Autism - metode de interventie

Autism - metode de interventie

1. ABA (Applied Behavior Analysis-Analiza Aplicata a Comportamentului)

Avand drept scop final integrarea subiectului in societate, programul isi propune sa modifice comportamentul copilului autist. Intarirea comportamentului se face cu recompense, intreg sistemul functionand pe baza acestor intaritori fie materiali, fie sociali. Prin ABA copilul invata o serie de comportamente de care are nevoie in orice activitate pe care o desfasoara, fie sociala, fie academica, de autonomie personala sau de joc, prin intermediul recompenselor se creste frecventa de aparitie a comportamentelor dezadaptative, inlocuindu-le cu comportamente adecvate social si transfera abilitati invatate dintr-un mediu in altul si dintr-o situatie in alta.

In interventia comportamentala pot fi intalnite trei tipuri de invatare: conditionarea clasica, conditionarea operanta si invatarea prin obervatie.

In cadru structurat, cum sunt salile de clasa, spitale sau acasa, programele se bazeaza in special pe conditionare operanta. Analiza comportamentala aplicata (ABA) se ocupa de comportamentele care opereaza in mediu si care au consecinte care afecteaza probabilitatea producerii lor in viitor .

Relatia dintre comportament si evenimentele din mediu este descrisa de principiile conditionarii operante. Aceasta are trei componente:

``A (Activating events)=evenimentul activator poate fi de tip ``situatie externa``(evenimente de viata)sau de tip ``situatie interna/subiectiva``(emotii, aspecte psihofiziologice/biologice. Cognitiile persoanei nu sunt doar declansate de evenimentul declansator, ci ele mediaza modul de percepere si reprezentare a aceastora in mintea noastra.

B (beliefs) =cognitiile persoanei(elementul de prelucrare informationala). Acestea se interpun intre evenimentul activator si consecintele afectiv-emotionale/subiective, comportamentale si/sau psihofiziologicer/biologice. Cognitiile persoanei nu sunt doar declansate de evenimentul activator, ci ele mediaza modul de percepere si reprezentare a acestuia in mintea noastra.

C (consequences)=consecintele procesarii cognitive a evenimentului activator, si anume:raspunsuri afectiv-emotionale/subiective, comportamentale si psihofiziologice/biologice. ``(Daniel David ,2006, p. 70)

"Principiul intaririi se refera la o crestere a frecventei unui raspuns atunci cind acel raspuns este urmat imediat de anume consecinte". (Kazdin, 1994)

Intarirea este un eveniment pozitiv care apare imediat dupa comportament. Este definita de faptul ca va face sa creasca frecventa comportamentului caruia ii urmeaza. Daca frecventa comportamentului nu creste dupa prezentarea a ceea ce se considera a fi intarire, atunci, acel eveniment sau lucru nu reprezinta o intarire. Intarirea nu este acelasi lucru ca si recompensa. Recompensa reprezinta un eveniment placut sau un lucru care poate fi dat sau primit in schimbul indeplinirii unei sarcini, dar nu inseamna neaparat ca frecventa acelui comportament va creste. Toate intaririle cresc frecventa comportamentului.

Intarirea pozitiva ". . . se refera la cresterea frecventei unui raspuns care este urmat de un eveniment favorabil (intaritorul pozitiv)" (Kazdin, 1994,pag.19).

Intaritorul pozitiv poate fi vazut mai simplu ca un eveniment sau un lucru favorabil care este dat ca urmare a unui anume raspuns.

Actiuni care pot fi vazute ca neplacute pot actiona ca intaritori negativi. De exemplu, daca strigam "Inceteaza!" sau imobilizam fizic un copil, aceste lucruri pot duce la accentuarea comportamentului.

Exemple de intaritori pozitivi in viata zilnica sint: cistigul la jocurile de noroc, salariile, cineva iti vorbeste atunci cand raspundem la telefon.

Exemple de intaritori pozitivi pentru copii includ jucarii, dulciuri, imbratisari, laude.

Intarirea negativa ". . . se refera la o crestere a frecventei unui raspuns prin indepartarea unui eveniment advers imediat dupa ce raspunsul a fost indeplinit". (Kazdin, 1994,pag.20)

Intarirea negativa se refera la situatia in care cineva traverseaza o situatie neplacuta, iar dupa un raspuns pe care il manifesta, aceasta situatie inceteaza.

De aceea, in aceeasi situatie, este probabil ca vor manifesta din nou acelasi raspuns.

Indepartarea acestei situatii adverse trebuie sa duca la o crestere a comportamentului, altfel nu este un intaritor.

Intaritorul negativ nu trebuie confundat cu pedeapsa.

Exemple de intarire negativa din viata zilnica: atunci cand un parinte isi bate copilul la cap sa-si faca ordine in camera (situatia negativa), copilul isi curata camera (raspunsul/comportamentul), parintele inceteaza sa-l mai bata la cap (intaritorul negativ) sau atunci cind un copil tipa si plinge sa fie luat in brate (evenimentul negativ), parintele il ia in brate (raspuns/comportament), iar copilul se opreste din plans (intaritor negativ pentru parinte). In al doilea exemplu, parintele este intarit in comportamentul sau de faptul ca copilul inceteaza sa mai plinga. Oricum, data viitoare cand copilul vrea sa fie luat in brate, va incepe sa tipe si sa planga deoarece pentru asta a primit o consecinta pozitiva - a fost luat in brate!

Un exemplu care se poate aplica la copii este acela in care copilul vrea sa-si scoata bluza deoarece ii este cald (situatia neplacuta). El are nevoie de ajutor si la inceput poate sa tipe, ceea ce nu ar fi un comportament dorit si de aceea ar fi ignorat. Apoi, copilul poate spune "ajuta-ma" (raspunsul asteptat), iar parintele/tutorele il ajuta pe copil sa-si scoata bluza (intaritorul negativ), sporind astfel probabilitatea ca acel copil sa spuna "ajuta-ma" data viitoare.

Pentru scopul invatarii, in programul curent este mai bine sa se foloseasa majoritar intarirea pozitiva. (restul exemplelor se vor referi doar la intarire pozitiva).

Intarirea primara si secundara

Intaritori primari-mai sunt cunoscuti si ca intaritori "neconditionati", de vreme ce nu au proprietati de intarire "conditionate" sau invatate. Ei reprezinta evenimente sau obiecte care intaresc natural. Exemple de intaritori primari sint apa si mincarea. Intaritorii primari pot sa nu intareasca mereu. Daca cineva tocmai a stat bine la masa, atunci mincarea nu va actiona asupra sa ca un intaritor.Ei se folosesc foarte mult in stadiile initiale ale programului, dar sint in permanenta insotiti de intaritori secundari.

Intaritorii secundari-mai sunt cunoscuti si ca intaritori "conditionati" deoarece au proprietati "conditionate" de intarire, am invatat sa-i privim ca intaritori. Insotind un eveniment care nu este initial intaritoar cu ceva care este intaritor natural (intaritor primar) acel eveniment va dobandi proprietati intaritoare (ex: insotirea gidilatului si imbratisarii cu hrana). Exemple de intaritori secundari sunt lauda verbala, imbratisarea, gidilatul, etc.

Intaritorul diferential -aproximarea buna a raspunsului ar trebui sa fie intarita puternic. Raspunsurile care nu sint atit de aproape de tinta ar trebui sa fie intarite mai putin. Criteriul pentru raspunsul corect ar trebui stabilit de comun acord, la fel si intaritorul potrivit.

Ajutorul reprezinta modalitatea prin care noi invatam un copil sa indeplineasca o sarcina. Ajutam un copil pentru ca, ulterior, sa poata primi intarire, iar copilul sa experimenteze succesul. Ajutorul poate fi

Fizic - Inseamna sa oferim ghidare fizica pentru a arata cum se face ceva. Asta poate insemna chiar sa oferim copilului un ajutor de tipul mina-peste-mina pentru a face ceva, cum ar fi batutul la toba.

Demonstratia/Modelarea - Acest ajutor implica imitatia; de aceea copilul are nevoie sa fi invatat deja sa imite pentru ca acest tip de ajutor sa poata fi folosit. Demonstratia inseamna ca tutorele sa demonstreze sarcina, modelarea inseamna ca un coleg (de-al copilului) sa modeleze sarcina pentru copil.

Recenta - Cresterea ritmului la ajutor, apoi asimilarea raspunsului corect urmata imediat de un alt SD inseamna ca copilul are o experienta atat de recenta a raspunsului corect si a recompensarii acestuia incat va manifesta acest raspuns inca o data.

Pozitional - Obiectul-tinta este plasat mai aproape de copil.

Legat de cunoasterea anterioara - Folosirea a ceva ce copilul stie deja pentru a-l ajuta sa invete raspunsul corect. De ex: "Arata rosu" - copilul arata rosu si este recompensat, iar apoi este intrebat imediat "Ce este?" (raspunsul-tinta) - "rosu" (intarire).

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

Instructia verbala - Atunci cand oferim copilului o instructiune verbala pentru a-l ajuta (ex: "Pune pe cel verde deasupra")

Inflexiunea vocii - Accentuarea cuvantului important in comanda poate indica copilului care parte a comenzii este cea mai importanta (ex: "Arata cana MARE").

Diverse - Exista si alte forme de ajutor - aratatul, uitatul la obiectul corect sau gestificatia.

Ajutorul trebuie folosit cand o sarcina este complet noua pentru copil, raspunsul corect este aratat de multe ori la rand. Acesta se numeste "ajutor masiv". Atunci cand un raspuns a fost aratat de multe ori, iar copilul prinde ideea despre ce are de facut, ajutorul trebuie estompat (inlaturat treptat). Atunci cand un ajutor este estompat, raspunsul poate fi ajutat doar pe jumatate deoarece cealalta jumatate poate fi facuta de copil sau poate fi folosit un ajutor mai putin intruziv ca alta metoda de estompare.

Reguli pentru ajutor:

Se foloseste intotdeauna ajutorul cel mai putin intruziv.

Exemplu: daca copilul poate imita, atunci este mai bine sa folositi un ajutor cu imitatie decat unul fizic deoarece atunci copilul ar face mai mult din sarcina singur.

Trebuie stabilita o ierarhie a ajutoarelor. Asta inseamna ca se stabileste de comun acord ce ajutor sa fie acordat initial, atunci cind copilul nu stie sa indeplineasca de loc sarcina si cum va fi ajutorul estompat gradual.

Exemplu: atunci cand il invatam pe copil sa imite batutul din palme, ajutorul initial poate fi complet fizic, iar apoi, dupa ce copilul incepe sa faca ceva singur, ajutorul ajunge sa fie doar mana peste mana pentru start, apoi ajutorul cel mai mic poate fi doar atingerea mainilor, iar la urma ajutorul poate fi eliminat complet.

Ajutorul se estompeaza cat mai repede. Aceasta pentru a evita ca copilul sa devina dependent de ajutor, astfel incat in cele din urma sa poata sa faca totul singur.

Exemplu: exemplul de mai sus a unei ierarhii a ajutoarelor arata si cum se poate estompa un ajutor.

Modelarea este metoda folosita pentru a preda noi comportamente care pot sa nu apara niciodata, astfel incat nu pot fi intarite si de asemenea nu pot fi ajutate.

"In modelare comportamentul-tinta este mai curand invatat prin intarirea unor pasi mici sau aproximatii catre comportamentul final decat prin intarirea de la inceput a raspunsului final".( Kazdin ,1994,pag.50)

Raspunsurile care sunt asemanatoare cu tinta finala sint intarite si de aceea vor fi mai numeroase.

Intarirea aproximarilor succesive ale comportamentului-tinta inseamna ca scopul final este in cele din urma atins.

A cere raspunsuri care nu sunt asemanatoare cu tinta finala nu sunt intarite si, prin urmare, vor disparea. Aceasta metoda este adesea folosita in modelarea comportamentului verbal. In modelare, in anume momente, poate fi nevoie ca ajutorul sa fie folosit pe masura ce copilul se apropie tot mai mult de tinta.

Inlantuirea este de asemenea o metoda de a preda comportamente noi care nu apar niciodata si de aceea nu pot fi intarite. Comportamentele care apar intr-un lant nu pot fi intarite ca un intreg deoarece raspunsul cerut este foarte lung si complex.

"O succesiune de raspunsuri se numeste lant. " (Kazdin, 1994,pag.77)

Inlantuirea inseamna ca sarcina este impartita in parti individuale care pot fi predate copilului prin ajutor, cate una pe rand.

Procedura identificarii pasilor dintr-un lant se numeste analiza sarcinii.

Exemplu de analiza de sarcina:

Comportamentul vizat: spalatul pe maini.

-suflecarea manecilor

-dat drumul la apa

-punerea mainilor sub apa

-sapunirea mainilor

-frecatul mainilor

-clatirea mainilor

-inchiderea apei

-stergerea pe maini

Initial, o parte a analizei sarciniii va fi tinta si de aceea de la acest nivel se estompeaza ajutorul. De exemplu, terapeutul poate ajuta copilul sa suflece manecile folosind la inceput un ajutor fizic complet. Apoi acesta este estompat, iar cind copilul a invatat complet, terapeutul va incepe sa estompeze ajutorul pentru deschiderea apei.

Fiecare parte a lantului este mai curand intarita initial decat sa fie oferita intarire la sfarsitul lantului. Aceasta deoarece fiecare veriga a lantului are nevoie sa fie invatata si, prin urmare, are nevoie sa fie intarita.

De obicei, atunci cand se preda un comportament ca lant, doar o singura veriga va fi tinta. Restul comportamentelor din lant vor fi ajutate si intarite, dar numai o singura parte a lantului va avea ajutorul in estompare.

In cele din urma, atunci cind copilul este capabil sa indeplineasca toate verigile lantului singur, intarirea este si ea gradual estompata pana cand este acordata doar o singura data la sfarsitul lantului.

Tipuri de inlantuire

-inlatuirea inainte-predarea incepe prin lucrul cu prima veriga a lantulu, apoi cu a doua, apoi cu a treia, s. a. m. d. (exemplu:in analiza de sarcina pentru spalatul pe maini de mai sus, suflecarea manecilor va fi prima abordare dintre toate, in timp ce restul pasilor vor fi beneficia de ajutor complet. Atunci cand suflecarea manecilor este masterata, se va astepta ca aceasta sa fie facuta fara ajutor, iar tinta sa devina pornirea apei.)

-inlantuirea inapoi-predarea incepe cu lucrul asupra ultimei verigi a lantului si apoi cu penultimul s. a. m. d.

Exemplu: construirea unei sine de tren si impingerea unui tren pe ea.

Analiza sarcinii:se pune prima si a doua piesa a sinei ,apoi a treia piesa ,dupa care patra piesa, urmeaza punerea trenului pe sina, iar in final se impinge trenul pe sina). Pentru a inlantui inapoi aceasta sarcina, sina ar trebui sa fie complet construita la inceput, iar copilul sa invete doar sa impinga trenul pe sina. Pe masura ce aceasta se mastereaza, copilul va lucra la asamblarea sinei si apoi sa impinga trenul. Inlantuirea inapoi este cel mai des folosita forma de inlantuire deoarece permite ca sarcina sa fie completata independent de copil de fiecare data cand este facuta si de aceea, copilul nu este ajutat pe parcursul intregului proces de fiecare data. Unele sarcini nu se potrivesc cu inlantuirea inapoi, precum spalatul pe maini descris mai sus.     

Diferenta dintre modelare si inlantuire consta in aceea ca in inlantuire raspunsurile care fusesera inainte intarite nu mai sunt cerute, iar in inlantuire toate raspunsurile intarite sunt cerute in continuare ca parte a comportamentului final

De indata ce o abilitate a fost predata copilului in situatia structurata din cadrul de terapie, cu SD-uri specifice, etc, acea abilitate are nevoie sa fie generalizata. Asta inseamna ca copilul trebuie sa manifeste acel comportament in alte conditii decat cele din timpul predarii. Aceste conditii pot fi acelea ca limbajul este diferit, mediul este diferit, materialele folosite sunt diferite, etc. Aceasta este o latura esentiala a invatarii de vreme ce inseamna ca copilul trebuie sa poata folosi functional abilitatile pe care le-a invatat.

Domeniile in care copiii trebuie sa invete sa generalizeze abilitatile sint:

Stimulii - copilul trebuie sa demonstreze intelegerea unui concept in legatura cu orice stimuli relevanti care ii sint prezentati. De exemplu, daca copilul a invatat "mare" si "mic" cu o cana mare si cu una mica, atunci trebuie sa poata identifica mare si mic cu orice alte obiecte mari si mici, identice sau neidentice.

Mediul - la inceput asta poate insemna ca copilul demonstreaza abilitatea invatata intr-un alt loc din aceeasi camera decit acela in care au invatat-o, iar apoi treptat abilitatea este trecuta si in alte camere din casa si apoi in alte medii, precum scoala.

Oamenii - generalizarea oamenilor are loc deja in timpul predarii deoarece copilul are mai multi tutori. Totusi, dupa aceasta este important sa ne asiguram ca copilul va generaliza si cu oameni noi. De aceea rudele sau prietenii familiei copilului pot fi rugati sa faca o activitate cu copilul astfel incat acesta sa demonstreze abilitatea invatata cu toate ca persoana care le cere acest lucru nu este aceea care i-a predat. In cele din urma, abilitatile trebuie generalizate in asa fel incit copilul sa poata sa le demonstreze cu orice persoana cu care interactioneaza.

Comenzile - atunci cand unui copil i se predau concepte, instructiunile folosite sant adesea foarte simple si nu constau intr-un limbaj care poate fi folosit in situatii tipice. De aceea copilul trebuie invatat sa inteleaga diferitele modalitati in care o informatie poate fi prezentata in limbaj.

De exemplu, daca copilul a fost invatat instructiunea "ridica-te", are nevoie sa invete si "poti sa te ridici?", "acum ridica-te", "ridica-te, te rog", deoarece toate inseamna acelasi lucru.

Distanta - adesea atunci cind comunicam sau ascultam pe cineva, persoana respectiva nu sta fata in fata cu noi. Profesorii vor sta in fata clasei, de aceea este important ca copilul sa poata sa urmareasca informatia si sa raspunda, chiar daca persoana care le cere acest lucru nu sta direct in fata sa.

Intarirea - pe masura ce copilul asimileaza abilitati in dezvoltare, intarirea este treptat redusa astfel ca copilul nu mai primeste intarire de nivel inalt pentru a demonstra abilitatile. Acest lucru se face prin cresterea numarului de dati in care copilului i se cere sa demonstreze o abilitate inainte sa primeasca intarire si de asemenea prin reducerea nivelului intaririi.

De exemplu, la inceput copilul poate primi dulciuri pentru a-si spori raspunsurile corecte; mai tarziu pot fi folosite bilete/puncte/jetoane astfel ca copilul trebuie sa castige citeva premii pentru a se putea uita la filmul sau preferat. .

Procesul predarii inseamna in tehnica ABA incercari repetate ale aceleiasi sarcini, ceea ce inseamna ca se prezinta acelasi comanda in mod repetat. La inceput, toate incercarile sunt ajutate, de vreme ce un copil nu stie ce sa faca. Ajutorul este estompat gradual pe masura ce copilul reuseste sa indeplineasca incercari multiple din sarcina-tinta fara ajutor.

2. PECS este o metoda care faciliteaza si/sau mijloceste comunicarea copilului nonverbal prin intermediul obiectelor, fotografiilor sau pictogramelor (in functie de nivelul de dezvoltare a copilului). Copilul trebuie sa aiba un set de obiecte, fotografii/ pictograme care simbolizeaza obiectul sau actiunea dorita. Cand doreste ceva, el va arata obiectul/ pictograma/ fotografia adultului (parinte sau terapeut).
Pentru a putea fi introdus acest sistem, copilul trebuie sa aiba capacitatea de a initia o situatie de comunicare si sa aiba capacitatea de reprezentare a obiectului, in sensul de a-l recunoaste in fotografie sau pictograma. Aceasta metoda dezvolta comunicarea, scade frustrarea deoarece copilul poate face cereri care sa-i satisfaca nevoile si creste sansele aparitiei limbajului expresiv.

In etapa I a PECS, elevul este invatat" natura" comunicarii - el va invata sa se apropie de o alta persoana, sa directioneze o activitate catre ea si sa obtina itemul dorit, adica acela pe care el l-a cerut prin intermediul pictogramei.Copiii nu trebuie sa aiba masterata discriminarea intre simboluri sau pictograme inainte de a invata elementele de baza ale comunicarii. La fel ca si la copiii in normalitate invatarea folosirii unui cuvant sau a unui simbol specific va veni mai tarziu.

Structura mediului in care se face predarea:

Elevul si cei doi traineri se afla intr-o arie comuna, deseori fiind asezati, desi acest lucru nu este necesar. Partenerul de comunicare se afla in fata elevului . Prompterul fizic se afla in spatele elevului. Un item foarte dorit de elev este tinut de partenerul de comunicare, fara insa a-i fii permis accesul elevului la el. O pictograma cu itemul dorit se afla pe masa (covor), intre elev si partenerul de comunicare. Elevul va fi ajutat sa apuce pictograma si sa i-o inmaneze partenerului de comunicare, dupa care va primi recompensa corespunzatoare pictogramei.

In etapa II se va mari distanta intre copil si partenerul de comunicare, dar si pictogramele se vor situa la distanta.

In etapa III elevul va invata sa faca discriminarea intre itemi pentru a cere ceea ce isi doreste. Pentru a invata sa faca discriminarea, va avea de ales intre o pictograma corespunzatoare unui item nepreferat si o pictograma a unui item preferat. Elevul invata ca oferirea unei anumite pictograme ii permite accesul la itemul preferat, in timp ce oferirea unie pictograme diferite duce la obtinerea unui iem pe care el nu il doreste.

In etapa IV elevul cere itemi prezenti si absenti prin intermediul unei fraze pe care o construieste parcurgand urmatorul traseu: se deplaseaza la cartea de comunicare, indeparteaza de pe carte pictograma sau simbolul cu "Eu vreau", aseaza pictograma pe banda de comunicare, indeparteaza apoi pictograma cu itemul dorit si o aseaza langa cea cu "Eu vreau" pe banda de comunicare, indeparteaza apoi banda de comunicare de pe carte si se apropie de partenerul de comunicare caruia i-o intinde. La sfarsitul acestei etape elevul poseda in mod obisnuit un vocabular de cel putin 20 de pictograme care sunt asezate pe paginile cartii de comunicare si comunica cu diferiti parteneri.

In etapa V elevul solicita in mod spontan o varietate mare de obiecte si raspunde la intrebarea "Ce vrei?". aceasta este prima data cand i se solicita copilului sa raspunda la o intrebare. Odata ce se incepe predarea acestei abilitati, este usor sa uitam de abilitatea de a cere in mod spontan, pe care am exersat-o pe parcursul PECS-ului. Asadar, este foarte important sa creeam in continuare oportunitati ca elevul sa realizeze cereri spontane

In etapa VI elevul raspunde la intrebarea "Ce vrei?, "Ce vezi?", "Ce ai?", " Ce auzi?" si "Ce este?"si face cereri spontane si comentarii. Pana in prezent elevul a fost invatat sa foloseasca o propozitie starter pentru a initia o cerere si pentru a raspunde la o intrebare. Scopul nostru este ca in aceasta etapa elevul sa demonstreze ambele tipuri de comunicare. Chiar si in aceasta etapa a trainingului multi elevi diagnosticati cu autism raman mai putin responsivi la intarirea sociala fata de intarirea materiala. In aceasta etapa bazandu-ne pe cunostiintele acumulate de elev in etapele anterioare vom trece de la intrebarea " Ce vrei?", la intrebarea " Ce vezi?", deci elevul va invata sa treaca de la recompensa materiala la cea sociala. Dupa ce elevul invata comentariul se vor preda lectii care sa introduca strategii ce promoveaza comentariul spontan.

2. 8. 3. Metoda TEACCH are ca principiu de baza structurarea invatarii, bazat pe patruelemente:
- Organizarea mediului fizic - spatiul unde se desfasoara activitatile. Acesta este vizibil delimitat pentru fiecare activitate specifica in parte, astfel incat ii ajuta pe copii sa isi aminteasca si sa identifice unde anume se desfasoara o anumita activitate.
-Structurile vizuale - ale spatiilor in care se desfasoara activitatile il ajuta pe copil sa isi concentreze atentia pe aspectele relevante ale sarcinii. Focalizarea atentiei este mijlocita si de blocarea stimulior perturbatori; un loc anume, dupa un paravan unde se afla o masuta, este ideal pentru ativitatile de tip cognitiv.
-Programele individualizate si structurarea timpului - timpul cand se desfasoara activitatile specifice. Structurarea timpului se face cu ajutorul orarelor vizuale (care pot fi cu obiecte, poze, pictograme sau scrise). Aceste orare pot fi planificate pe durata unui an, a unei luni, saptamani sau zile - si au ca scop pregatirea copilului pentru anumite actiuni desfasurate pe parcursul unor intervale de timp, facand predictibila activitatea urmatoare -cand si ce anume are copilul de facut.
-structurarea sarcinilor - informeaza copilul despre ceea ce trebuie sa faca in timpul activitatii ce trebuie desfasurata in mod independent. Materialele pentru activitati sunt plasate in partea stanga, iar o data cu terminarea acestora, copilul le va plasa in partea dreapta; de asemenea, o sarcina poate fi insotita de indicatori vizuali (pictograme, cosulete separate, numerotare sau indicarea prin sageti), care vor ajuta copilul sa inteleaga de unde, cum incepe si cum se termina o activitate.
 Rezultatele acestei metode:
- ofera copilului predictibilitate, ceea ce il va face mai cooperant si va creste toleranta la frustrare
-reduce problemele legate de organizare si timp
-stimuleaza comunicarea
-dezvolta interactiunea sociala

- sprijina si creste gradul de independenta copilului