Alcoolicul (betivul) - cronicizarea consumului de alcool - personalitatea alcoolicului

ALCOOLICUL

Alcoolicul (betivul) exercita o anumita influenta asupra altor oameni, avand capacitatea reala de stimulare si de atragere a celorlalti indivizi.

Conduita acestuia se remarca printr-o maxima autonomie comportamentala, potrivit principiului independentei individului fata de absurditatea restrictiilor impuse de societate.

Supus unei permanente confuzii, alcoolicul sufera de amnezie, ajungand pana la inversarea ordinii si sensului faptelor si actelor comise.

Caracterul uman se modeleaza doar pe o baza mostenita, astfel ca dependenta de alcool genereaza un comportament turbulent care afecteaza in mod profund activitatea socio-profesionala a individului, precum si pe cea familiala.

Intrebuintarea alcoolului pentru a iesi din starea de stres sau de anxietate creeaza dependenta, care se finalizeaza cu stari conflictuale, anormalitati comportamentale, precum si cu starea de delirium tremens.

Cronicizarea consumului de alcool pp. ingurgitarea zilnica sau periodica a unei cantitati de alcool a carei dozare se mareste, fara a se ajunge intotdeauna la starea de ebrietate.

1) Personalitatea exterioara a alcoolicului

In raporturile individului cu mediul inconjurator se concep atitudini "partial inchise" sau unele stari sau actiuni intentionale, motivate in mod diferit de fiecare individ in parte.

Cand actiunea individuala nu influenteaza mersul lucrurilor, individul devine adeptul unor excitatii in urma carora incearca sa identifice senzatiile placute si sa evite senzatiile neplacute.

Motivatia consumului exagerat de alcool, ca actiune intentionala, inseamna ajungerea la starea de indiferenta pentru a putea suporta consecintele unei activitati anxioase.

Apatia la care va fi supus organismul intoxicat cu alcool pune capat unei stari insuportabile, de opozitie fata de "ordinea" care i se arata prin forta de constrangere exercitata de familie sau de societate.

Exprimarea ideilor sale nu are nimic specific, urmand linia unei explicatii simple, adoptata de persoana care sufera din cauza reducerii, pana la anulare, a sferei simturilor.

Orice act dobandeste semnificatia unui eveniment, fiind dedus din faptele anterioare cat si din afirmarea unei regularitati comportamentale agresive.

Interesele de cooperare sau de concurenta a indivizilor determina aparitia unor stari tensionale, care au caracter distructiv.

In cadrul procesului social de inlaturare a conflictelor interindividuale, indivizii adopta diferite atitudini pentru evitarea conflictului - temerea fata de eventualele consecinte, cat si abandonarea preocuparii de adaptare la cerintele si exigentele sociale determina consumul exagerat de alcool, ca obisnuinta.

Grupul de alcoolici se solidarizeaza, indivizii laudandu-se intre ei pentru calitatile intelectuale, pentru intelegerea pe care o manifesta fata de necazurile vietii.

Ei se considera mai presus de conditia sociala pe care nu au reusit sa o depaseasca din cauza motivelor imputabile societatii sau familiei.

In timp, efectele directe ale abuzului induc o atitudine de neincredere in fortele proprii si in exigenta sociala, de indiferenta fata de preocuparile colectivitatii, de orientare a preocuparilor individuale spre un absenteism social, spre visare si abandon, de adoptare a unei atitudini ostile, suspicioase si agresive fata de alti indivizi.

Dependenta de alcool, devenind un proces existential unic, determina individul sa adopte atitutudini permanente de amenintare, cu diferite pericole, a celor apropiati, de iritabilitate, de inselare si de impulsivitate.

1.a) Anomalia cantitativa a afectivitatii

In cadrul raportului factorilor determinanti situationali si dispozitionali, alcoolicul adopta o permanenta stare de nemultumire, de manie pentru a-si modela comportamentul la situatiile concrete, care apar ca fiind greu de modificat sau de inlaturat.

In exercitarea starii de afectivitate, alcoolicul se rezuma la atitudinea de iritabilitate permanenta, nejustificata, care genereaza starea conflictuala.

Fiind dependenta de frustrare si de agresivitate, afectivitatea alcoolicului este incapabila sa adopte un comportament de integrare in activitatea sociala, fapt ce determina reactii de agresivitate irationala, insttinctuala.

Inteleasa ca "impuls de autoafirmare", agresivitatea alcoolicului poate degenera in comiterea unei crime precum si a canibalismului.

Formele de agresivitate, care pornesc de la atacuri concrete, salbatice, la pure fantezii agresionale, sunt indreptate impotriva unor victime urmarite dupa anumite criterii, dar se pot opri si asupra propriei persoane, depasind puterea de control a ratiunii individuale obisnuite.

Prin dobandirea dependentei efectele negative se regasesc in actele individului indiferent de pozitia sociala sau de gradul instructiei la care a ajuns alcoolicul.

Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii

1.b) Anomalia calitativa a afectivitatii

Dezechilibrul mintal la care ajunge alcoolicul poate determina recurgerea la crima.

Structura calitativa a afectivitatii acestuia dovedeste permanenta imoralitatii si determina mutatii profunde in modul de reflectare a realitatii.

Tendintele egocentrice ale alcoolicului, invocate permanent, predispozitiile, care nesocotesc tipurile de baza ale relatiilor sociale, genereaza acte conflictuale.

Din acest motiv, neexistenta unui criteriu calificativ pentru identificarea si evaluarea nevoilor si tendintelor directe, deciziile comportamentale sunt ordonate numai prin mecanismele activitatii sociale, de care individul incearca sa scape.

De aceea, nu va exista o influenta reciproca intre activitatea alcoolicului si reactia colectivitatii, ca stare caracteristica a unui comportament social normal.

In modul concret de raportare a individului la mediul ambiental vor exista conexiuni care permit alterarea transmisiei senzoriale, determinand evadarea in acte agresive, in sentimente de culpabilitate, de anxietate si in stari halucinatorii.

2) Personalitatea interioara a alcoolicului

Comportamentul si personalitatea alcoolicului pot fi modificate ca urmare a interventiei starii de amnezie, insa numai pentru a scuza atitudinile indezirabile - despre care acesta va afla ulterior - a caror brutalitate si cruzime devin condamnabile.

Afirmandu-si individualismului cu orice pret, alcoolicul pretinde ca suprima interdictiile sociale, in favoarea unui comportament independent, profitabil, in principal, propriei sale persoane.

2.a) Factorul intelectiv

Adept al nonviolentei in prima parte a conflictului, din cauza lasitatii si a slabiciunilor psiho-fizice manifestate in raporturile interpersonale, alcoolicul cauta un sprijin al atitudinilor sale in comportamentul altor persoane.

Adept al exprimarii cu sinceritate a ideilor, individul urmareste clarificarea atitudinilor celorlalti, pentru  ca sa recurga la viclenie, prin renuntarea la formulari solemne.

De regula, alcoolicii fac parte din categoria persoanelor inzestrate cu putere de judecata si care si-au ratat devenirea din cauza interventiei unor motive reale sau oculte.

Pana la ajungerea in faza degradarii comportamentului, individul isi coordoneaza constient intreaga sa activitate.

2.b) Factorul volitiv

Prezentand trasaturi minime de stabilitate actionala, alcoolicul face eforturi pentru a dobandi aprecierea pozitiva, ulterior invocand un ansamblu confuz de motive, care l-au impiedicat sa continue activitatea, aceasta manipulare dovedind aptitudini de sarlatan.

In relatiile de interdependenta, alcoolicul se ingrijeste, initial, de formarea sa profesionala, pentru ca ulterior sa abandoneze orice interes, uzand de conflicte si de tertipuri din care sa rezulte ca a fost obligat sa renunte la vechile convingeri si la atitudinile semnificative privind afirmarea sa.

2.c) Factorul afectiv

Depresia permanenta, care survine trezirii la realitate si dupa starea de betie, impune ca afectivitatea alcoolicului sa pretinda aprecierea colectivitatii, deoarece atitudinile acestuia reflecta aceleasi preocupari, gesturi si automatisme.

Alcoolicul intra in conflict direct cu cei ce-l impiedica sa-si "consume norma", acceptand solidaritatea cu indivizii integrati in grupul de consumatori cronici.

Cu cat necesitatea de participare a acestuia este mai complexa si mai acuta, cu atat tensiunea creata determina randamentul activitatii sale, iar presiunea asupra scaderii sentimentelor devine insuportabila.

Natura si efectele alcoolismului

Alcoolismul este reprezentat de urmatoarele fenomene:

dezacord conjugal;

dezechilibru mintal;

depersonalizarea concreta;

dependenta concreta de consum;

abandonarea partiala sau totala a activitatilor specifice;

izolarea periodica;

inventarea disperata a motivatiei colerale privind cauzalitatea consumului;

degradarea psiho-fizica a individului sub aspectul constitutiei fizice, a afectivitatii, a puterii de judecata;

acceptarea mizeriei;

inadaptarea consecutiva fenomenelor de aculturatie si de instabilitate sociala.

Alcoolismul se manifesta sub forma unor atitudini dereglate, dezordonate, indiferente fata de normele si interdictiile sociale.

Prin combinarea procedeelor clinice si a celor statistice, s-a identificat tipul fundamental de consumator de alcool, al carui comportament devine periculos si prejudiciabil social.

Proba consumului de alcool se face prin identificarea halenei alcoolice in respiratia consumatorului, prin stabilirea istoricului consumului rezultat din declaratia consumatorului de alcool sau a martorilor asistenti, prin analiza indicilor toxicologici si prin analiza sangelui si a urinei.

Starea de betie poate fi dovedita si prin simpla identificare a consumatorului, care se manifesta confuz, are pierduta orientarea in timp si spatiu, vorbeste incoerent si are mersul instabil.

Stabilirea gradului de alcoolemie in sange are ca indicatori:

greutatea persoanei;

cantitatea si taria alcoolului consumat in perioada de 2 ore inainte de recoltarea sangelui.