Obiectul, scopul si sarcinile logopediei

OBIECTUL, SCOPUL SI SARCINILE LOGOPEDIEI

Logopedia, stiinta.relativ tanara in cadrul stiintelor psihopedagogice, se ocupa de problematica limbajului in general si tulburarilor de limbaj si de corectarea acestora in special.

Treptat, aria preocuparilor logopediei s-a extins, fapt ce se poate vedea si din definitiile mai mult sau mai putin complexe date de diversi autori, in decursul anilor. Astfel, Hvattev defineste logopedia ca " fiind o stiinta pedagogica speciala despre prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj ". Sovak o defineste ca fiind " stiinta despre fiziologia si patologia procesului de intelegere, de comunicare, despre prevenirea si tratamentul pedagogico - corectiv a defectelor in domeniul intelegerii comunicarii ".

Mai recent, E. Verza precizeaza ca logopedia se ocupa de " prevenirea, corectarea, studierea tulburarilor de limbaj si de realizarea procesului de intelegere si transmisie corecta a informatiilor " si ca " logopedia contemporana isi defineste azi menirea fara a se limita la corectarea tulburarilor de limbaj, prevenirea si studierea lor; ea are in vedere educarea si restabilirea echilibrului psiho - fizic si a dezvoltarii unei integre personalitati, studierea comportamentului verbal si a relatiei acestuia cu personalitatea umana"

Logopedia s-a constituit mai tarziu ca alte stiinte, sprijinandu-se pe o serie de informatii, in special din psihologia limbajului, surdopsihologiei, psihopatologiei, psihofiziologiei, tiflopsihologiei, neuropsihiatriei, psiholingvisticii, lingvisticii, etc.

La randul ei, logopedia pune la dispozitia acestor stiinte o serie de informatii. Si in activitatea practica, daca avem in vedere etiologia si complexitatea anumitor tulburari de limbaj, se impune colaborarea dintre specialistii mai multor domenii ( psihologi, logopezi, medici ).

Din lucrarile contemporane si din organizarea activitatii logopedice practice rezulta ca domeniului logopediei i se confera fie un caracter psiho-pedagogic , fie unul medical. Astfel, in tarile rasaritene, in special, practica logopedica se desfasoara sub nemijlocita indrumare a specialistilor de formatie psihopedagogica, iar in unele tari din occident, logopedia este practicata de specialisti cu formatie medicala. De remarcat ca si in ultimul caz, metodele si procedeele de corectare a tulburarilor de limbaj au un caracter psiho-pedagogic.

Scopul logopediei este acela de a asigura, prin inlaturarea tulburarilor de vorbire, dezvoltarea psihica generala normala a persoanelor cu handicap verbal, formarea si dezvoltarea in functie de capacitatile lor, stabilirea sau restabilirea relatiei corecte cu cei din anturaj.

Logopedia acorda atentie in special copiilor deoarece tulburarile de vorbire au o frecventa mai mare, nu trebuie sa se consolideze si sa se agraveze, pentru ca posibilitatile de corectare sunt mult mai mari si pentru ca prin inlaturarea la timp a acestora se preintampina aparitia altor modificari psihice si comportamentale.

Deci, logopedia are in primul rand un scop educativ deoarece contribuie la formarea psiho-pedagogica a copilului, faciliteaza procesul instructiv-educativ in cadrul scolii.

Logopedia urmareste in egala masura sa previna si sa corecteze tulburarile de limbaj.Realizarea acestui deziderat determina reducerea numarului de logopati si inceperea activitatii de corectare inca din perioada formarii limbajului, ceea ce asigura un succes rapid si complet in corectare. Varstele prescolara si scolara mica, sunt cele mai favorabile pentru o actiune logopedica eficace.

Pornind si de la conceptia lui I.P. Pavlov, conform careia " nimic nu ramane imobil, numai cu conditia de a se crea conditiile corespunzatoare ", in fata logopediei stau o serie de sarcini, mai importante fiind urmatoarele:

Referat: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii Referat: Natiunea si statul national din perspectiva uniunii europene

Oricum, exista dovezi ca si ca adulti, victimele pot fi ajutate, in ciuda abuzului repetat din copilarie si in ciuda lipsei unei figuri protectoare in primii ani de viata. Phil Quinn a gasit "salvarea" in forma de acceptare oferita de un grup de motociclisti, "Ingerii lui Satan" (Quinn, 1988), iar Tom O Neill a gasit ingrijire generoasa in personalul unei institutii de reeducare. (O Neill, 1981). In urmatoarea povestire se va vedea cum Marie, Lloyd, Helen, Sarah si Roy au primit ajutor semnificativ in viata de adult.

Povestea lui Marie continua

Marie s-a casatorit timpuriu cu un barbat violent si abuziv sexual. S-a intors la casa parintilor ei pentru a fi molestata de tata. A realizat cat de nepotrivita era atitudinea tatalui ei fata de copiii ei cand in aceasta perioada a incercat sa o sarute cu forta. Intalnind rezistenta lui Marie, el a strigat "Care este problema? Tu esti femeie, iar eu sunt barbat", iar Marie i-a raspuns "Nu, tu esti tatal meu, iar eu sunt fiica ta."

In perioada in care se intorsese la parintii ei, Marie a inceput o relatie cu Glen, un prieten mai tanar al tatalui ei. Era bland si de incredere, nearatand niciodata furie sau injurand. Se simtea impotent sexual, asa ca era doar o prietenie platonica. Marie putea primi o imbratisare a lui, fara sa se simta murdara si injosita. Glen i-a aratat ca nu toti barbatii sunt violenti si vor ceva de la ea ca tatal si primul ei sot.

Marie il placea pe Glen, dar nu l-a iubit niciodata. Dupa un timp a reusit sa-si formeze o alta relatie care cerea mai multa implicare. Al doilea sot, Luke, era bland si protector ca Glen; dar l-a iubit, il considera fizic atragator si putea avea relatii sexuale satisfacatoare cu el. Glen a ramas in umbra pentru un timp si i-a spus "Te voi sprijini tot timpul emotional". Marie a realizat ca era acum destul de puternica sa-si ajute sotul cand avea nevoie de sprijinul ei.

Cuplul a avut cativa copii, iar cand unul dintre ei a fost molestat, Marie a cautat imediat ajutor pentru el. Nici unul dintre parinti nu era responsabil de incident si copilul le-a putut spune ce s-a intamplat. Au luat toate masurile pentru a se asigura ca pe viitor copiii vor fi protejati. Evenimentele au fost stresante pentru intreaga familie, dar mai ales pentru Marie, care nu numai ca a simtit ca ea este de vine, dar a trebuit sa indure din nou durerea de a sti ca un membru al familiei era abuzat, asa cum fusese si ea si suferise de mizeria aruncata asupra mamei si a fratilor sai.

Pe atunci, Marie participa la grupuri de auto-ajutorare pentru adultii care fusesera abuzati in timpul copilariei. Simtea ca sprijinul acestora era foarte important pentru ea si ca o ajutau sa dea o perspectiva evenimentelor. A primit ajutor si de-a lungul perioadei critice de la un asistent social foarte bland si grijuliu care a recomandat-o unui psihoterapeut. A beneficiat de pe urma consilierii, dar nu a avut nevoie de ajutor intensiv mult timp. In final, a devenit "un membru cu vechime" a grupurilor de autoajutorare, oferind sprijin noilor membri care se aflau intr-un stadiu mai vulnerabil si dureros al procesului de vindecare.

Marie isi priveste tatal cu un amestec de manie si mila. Este un batran acum. Cand merge cu familia in vizita la parinti, are grija ca nici un copil sa nu ramana singur cu el. Pauline, sora ei mai mare, are inca dificultati emotionale si nu poate comunica cu sotul ei; il ataca chiar si atunci cand bea un singur pahar. Linda s-a casatorit cu un barbat violent care i-a rupt mana si a gasit consolare in relatiile cu femei. Fratele lui Marie, Barry, a urmat drumul tatalui in armata, dar a fost condamnat pentru ranire corporala grava si a fost eliberat din functie. Este inca foarte violent si, in cuvintele lui Marie, "confuz si nu face fata vietii de adult".

Si Marie este uneori afectata de experientele ei. Recunoaste ca este o "ingrijorata". Isi face griji pentru altii si devine anxioasa legat de potentiale probleme inainte ca acestea sa apara. Dar totusi a hotarat ca daca tatal ei i-a distrus copilaria, nu-i va distruge si viitorul. Este o femeie inalta, eleganta care se imbraca cu inteligenta si are un aer de incredere amestecat cu un stil cald, generos. Intrebata ce a ajutat-o sa supravietuiasca acelor ani nefericiti, Marie a replicat ca salvarea ei a fost umorul; intotdeauna a incearcat sa vada partea amuzanta a unei situatii.

Povestea lui Lloyd continua

Lloyd era pe o spirala descendenta cu bautura si droguri cand, la varsta de 21 de ani, a intalnit un grup de Crestini "inviati". A ramas cu ei cam cinci ani. A gasit acolo acceptare totala; "oricat de rau eram am fost acceptat ca un membru al familiei". A realizat faptul ca bautura si drogurile sunt daunatoare. A primit consiliere si consilierul i-a sugerat ca experientele trecute au avut un sens. De asemenea, l-a ajutat sa inteleaga experienta abuzului sexual, de ce s-a intamplat si ca nu fusese vina lui. A realizat ca poate folosi experienta proprie pentru a consilia alte persoane abandonate sau in situatie grea. Acceptarea grupului si sentimentul de valoare pentru ceilalti i-au crescut stima de sine. In final, a parasit grupul religios deoarece voia sa-si extinda munca de consiliere si este acum un profesionist calificat.

Este casatorit si are trei copii vitregi. A ales constient sa nu fie abuziv. Se consulta cu sotia despre cum sa le raspunda copiilor, deoarece nu este sigur cum sa fie un tata bun; de exemplu, nu realiza cand copii cadeau ca aveau nevoie sa fie ridicati si alinati.

Ocazional, Lloyd isi viziteaza familia de origine. Fratii lui nu au reusit atat de bine. Nu au reusit sa-si gaseasca o slujba si au devenit implicati in traficul de droguri. In timp ce Lloyd este foarte optimist in legatura cu propriul viitor, este uimit de efectul marturiei abuzului asupra fratilor lui, desi ei nu fusesera direct abuzati.

Povestea lui Helen continua

In anii adolescentei, Helen s-a concentrat asupra studiilor. Dorea sa devina doctor, dar se indoia de abilitatea de a atinge acest scop si nu putea crede ca o scoala medicala ar fi primit-o. Era inspaimantata de esec. Astfel ca a optat pentru o cariera ca asistent medical. Problemele de alimentatiei o afectau, astfel ca desi gasea munca academica foarte usoara, efortul fizic aproape o dobora, deoarece avea atat de putina forta. A reusit insa sa termine studiile.

In timp ce lucra ca asistenta incepatoare l-a intalnit pe Hugh. El lucra la o universitate din apropiere. Era implicat in cercetarea academica, un idealist implicat in strangerea de fonduri pentru tarile din lumea a treia. Si-a exprimat dragostea pentru Helen, care crede acum ca aparitia ei pe jumatate inflamanzita, obosita a fost pentru el dovada unui stil de viata ascetic; respingea orice forma de placere sau lux. Nu avea solicitari sexuale, ceea ce i se potrivea ei; i-a spus ca vor astepta pana la casatorie. Helen a inceput insa sa simta ca raceala lui, incapacitatea de a o imbratisa sau de a-si exprima orice afectiune mai profunda, criticismul lui crescand semanau cu modul in care mama ei relationase cu ea. Desi era atrasa de el ca un magnet, a refuzat sa mearga cu el cand s-a mutat la un alt job la o alta universitate. Logodna se terminase, iar Helen a ramas cu sentimente de singuratate, dar sigura ca a facut o alegere buna.

Anii au trecut si a devenit implicata in sanatatea copiilor la domiciualiu, fiind interesata mai ales de neglijarea lor. Desi multumita la locul de munca, continua sa aiba o perioada tulbure in viata personala. Era incapabila se relationeze sexual cu vreun partener si era permanent informata de tipul de barbati dispretuitori, dezamagiti ca este "frigida".

L-a intalnit pe Jack. Spre deosebire de Hugh era deschis, distractiv si gusta placerile vietii. O atragea fizic. A ajutat-o sa simta ca poate fi atractiva. A reusit sa se ingrase putin si sa-si cumpere haine moderne. Era un amant bun si a introdus-o cu blandete in actul sexual. Pentru prima data in viata a savurat o relatie sexuala. S-a casatorit cu el, dar imediat dupa a descoperit ca mai fusese casatorit de doua ori. A mai descoperit ca era un risipitor in care nu puteai avea incredere si cu un temperament violent. Solicitarile lui sexuale au devenit mai mult decat putea suporta. A plecat intr-o zi si, spre usurarea ei, casatoria a luat sfarsit.

Putin dupa aceasta Helen a inceput sa-si reaminteasca abuzul sexual suferit in copilarie. Pana atunci uitase de activitatile lui Frank. Deodata, noapte de noapte si zi de zi amintirile au inceput s-o navaleasca. Incepea sa planga de cate ori era singura. Ocazional chiar si in compania altora si trebuia sa se prefaca racita sau ca are o infectie la ochi. Pana la urma i-a spus unei colege, care initial a incercat s-o ajute, apoi a devenit intoleranta cu toanele ei. Asta a facut-o pe Helen sa se simta si mai nedorita, lipsita de valoare, o persoana de nimic cu un trecut jalnic si un viitor tulbure, singuratic. Nu vedea nici un motiv sa nu se sinucida.

Apoi de undeva a aparut o voce micuta care i-a spus ca merita sa fie ajutata. A cautat ajutor la un consilier femeie care a facut multe pentru restabilirea auto-stimei. A beneficiat si de psihoterapie cu un barbat psihoterapeut. El a ajutat-o sa faca legatura intre experientele, comportamentul si relatiile ei. A trecut printr-o perioada de extrema furie si amaraciune, dar in acelasi timp a inceput sa-si valorizeze trasaturile pozitive.

Mai tarziu Helen l-a intalnit pe Bill, un barbat bland si bun la inima care, ca si tatal ei, era om de afaceri. Nu avut probleme sa aiba relatii sexuale cu el si au avut copii. Helen a hotarat ca acestia vor avea o mama care ii imbratiseaza, petrece timp cu ei si este interesata de ce fac. Ocazional se observa adoptand maniera de a fi a mamei ei si desi schimba asta repede, trebuie sa fie mereu atenta sa nu fie la fel de rece, mai ales cand copiii ei sunt bolnavi. In acelasi timp, este surprinsa de cat de afectioasa este cu copiii ei si autentic interesata si preocupata de acestia.

Reflectand asupra abilitatii ei de a fi o mama iubitoare, Helen s

1.     cunoasterea si prevenirea cauzelor care provoaca tulburari de limbaj si asigurarea unui climat favorabil dezvoltarii normale a limbajului;

studierea si cunoasterea simptomatologiei tulburarilor de limbaj, a metodelor si procedeelor de corectare;

depistarea, examinarea persoanelor cu tulburari de limbaj, incepand cu varsta prescolara si organizarea activitatilor in functie de varsta si tulburare;

corectarea tulburarilor de limbaj in paralel cu dezvoltarea gandirii, cu personalitatea, cu activitatea lor si formarea unei atitudini normale fata de propriul defect si fata de lumea din jur;

elaborarea unui program terapeutic corect tinand seama de esenta, cauzele, mecanismele si dinamica tulburarii;

initierea in probleme de logopedie a persoanelor din anturajul copiilor pentru intelegerea si sprijinirea acestora;

formarea de noi specialisti logopezi, cu o buna pregatire psiho - pedagogica;

asigurarea conditiilor optime desfasurarii activitatilor logopedice prin amenajarea si dotarea cabinetelor logopedice cu materiale adecvate practicii logopedice..