Ce crede mama despre curatenia copilului

CE CREDE MAMA DESPRE CURATENIA COPILULUI

Sa discutam putin despre ceea ce resimte o mama in timp ce incearca sa-l antreneze pe copil pentru a se pastra curat (multe carti si tratate de puericultura par sa lase de-o parte acest subiect). Momentul adevarului: tocmai a renuntat la scutece. Ce se intampla? Poate ca nimic pozitiv in primele zile. Copilul continua sa murdareasca mai multe perechi de chilotei pe zi si la atat se reduce rezultatul incercarilor. Ce poate gandi o mama? Se simte, in general, dezarmata, stangace: " Ce usor parea in carte!" , se gandeste. "Inseamna ca , eu nu stiu cum sa procedez, inseamna ca nu sunt o mama prea buna. Poate ca nu sunt dotata pentru aceste lucruri!" Este absolut normal ca o mama sa aiba aceasta impresie, mai ales daca se afla la primul copil.

Ar trebui sa-si aminteasca, ca factorul cel mai important in incercarea de a face un copil sa se mentina curat, nu este atat indemanarea mamei, cat dispozitia copilului pentru asimilarea acestei noi tehnici. Daca micutul nu este pe deplin pregatit, din punct de vedere fizic si psihologic, nu va reusi sa invete. Mama ar trebui, deasemenea, sa tina cont de faptul ca pentru invatarea unei tehnici presupune comiterea de greseli si extragerea continutului pozitiv al acestora ( invatarea din greseli). Si pentru copil, acest antrenament urmeaza aceeasi cale. El va face multe greseli, dar, in timp, va reusi sa invete din ele.

Pana acum expozeul meu a urmarit ceea ce poate face o mama in acest domeniu, deoarece era vorba de modul sau de actiune. Acum as vrea sa discutam despre ceva care scapa controlului unei mame: impresiile profunde, subconstiente, care se imprima in astfel de circumstante. Trebuie sa recunoastem faptul ca adultii si copiii nu au aceeasi viziune asupra deseurilor umane. Un copilas nu se simte deloc jenat de un scutec murdar. Poate gasi chiar agreabil mirosul acestuia si contactul cu el. Marea majoritate a mamelor nu par sa impartasasca acelasi entuziasm pentru scutecul in chestiune. Pentru copil, deseurile sale nu sunt altceva decat un fel de "pamant maroniu". Il va etala fara nici un complex ca pe orice alta substanta. Va manifesta chiar o doza de mandrie, deoarece EL este "autorul" acestei substante.

Ori, este foarte de dorit, sa-l invatati pe copil sa depoziteze acest "pamant maro" in toaleta, decat sa se serveasca de el pentru o oarecare activitate artistica. Totusi, in masura posibilitatilor, trebuie sa ne ferim de a-i impune asupra acestui subiect sentimente de repulsie. Acest lucru ne poate parea dificil, in mare parte din cauza repulsiei care ne-a fost noua inoculata asupra excrementelor si urinei, cand parintii nostrii ne-au invatat sa ne mentinem curati. Subconstientul nostru nu a "uitat" acea perioada.

De aceea, o mama se va simti putin diferit curatand un copil care tocmai s-a murdarit, decat facandu-i baie, de exemplu. Ea poate lasa sa transpara o expresie de dezgust si chiar sa foloseasca expresii de genul: " Ce urat miros scutecele astea!", sau "Copilul miroase urat!" sau "Iar s-a murdarit banditul!"

Daca mama comunica asemenea sentimente de dezgust copilului, acesta se va simti intr-adevar murdar sau "bandit" pentru faptul de a elimina deseurile corpului sau. Aceasta atitudine poate avea un efect dezastruos asupra dezvoltarii sexuale. Datorita faptului ca organele de eliminare se gasesc in imediata apropiere a organelor sexuale, atitudinea luata cu privire la unele, poate influenta in mod negativ atitudinea vis-à-vis de celelalte. Copilul va ajunge repede sa gandeasca ca toate organele situate "mai jos" sau "acolo" sunt rele si dezgustatoare. Aceasta atitudine de rusine si dezgust poate ajunge sa impidice dezvoltarea unei atitudini sanatoase in privinta functiilor sexuale.

O mama nu-si poate controla sentimentele "adanci" in timp ce schimba sau curata un copil care s-a murdarit. Dar, pe cat posibil, daca simte dezgust sau aversiune, nu trebuie sa arate acest lucru. A parea ca considera aceste lucruri ca fiind normale, este cea mai buna atitudine. Daca ii sta in puteri.

Am tratat acest subiect in detaliu, deoarece in cei peste 20 de ani de experienta medicala si personala am fost uimit sa vad cati parinti incalcesc si complica intr-un mod inimaginabil ceea ce se reduce la a invata pe copil o noua tehnica. Daca nu va grabiti, daca incepeti aceasta activitate cu spiritul destins, fara a parea ca ii acordati prea mare importanta, daca respectati semnalele biologice care indica faptul ca micutul are nevoie sa-si goleasca intestinele sau vezica, atunci, invatarea curateniei se poate obtine simplu, fara a ridica probleme psihologice.