alte situatii decat cele aratate. Totodata, primul-ministru contrasemneaza unele dintre decretele emise de Presedintele Romaniei, angajandu-si astfel propria raspundere politica.

17.In raporturile Parlamentului, Presedintelui Republicii, Guvernului si Justitiei cu Curtea Constitutionala mentionam: numirea membrilor acesteia de catre cele doua Camere si de catre Presedinte; sesizarea Curtii de Presedintele Romaniei, de presedintele uneia din Camerele Parlamentului, de Guvern, de Curtea Suprema de Justitie, de un numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea acestora, precum si sesizarea ei de catre oricare dintre instantele judecatoresti, prin transmiterea spre rezolvare a exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate in fata acestora, in privinta legilor si a ordonantelor; solicitarea Curtii de catre Parlament sa constate existenta imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea functiei de Presedinte al Romaniei, precum si pentru avizarea propunerii de suspendare din functie a Presedintelui. Curtea Constitutionala verifica, din oficiu, constitutionalitatea initiativelor de revizuirea a Constitutiei. La sesizarea unuia dintre presedintii celor doua Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numar de cel putin 50 de deputati sau de cel putin de 25 de senatori, Curtea se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului (regulamentele fiecarei Camere si regulamentele lor comune).

Avocatul Poporului este numit de Senat, pentru apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor.

19.Avocatul Poporului prezinta Parlamentului rapoarte anuale sau la cererea acestuia, facand recomandari privind legislatia sau pentru luarea altor masuri, in scopul ocrotirii drepturilor si a libertatilor cetatenilor.

20.Procedand din oficiu sau la cererea persoanelor lezate in drepturile sau libertatile lor, Avocatul Poporului sesizeaza autoritatile competente, centrale sau locale, pentru ca, in conditiile legii, acestea sa adopte masuri de natura sa inlature faptele sau actele de nesocotire, incalcare sau ignorare a drepturilor subiective ori intereselor legitime juridic protejate.

21.Cat priveste interventia Avocatului Poporului in spatiul activitatii de judecata, fata de principiile ce guverneaza aceasta activitate indeosebi in raport cu principiile independentei justitiei, contradictorialitatii, garantarii dreptului la aparare, organizarii activitatii de judecata de regula in doua grade de jurisdictie si institutionalizarea unor cai de atac pentru inlaturarea nelegalitatii sau netemeiniciei hotararilor, opinam ca implicarea lui in aceasta activitate nu poate privi decat celeritatea justitiei.

22.Presedintele Romaniei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, numeste in functie judecatorii si procurorii, cu exceptia celor stagiari.

23.Autoritatile administratiei publice locale - respectiv consiliile locale - functioneaza pe baza principiului autonomiei^.1). Totusi, ele se inscriu in cateva raporturi specifice cu Guvernul si cu prefectii. Referindu-ne exclusiv la raporturile lor cu Guvernul aducem in atentie dreptul acestuia de a proceda - in cazurile prevazute de lege²⁾ si la propunerea prefectului - la dizolvarea consiliului. Hotararea de dizolvare poate fi atacata, de cei interesati, in fata instantei de contencios administrativ. De asemenea, prin hotararea Guvernului - susceptibila de control din partea instantei de contencios administrativ - un membru al consiliului poate fi demis din functie, la propunerea prefectului, daca a savarsit acte contrare Constitutiei ori celorlalte legi sau daca a compromis, cu rea-credinta, interesele comunei, respectiv ale orasului.³⁾ In aceleasi conditii si dupa aceeasi procedura poate fi demis si primarul.

24.Prefectul este numit sau eliberat din functie de catre Guvern, caruia ii prezinta anual un raport asupra 'starii generale economice, sociale, culturale si administrative a judetului', respectiv a municipiului Bucuresti.⁴⁾

25. Consiliile locale comunica prefectului dizolvarea lor de drept; de asemenea transmit acestuia - in vederea examinarii sub aspectul legalitatii - actele 'adoptate si emise'; primarul sesizeaza prefectul atunci cand considera ca o hotarare a consiliului local este ilegala.

26.Prefectul sesizeaza instanta de contencios administrativ, daca considera ca actul adoptat sau emis de o autoritate publica locala - exceptand actele de gestiune curenta - este ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.

27.Prefectul poate participa la sedintele consiliilor locale; prezinta anual consiliului judetean, respectiv celui al municipiului Bucuresti, o informare cu privire la activitatea desfasurata de serviciile publice ale ministerelor si ale __________________

Astfel cum precizeaza art. 8 din Legea nr. 69/1991, autonomia priveste si 'relatiile dintre administratia publica locala si cea judeteana' - formulare neinspirata, intrucat se vorbeste de 'administratie' si se lasa a se intelege ca 'administratia judeteana' nu e locala - intre cele doua 'administratii' neexistand raporturi de subordonare. (Punctam aici un lucru esential: autonomia nu poate fi conceputa si dezvoltata in afara imperativelor ce rezulta din principiul legalitatii).

Aceste cazuri sunt precizate la art. 33 din Legea nr. 69/1991

Din aceasta formulare - circumscrisa la orase si comune - s-ar putea intelege ca procedura de demitere nu priveste si pe membrii consiliului judetean. Diferenta de tratament juridic n-ar fi insa prin nimic justificata. De altfel, prin referire la cele cuprinse in art. 60 din lege, concluzia nu poate fi decat aceea ca tratamentul juridic al consilierilor este identic.

Potrivit art. 11 al. 2 al Legii nr. 69/1991, prefectul 'conduce' serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice organizate in unitatile administrativ-teritoriale. In sensul art. 122 din Constitutie, prefectul 'conduce' serviciile publice descentralizate. In aceste conditii, evident ca activitatea prefectului nu s-ar fi putut margini doar la 'coordonarea si supravegherea' serviciilor publice, cum preciza anterior modificarii legea administratiei publice locale.

celorlalte autoritati ale administratiei centrale organizate in circumscriptia sa; propune Guvernului, in conditiile legii, dizolvarea unui consiliu local sau demiterea unui membru al acestuia; poate dispune suspendarea din functie a consilierului in privinta caruia a cerut demiterea; exceptand actele de gestiune curenta ale consiliilor locale, prefectul poate ataca in fata instantei de contencios administrativ actele autoritatilor administratiei publice locale, considerate de el ca fiind ilegale.

28.Consiliile locale sau, dupa caz, membrii acestora ori primarii se pot adresa instantei de contencios administrativ pentru verificarea legalitatii hotararii Guvernului de dizolvare a consiliului, de demitere a consilierului sau a primarului.

Fireste ca cele cateva interrelatii consemnate pana aici nu epuizeaza complexitatea, functionalitatea si dinamismul structurii sistemului puterii de stat. Ele pot insa avea o oarecare forta de sugestie si pot fi convertite in argumente in favoarea ideii ca acest sistem este organic articulat, autoreglabil prin propria lui structura, un sistem in care circuitele de reglare sau autoreglare, functionand pe baza 'cartii tehnice a sistemului' - Constitutia -, pun in valoare unele dintre dimensiunile democratiei constitutionale si atribuie acestei democratii semnificatia de unic si radical remediu fata de fenomenele patologice ale sistemului.

In ceea ce priveste corpul electoral, vom face cateva consideratii:

Corpul electoral este o colectivitate de persoane fizice, din multitudinea celor care alcatuiesc poporul, care, avand calitatea de cetateni si indeplinind conditiile de capacitate juridica si aptitudine morala, participa la exercitarea puterii. Corpul electoral mai poate fi deci calificat ca 'putere de sufragiu'.¹⁾

Corpul electoral este o putere politica autentica. Exercitandu-si puterea sa prin mijloacele democratiei semi-directe, corpul electoral este acela care constituie cele mai importante institutii ale democratiei, reprezentative, in primul rand Parlamentul.

Corpul electoral este alcatuit din toti cetatenii romani care au drept de vot.

El se organizeaza pe circumscriptii electorale judetene si la nivelul municipiului Bucuresti.

Votul este universal, egal, direct, secret si facultativ ('liber exprimat'), astfel cum se consacra prin art. 59, al. 1 si art. 81, al. 1 ale Constitutiei.

Universalitatea votului constituie forma specifica de exprimare a doua dintre principiile democratiei autentice: universalitatea drepturilor si egalitatea in drepturi, inclusiv egalitatea in fata legii (art. 15, al. 2 si art. 16, al. 1).

Cl.Franck, Droit des elections nationales et locales, 1988, apud J.Gicquel,op. cit. p. 596

Egalitatea votului este - si ea - o forma de exprimare a egalitatii intre cetateni, in sensul ca aceeasi forta este atasata fiecarui buletin de vot. Cu alte cuvinte, voturile se numara, nu se cantaresc,ele fiind egale din punct de vedere al puterii de sufragiu.

Caracterul direct al votului deriva din atributul sau personal exprimand astfel conceptia individualista a democratiei pluraliste. Alegatorul trebuie sa-si exprime vointa nemijlocit, nu prin intermediar.

Votul este secret, garantand astfel alegatorului posibilitatea de a decide in deplina libertatea si intimitate. Votul public este profesat, de regula, in societatile unanimiste.

Votul este facultativ, adica discretionar, ramanand la aprecierea titularului sau daca si-l exercita sau nu. Caracterul facultativ al votului corespunde, fireste, esentei lui personale si conceptiei liberaliste, dar el este de natura sa favorizeze absenteismul.¹⁾ Acest fenomen nu este insa negativ prin definitie. Absenteismul sau 'votul prin tacere', ca forma de exprimare a unei atitudini politice, poate fi un gen de 'democratie refractara', dar cu riscurile de rigoare. Votul liber exprimat, exclude manipulare; se cunoaste ca de multe ori, incalcandu-se libertatea de constiinta, se practica manipularea electoratului prin mijloacele media, prin masuri provizorii populiste, campanii de denigrare sau de 'cultivare' etc .