Logonevroza

LOGONEVROZA

Definirea si identificarea logonevrozei

Boscaiu, E., (1973) conchide 'daca aceste disfluente sunt mai putin evidente, dar sunt grefate pe un fond de labilitate emotionala, balbaiala poate dobandi caracterul unei adevarate logonevroze'.

Pe plan psihic este alterata intreaga personalitate, ceea ce duce la o nevroza numita 'nevroza obsesiva', anxietate, negativism, irascibilitate, mutism.Obsesia tulburarii vorbirii sale il tortureaza, devine o preocupare patologica. In cazul acesta, balbaiala este legata de stari nevropate si se numeste 'logonevroza'. Fobia vorbirii se intareste sub forma unor legaturi durabile si obsedante. Personalitatea logonevroticului sub unele aspecte se dezorganizeaza, iar retinerea in discutii si teama de vorbire creeaza o stare de inertie, de rigiditate. Verza, E., (1972) arata ca 'momentul constientizarii balbaielii si trairea ca atare in planul personalitatii (a constientizarii respective) transforma balbaiala in logonevroza'.

Dificultatile permanente de exprimare si intelegere a vorbirii duc la irascibilitate, nervozitate, tulburari de somn, enurezis, tulburari de comportament etc. Teama de insucces, teama ca nu pot vorbi corect determina in permanenta o stare stressanta ce conduce la o stare de oboseala intelectuala si fizica, hipersensibilitate afectiva si refuzul de a mai vorbi. Astfel se stabileste un cerc vicios: perturbarea insertiei persoanei in viata sociala agraveaza disfunctia mecanismelor neurologice in asa fel incat compensarea acestei disfunctii se ingreuneaza la extrem.

Putem conchide ca logonevroza este o tulburare complexa a carei manifestare principala, balbaiala, influenteaza intregul comportament al individului, punandu-si adanc pecetea asupra dezvoltarii personalitatii. Din aceste motive, Verza, E., (1972) sustine ca reeducarea vorbirii logonevroticului trebuie sa se faca concomitent cu influentarea personalitatii, conduitei si relatiilor interpersonale ale acestuia. Astfel, Verza, E. (1996) precizeaza ca 'Balbaiala este un fenomen mai mult de repetare a sunetelor, silabelor si cuvintelor, iar logonevroza presupune pe langa acestea, modificarea atitudinii fata de vorbire si de mediul inconjurator in general, prezenta spasmelor, a grimaselor, a incordarii si a anxietatii, determinate de teama ca va gresi in timpul vorbiri

- Sheehan, J., G. (1970) considera "logonevroza ca o tulburare a reprezentarii sociale despre sine, nu este o tulburare de vorbire ci un conflict in care eul insusi isi asuma un rol cu care vrea sa se identifice".

- Van Riper, C., (1971) pune la baza aspectele psihologice ce influenteaza programarea simultana si succesiva a miscarilor musculare pentru a exprima un sunet sau sa lege un cuvant de altul.

- Homzie si Lindsay (1984) sunt de parere ca deficientele lingvistice constituie un factor foarte important in evolutia balbaielii si pot sa apara datorita unor incarcaturi emotionale care trebuie luate intotdeauna in considerare.

- Helm (1978) a descris 5 caracteristici specifice balbaielii grave-logonevroza:

1. lipsa de adaptare;

2. repetari, prelungiri si blocari nu numai la inceputul silabelor;

3. tulburarea fluentei in vorbire;

4. vorbitorul este deosebit de timorat;

5. o simptomatica secundara acuta.

Date fiind divergentele intre autorii care se ocupa de aceasta tulburare, am optat pentru anumite criterii specifice si anume:

- repetarea peste medie din punct de vedere statistic a sunetelor lungi;

- prelungirea sunetelor;

- sfortarea peste norma in ce priveste vorbirea din punct de vedere acustic si motric;

- miscari insotitoare;

- tensiune in tractul vocal.

Acestea sunt insotite de manifestari cum ar fi:

- evitarea unor sunete, cuvinte sau situatii;

- teama de a vorbi;

- teama fata de situatiile sociale;

- obsesia balbaielilor.

Balbaiala evolueaza spre stadiul cronic - logonevroza - cand balbaitul se preocupa constant de problemele sale de vorbire din care decurge o simptomatica specifica: nevroza vorbirii.

Etiologia logonevrozei

Verza, E. opineaza (1996) ca:'Etiologia este comuna pentru balbaiala si logonevroza: aparitia uneia sau alteia depinde de starea psiho-fiziologica a individului, de felul cum traieste, in plan psihic, handicapul'.

Deci, in aparitia logonevrozei sunt implicati atat factorii etiologici ai balbaielii, cat si un complex de factori ce determina evolutia, agravarea balbaielii, adica instalarea logonevrozei. Daca in etiologia balbaielii concura un complex de factori declansatori, putem afirma ca in logonevroza acesti factori se inscriu intr-un vast complex multifactorial de origine somato-fiziologica, psihologica, pedagogica si sociala.

Deci, folosim termenul de logonevroza pentru balbaiala ajunsa la un stadiu cronic, cand cel in cauza, constientizand in mod acut deficienta sa de exprimare, ajunge sa-si accentueze aceasta tulburare pana la stadiul instalarii unei stari nevrotice (Tobolcea I.). Indreptarea atentiei in mod continuu asupra propriei articulari dobandeste un caracter patologic, care se manifesta prin teama si grija exagerata de exprimare. Tocmai din acest motiv consideram logonevroza ca un 'cerc vicios'

Consideratii privind evolutia balbaielii spre logonevroza

Balbaiala se manifesta de obicei intre 3 si 8 ani, cu caracteristicile initiale: mici opriri si pauze in exprimare si caracteristica balbaielii primare este absenta din partea balbaitului a constientizarii disfluentei verbale. Pe parcursul inaintarii in varsta, in anturajul copilului apar evaluari ale diferitelor situatii, care determina anxietati privind modul sau de a vorbi si constientizarea de catre copil a disfunctionalitatilor verbale. Tocmai in acest moment copilul devine logonevrotic. Aceasta situatie poate fi reprezentata prin schema urmatoare:

In aceasta situatie, la perturbarea verbala se adauga toate aspectele de anxietate, tulburari de comportament, de respiratie. Acestea sunt consecinte induse si nu cauza problemei.

De acum inainte, situatia logonevroticului poate fi reprezentata prin schema:

Deci, balbaiala a devenit un mecanism care se autoalimenteaza, un 'cerc vicios'.

Aceasta explica importanta dificultate de rezolvare terapeutica a balbaielii, deoarece suntem condusi de un rationament deductiv ca:

Referat: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii Referat: Natiunea si statul national din perspectiva uniunii europene

In aceste conditii, logonevroticul are nevoie de:

Disfluenta primara si balbaiala, ca autoconstiinta erorii verbale, sunt cronologic consecutive intre ele.

Trebuie precizat ca aspectele care provoaca anxietatea apar la un anumit procent de balbaiti. Anxietatea trebuie considerata ca o consecinta indusa patologic si putem considera ca este vorba de o corespondenta biunivoca:

in care este imposibil sa se stabileasca un punct de inceput si de sfarsit, o cauza si un efect.

Solutia pe care o propunem este continuta in schema circulara care distruge constiinta balbaielii din cauza erorii; ordinea ar fi urmatoarea:

Deci, eroarea fiind unica, exterioara si transformabila, putem interveni asupra erorii, deoarece aceasta procedura va schimba, la logonevrotic, cadrul situational, dupa acest model:

Simptomatologie in logonevroza

In aparitia logonevrozei apar ca trasaturi caracteristice diferite tulburari motorii ale vorbirii (spasme in vorbire, ticuri, mimica fetei, muschii gatului) precum si subterfugii spontane. In cadrul subterfugiilor (evitarii) intra miscarile ajutatoare la care recurg balbaitii pentru a masca sau usura vorbirea dificila. Nu rareori se observa o incordare psiho-motorie generala, stangacie in miscari, neliniste prelungita sau moleseala.

De la inceputul sec. XX s-a subliniat ca trasatura specifica logonevrozei este acea stare in care persoanele realizeaza defectul lor de vorbire, fixandu-si atentia pe propria persoana si pe propriul defect, si cu cat atentia se fixeaza mai mult pe simptomul propriu de boala, cu atat acesta devine mai puternic. Astfel, apare acel cerc vicios din care balbaitul nu este capabil nici intr-un fel sa iasa. Cu cat persoana isi dispretuieste propria pronuntie defectuoasa cu atat mai dificila devine propria reglare a vorbirii. Aceasta stare dupa mai multe incercari nereusite devine o conditie patologica reflexa si apare din ce in ce mai des, chiar inainte de a incepe o discutie.

De la prima reactie emotionala involuntara asupra defectului logonevroticii isi formeaza treptat propria relatie cu ei insisi, legata de trasaturile emotionale si care se oglindesc in propria lupta fara succes cu balbaiala.

Intelegerea fenomenului fixarii poate fi determinata astfel: reflectarea defectului de vorbire (spasmul vorbirii) in intreaga activitate psihica a logonevroticului. Acesta este rezultatul primirii si prelucrarii informatiei despre dificultatile, obstacolele vorbirii, acestea produc neplaceri, nemultumiri ce sunt transformate in procese psihice, stari care interactioneaza cu mediul inconjurator.

S-a constatat ca :

1) Fixatia este unul din factorii de baza ce complica structura defectului si eficacitatea incercarilor de indepartare a lui.

2) Exista o legatura directa a fixatiei cu varsta copilului. Aceasta se explica prin prezenta factorilor neplacuti din mediul inconjurator, complexitatea activitatilor psihice legate de formarea personalitatii copilului, aparitia dereglarilor in sistemul nervos si endocrin, legate si de perioada de pubertate.

3) Se remarca o legatura cu caracterul complicat al tulburarilor motorii. Spasmul tonic poate fi privit uneori ca o incercare a logonevroticului de a lupta cu propriul sau defect. De obicei, caracterul tulburarii motorii este legat de relatia emotionala a copilului cu defectul sau.

4) Efectul muncii logopedului cu logonevroticul este dependent de diferitele grade de fixatie asupra defectului propriu. Cu cat este mai mare fixatia, cu atat rezultatul muncii logopedului se observa mai greu, si invers.

Constientizarea defectului de vorbire, incercarile neizbutite de indepartare sau mascare provoaca la logonevrotic diferite reactii psihice: vulnerabilitate, teama, timiditate, sensibilitate, sugestionabilitate etc.Incercarile de mascare a greutatilor de vorbire il fac pe balbait sa recurga la diverse subterfugii care influenteaza motricitatea generala (miscari ale mainilor, picioarelor, corpului, capului) precum si in motricitatea vorbirii (muscarea varfului limbii, a buzei inferioare, umezirea buzelor) si folosirea unor sunete si cuvinte ajutatoare: si, nu, da, iata etc.

Informatiile din literatura care indica schimbarea personalitatii sunt adeseori controversate, astfel incat nu se poate preciza gradul de specificitate. Pe temeiul celor mentionate consideram ca prin indreptarea atentiei copiilor balbaiti asupra miscarilor verbale, acestia nu fac decat sa-si perturbe intr-o masura si mai mare procesele de autoreglare.

La noi in tara, Verza, E., (1972,1996), Boscaiu, E. (1968,1970), Paunescu, C. (1966,1984), preocupati de problematica acestei tulburari au studiat particularitatile comportamentale ale logonevroticilor, modificarile pshice, determinate de insuccesul permanent in activitate, consecintele dezorganizarii relatiilor cu cei din jur.

Presiunile, masurile educative gresite pe care le savarsesc parintii determina agravarea dereglarilor din exprimarea copiilor. Efectele masurilor gresit adoptate de catre parinti in vederea corectarii balbaielii, ca schimbarea ritmului respirator, indreptarea atentiei asupra pronuntarii, scindarea fluentei verbale prin pauze incorecte, conduc de cele mai multe ori la agravarea tulburarii. Toate observatiile ne indreptatesc sa credem ca filtrul atentiei parintilor pentru anumite disfluente se sensibilizeaza pana la o stare de adevarata nevroza ce explica multe dintre atitudinile si masurile prea drastice.

Starile conflictuale determina modificari in comportamentul logonevroticilor care devin anxiosi sau agresivi, izolati fata de mediul familial. Toate starile conflictuale determinate, pe de o parte, de neintelegerile dintre parinti si copii si, pe de alta parte, de neintelegerile dintre parinti, au un ecou profund asupra personalitatii copiilor (Tobolcea, I., 1995);

Corelatia dintre labilitatea emotiva si balbaiala nu este pe deplin lamurita. Se discuta mult faptul ca experienta emotionala depinde atat de existenta unor resurse constitutionale cat si de influentele primite prin educatie. Rezulta ca toate carentele afective, generate de starile de tensiune conflictuale si de dizarmonie din viata familiala determina in cea mai mare masura starea de labilitate a copiilor, atat de dependenti de influentele parintilor.De aceea consideram ca oricare ar fi fragilitatea organismului, in functie de mediul de dezvoltare, capacitatea functionala a balbaitului se poate restabili pana la limitele normale sau dimpotriva, se poate agrava, croniciza, determinand aparitia logonevrozei (Tobolcea, I., 2001).

De aceea se impune ca in prezentarea simptomatologiei logonevrozei, pe langa prezentarea particularitatilor fono-articulatorii, respiratorii etc., atentia trebuie sa fie indreptata in mod accentuat asupra particularitatilor comportamentale. Sa se insiste asupra simptomelor nevrotice ca: starile de excitabilitate, agresivitate sau izolare, enurezii, insomnii, plans nemotivat etc. Acestea sunt cateva caracteristici, deoarece simptomatologia logonevroticului este variata, complexa si, totusi, diferita de la un subiect la altul. De aceea, nu se poate schita un tabel cu o stricta simptomatologie, ci se impune cercetarea fiecarui caz in parte

Observatii terapeutice

De regula scopul terapiei este de a asigura pacientului capacitatea de a vorbi normal, atat cat poate sa evolueze in timpul terapiei. Pentru a tinde spre realizarea acestui scop este necesar:

- sa-l informam asupra proceselor pe care le va suporta pentru a ajunge la scop;

- motivarea orelor obositoare ale exercitiilor care-l vor ajuta sa ajunga la un model de vorbire normal;

- sa pretindem schimbarea pozitiilor si a sentimentelor fata de sine si lumea inconjuratoare pentru a atinge scopurile terapiei propuse.

Componentele integrate sunt:

- componenta motorie - verbala;

- componenta comunicativa - interpersonala;

- componenta cognitiva - intrapersonala;

- componenta emotionala-fiziologica bazata pe experienta.

Lucrarile lui Burns, D. si Brady, P. (1980) incearca sa contureze asa-numitul 'cerc al balbaielii' care poate fi inlocuit printr-un 'cerc al fluentei'. Munca terapeutica incepe prin analiza unei schimbari a simptomelor,acest fapt are o mare importanta pentru pacienti deoarece se clarifica deficientele de care sufera. Structurarea acestor probleme este importanta pentru pacienti si terapeuti pentru ca da o noua imagine motivatiei si de aici se deduce terapia pentru diferite stadii si grade ale deficientei.

Circuitul balbaielii: balbaiala se afla intr-un cerc in care componentele comportamentale, cognitive si emotionale sunt integrate intr-un cerc inchis

Circuitul fluentei: scopul tratamentului este de a dezvolta in cadrul acestui cerc o fluenta imbunatatita, o atitudine pozitiva si relaxare care sa se integreze intr-un sistem incurajator

Aceasta metoda contine un paradox: pe de o parte exersam cu pacientul o tehnica de evitare a balbaielii, iar pe de alta parte tindem sa reducem prin acest lucru sentimentele negative legate de balbaiala si sa pretindem o atitudine acceptabila fata de fenomenul ca atare. Aceasta pare sa fie de mare importanta pentru profilaxia revenirilor. Dupa terminarea terapiei, momentele de balbaiala trebuie insotite de o teama minima si de un sentiment redus al penibilului pentru a evita reactivarea circuitului balbaielii. Cele mai bune rezultate ale terapiei se bazeaza pe formarea capacitatilor de control care sa duca la o teama foarte redusa. Corespunzator situatiilor individuale trebuie sa li se acorde preponderenta laturii tehnice a vorbirii si problematicii emotionale. Pentru a realiza un oarecare control si o viziune de ansamblu asupra evolutiei vom aborda in discutiile cu pacientul etapele pe care le vom parcurge in terapie pentru a se ajunge la bune rezultate. Buna structurare a etapelor terapiei si progresul programului pot fi realizate prin fixarea ritmului si vitezei de lucru ce se potrivesc pacientului. Este necesar ca in permanenta sa intarim increderea pacientului in posibilitatile sale si sa-l incurajam in exersarea diferitelor exercitii dificile. 'Scopul terapiei este de a conduce pacientul ca el sa devina maestrul vorbirii sale si nu sclav' (Murray, 1980).

Asistenta psihosociala si terapeutica a logonevroticilor

Dirnberger, W. (1973) afirma ca tratamentul balbaielii a constituit, in primul rand, o masura organizatorica a grijii, a asistentei pentru copiii handicapati de limbaj.

Din primele decenii ale secolului nostru s-au raspandit anumite modalitati de tratament prin munca desfasurata de Albert Gutzmann care se ocupa de persoanele surdo-mute, si mai tarziu prin lucrarile fiului sau, medicul Hermann Gutzmann. Albert Gutzmann (1912) scria: 'In privinta vorbirii orale este o problema de educatie nationala si de o iminenta importanta'.

Inflorirea economica a facilitat utilizarea unor mijloace financiare asigurate de stat in desfasurarea muncii terapeutice. Dupa cum se poate conchide, din istoria tratamentului, nu numai terapia unei tulburari ar trebui luata in considerare ci si contextul socio-economic care influenteaza formele de tratament.

Ssikorski, J. (1891) discuta parerea unor autori ca balbaiala ar fi o boala transmisibila deci 'ar putea sa fie contagioasa din punct de vedere psihic'. In legatura cu acest aspect, Gutzmann, A. (1912) vorbeste despre "o anumita imitatie in vorbire". Din aceasta cauza a aparut opinia indepartarii balbaitilor din scoala si indreptarea lor spre institutii specializate.

In legatura cu scolile speciale exista o anumita controversa. In literatura americana de specialitate se aminteste de asa-numitul 'mainstreaming' prin care se are in vedere acei copii cu probleme speciale care pot fi incadrati intr-un sistem normal de educatie.

Henkenjohann, J. (1984) a intervievat balbaitii in legatura cu experientele lor terapeutice. Rezultatele au fost sintetizate in modul urmator:

Hohrmeier (1985) abordeaza o anumita modalitate de consiliere si de terapie si anume evolutia profesionala a balbaitilor. El concluzioneaza (p. 29): 'masurile de reabilitare nu se reflecta decat in sensul unei formari profesionale si a unei evolutii profesionale a individului. Aceste lucruri n-ar fi necesare decat ca elemente suplimentare de tratare a balbaielii'. Aceasta posibilitate o considera ca o masura de terapie in sens restrans sau ca o activitate a grupului de intrajutorare.