Ce este psihologia

Ce este psihologia

Omul simte, gandeste, voieste si face. Se supara sau se bucura, se intreaba despre rostul lucrurilor si incearca sa le schimbe conform scopurilor sale. Ii place sa fie impreuna cu altii, dar are si momente cand prefera sa fie singur. Cand vine pe lume, nu stie nimic, nu vorbeste si este complet neajutorat, dar invata sa vorbeasca, sa se comporte, sa actioneze si sa-si poarte singur de grija. Dar fiecare simte, gandeste, voieste si face, comunica si intra in relatii cu alti in felul sau personal, pentru ca fiecare om este o personalitate distincta, cu insusiri proprii care il deosebesc de alti oameni.

A simti, a gandi, a voi, a face, a comunica si a fi impreuna cu altii, precum si insusirile fiecarei persoane sunt manifestari ale psihicului uman.

Psihicul este o modalitate prin care omul exista ca fiinta in acelasi timp biologica si sociala, deci ca fiinta biosociala iar ca fiinta bio-psiho-sociala, omul este personalitate.

Psihicul sau ii asigura omului adaptarea la conditiile mediului, prin comportamente care depind atat de schimbarile din mediu, cat si de conditiile interne specifice ale individului respectiv.

Comportamentul este o reactie vizibila, observabila. Vom da cateva exemple de comportamente: vorbirea, rezolvarea unei probleme, fuga din fata primejdiei. Exteriorizarea simtirii, a gandirii, a vointei precum si activitatea, fie ea joc, invatare, munca sau creatie, sunt de asemenea comportamente.

Intotdeauna comportamentul este subiectiv, in sensul ca, prin comportamentul sau, individul raspunde la o situatie asa cum o traieste si o intelege el, in functie de propria experienta si de insusirile sale de personalitate. De aceea, in aceeasi situatie indivizi diferiti pot sa aiba raspunsuri sau reactii diferite. Sa ne gandim, de exemplu, la urmatoarea situatie: intr-o clasa de elevi, se cere sa se raspunda in scris prin 'DA sau 'NU' la urmatoarea intrebare: 'Este bine ca uniforma scolara sa fie obligatorie?' Este imposibil sa se obtina numai raspunsuri afirmative sau numai raspunsuri nega­tive. Fiecare va raspunde in functie de criteriile dupa care se conduce, de modul sau de a judeca lucrurile, de experienta si gustul sau. Un alt exemplu care demonstreaza ca suntem subiectivi ar putea fi urmatorul: daca luam in mana un obiect mic de fier in greutate de 1 kg si o punga cu lana cantarind 1 kg, avem impresia ca punga cu lana este mai usoara, desi cele doua obiecte sunt egale ca greutate.

Omul este in acelasi timp fiinta naturala (biologica), prin genetica sa mostenita la nastere, si fiinta care se formeaza si se dezvolta in mediul social-cultural uman.

Deci psihicul sau are atat origine naturala, cat si origine social-culturala, caci omul traieste intre oameni si asimileaza de la acestia cunostinte, moduri de a se comporta si a-si manifesta simtirea, moduri de a face, valori dupa care se conduce. In procesul de formare a psihicului uman limba, ca instrument de comunicare, este esentiala.

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

STADII ALE CONFLICTULUI

Pentru a putea intelege mai bine fenomenul, consideram absolut necesara cunoasterea indeaproape, nu numai de catre manager, dar in special de catre acesta a stadiilor conflictului, proces care poate fi impartit in cinci secvente, conform schemei:

Conflictul latent               perceput simtit manifestat final

Conflictul latent reprezinta etapa de dezvoltare a conflictului, moment in care acesta abia este suspectat sau perceput.

Conflictul perceput reprezinta acea etapa la care problemele incep sa fie percepute, iar toti cei implicati in conflict recunosc aparitia acestuia.

Conflictul simtit reprezinta etapa in care cei implicati nu numai ca stiu de existenta lui, dar simt deja starile de tensiune create, de anxietate, de enervare sau suparare.

Conflictul manifestat reprezinta etapa in care oamenii implicati incep sa se manifeste prin comportamentul propriu la frustrare si prin blocarea opozantilor lor.

Conflictul final este momentul in care problemele au fost rezolvate sau amanate pentru mai tarziu. (Johns, 2006)

Un exemplu concludent il reprezinta, consideram noi, conflictul intre cicluri: invatatori-profesori. Cei dintai se considera frustrati de faptul ca obtinerea de catre elevii lor, in gimnaziu, a unor succese la olimpiade si diferite concursuri este atribuita exclusiv profesorului. De asemenea in ciuda normei permanente de 18 ore, nivelul salarizarii este inferior celui al profesorului cu acelasi grad si aceeasi vechime (daca profesorul poate face 16 ore avand gradul I si minimum 25 ani vechime, un invatator nu poate obtine acest drept).

Mai mult, invatatorii sunt solicitati mai frecvent la supravegherea elevilor in caz de olimpiade, concursuri, simulari, testari, tot la ei se apelandu-se, uneori, pentru a suplini un coleg profesor absent intamplator. Frecvent, cele mai numeroase activitati cultural-artistice sunt sustinute tot de invatatori. Si atunci este firsc sa apara frustrarile. Mai mult aparitia esecurilor scolare in gimnaziu la unii elevi, este pusa de invatatori pe seama profesorilor, despre care considera ca sunt mai insensibili, mai putin interesati de copil.

Pe de alta parte, profesorii sunt tentati sa puna pe seama invatatorului comportamentul unor elevi sau esecul scolar al acestora. Pregatirea universitara le confera, dupa unii o "superioritate", castigate cu eforturi personale si capacitati intelectuale "diferite", iar activitatile cotidiene si relatia cu elevii aflati in preadolescenta se dovedeste deosebit de stresanta. Mai mult, famiile elevilor devin tot mai necooperante.

Acelasi tip de reactie antagonica se creeaza si intre profesorii care predau la gimnaziu si profesorii care predau la liceu.

In acest caz frustrarile celor dintai sunt deosebite, avand in vedere ca, nu odata, elevii ajunsi in liceu reclama lipsa de sensibilitate si de interes a celor meniti, mai ales in acest cadru, sa devina adevarati mentori ai celor interesati de studiu si de o anumita materie. Si conflictul, inca latent, poate izbucni cand nu te astept. (Huczynski, Buchanan ).

EFECTELE CONFLICTELOR INTERGRUPURI

Conflictele, mai ales cele aflate in stadiul de conflict manifestat afecteaza relatiile inter si intra grupuri. Schimbarile produse in interiorul grupului se produc ca urmare a unei amenintari externe sau interne, cele externe putand mari coeziunea grupului, spre deosebire de cele interne care au de cele mai multe ori efecte negative.

Schimbarile intre grupuri reprezinta instalarea unui climat de ostilitate, fiecare grup considerandu-se pe sine ca fiind partea justa, pe cand ceilalti sunt inamici. Toate aceste atitudini si perceptii negative produc in acelasi timp o scadere a nivelului de comunicare intre grupurile aflate in conflict.

NEGOCIEREA

O abordare inteligenta a situatiilor conflictuale iminente in cadrul unei organizatii atat de eterogene cum este cea scolara, o reprezinta negocierea. Prin negociere se incearca a se ajunge la un schimb acceptabil intre cele doua parti, schimb care sa duca la multumirea acestora. Ea poate fi: implicita (tacita) sau explicita.

Daca un angajat doreste sa obtina permisiunea de a lipsi pentru rezolvarea unor probleme personale si isi abordeaza seful, el negociaza implicit cu acesta, pentru ca nu prea are ce ii oferi la schimb. Este, cu toate acestea, o sursa de conflict de amploare, pe care unii angajati nu o percep ca atare, acuzandu-si directorul de rea vointa deoarece:

pe de o parte directorul se trezeste cu o clasa descoperita si copiii nu pot fi lasati nesupravegheati, chiar daca acel cadru didactic promite ca isi va recupera orele;

Vom spune ca prin psihicul sau omul cunoaste (stie), face si se conduce dupa valori.

Psihicul se manifesta prin procese psihice (gandire, memorie, afectivitate etc.), prin stari psihice (starea de constienta sau de inconstienta, buna sau proasta dispozitie etc.) si prin insusiri psihice (insusiri temperamentale, caracter, nivel de creativitate etc.). La omul concret psihicul este chiar personalitatea sa, care se formeaza, se dezvolta si se manifesta in societate prin relatiile interpersonale.

Obiectul de studiu al psihologiei este psihicul omului ca fiinta bio-psiho-sociala.

Inca din Antichitate, marii ganditori s-au preocupat de problema spiritului, si-au pus intrebarea daca omul este numai corp sau si suflet, prin care cunoaste adevarul, binele si frumosul.

De exemplu, pentru a arata diferitele trepte la care omul poate sa ajunga in cunoasterea adevarului, Platon a creat, in dialogul Republica, mitul pesterii, pe care il vom prezenta pe scurt: sa presupunem ca o multime de oameni sunt inlantuiti cu fata spre interiorul unei pesteri, inca de la nastere. Din spatele lor, niste 'papusari' proiecteaza pe peretele pesterii papusi care sunt copii ale lucrurilor. Cei inlantuiti vad umbrele acelor papusi. Sa presupunem ca unii dintre cel inlantuiti reusesc sa intoarca privirea spre iesire. Intai vor fi orbiti de lumina focului din spatele papusilor. Incetul cu incetul se vor obisnui cu acea lumina si vor vedea papusile. Cat de mare este deosebirea dintre ceea ce vad acum si umbrele pe care le vazusera in timpul inlantuirii! Unii mai cutezatori vor rupe lanturile si vor urca cu greu spre iesirea din pestera. Ajunsi afara, vor fi orbiti de lumina zilei. Cu timpul se vor obisnui si atunci vor vedea lucrurile ale caror copii sunt papusile proiectate in pestera. Dar cat de mare este deosebirea dintre cal si papusa care il reprezinta Cine va reusi sa priveasca in soare, va vedea ideea de Bine.

Termeni de retinut: psihic, comportament, comportament subiectiv