Activitatea

ACTIVITATEA. In sens larg, activitatea este data de totalitatea manifestarilor de conduita, pe plan concret, sau pe plan mintal, prin care omul actioneaza asupra mediului si asupra propriei persoane. Ea include activitatea voluntara superioara (functie psihica), praxiile (presupun invatarea, in timp devenind standardizate, tipizate), activitatile instinctive (reactii emotionale constientizate, dar nu subordonate vointei), reactii generalizate de aparare (la copilul mic), reflexele neconditionate si reactiile vegetative.

Activitatea voluntara este o functie psihica de reflectare constienta, care cuprinde totalitatea manifestarilor noastre pe plan concret, sau pe plan mintal prin care actionam voit asupra mediului si asupra noastra, in vederea realizarii unui anumit scop, la care participa vointa, gandirea afectivitatea.

1. Tulburari ale activitatii voluntare

1.1. Hiperchineziile presupun existenta unei hiperactivitati care depaseste sfera normalului. Sunt greu de incadrat in varsta copilariei, din cauza particularitatilor fiziologice de varsta. Agitatia psihomotorie se caracterizeaza prin hiperactivitate pe plan afectiv, ideativ, motor, avand intensitati variabile. Se insoteste de modificari in sfera instinctiva. Se intalneste in diferite tulburari psihice, avand o expresie fenomenologica si o semnificatie prognostica diferita.

1.1.1. Agitatia psihomotorie din manie presupune prezenta unei activitati dezordonate, dar nu incoerente, permanenta, cu incapacitatea finalizarii celor incepute (polipragmazie dezordonata). Constiinta allopsihica este nealterata, exista hipertimie, usurinta in stabilirea contactului interpersonal, fuga de idei, asociatii ideative prin asonanta, inhibitie scazuta, atentie distributiva.

1.1.2. Agitatia psihomotorie de tip confuziv este determinata de tulburarile de constiinta. Activitatea este incoerenta, are caracter absurd, este lipsita de scop, dezordonata; in gandire exista incoerenta, la care se adauga frica, aparare, fuga, cu amnezie completa ulterioara.

1.1.3. Agitatia de tip catatonic se desfasoara pe spatiu restrans, pe model automatizat, stereotip, insotindu-se de disociatia gandirii si de prezenta manierismelor si bizareriilor.

1.1.4. Hiperchineziile psihopatilor se particularizeaza prin crize de furie, manie, tendinte clastice, agresive (la copii vorbim de dizarmonie de personalitate). La copiii cu intarziere mintala, afectele patologice sunt frecvente, ajungand pana la manie furioasa, greu de linistit.

1.1.5. In epilepsia cu crize majore, sau in cea cu manifestari psihomotorii, hiperchinezia se recunoaste prin caracterul ei critic, cu aparitie si disparitie brusca, in plina stare de sanatate, lasand amnezie completa postcritica.

1.1.6. Manifestarile critice functionale au un aspect polimorf hiperchinetic, cu durata lunga, declansate in context conflictual, de regula in public. Au un caracter demonstrativ, teatral, se poate comunica cu bolnavul, iar amnezia ulterioara este partiala. Este prezent fundalul de impresionabilitate, sugestibilitate crescuta.

1.1.7. Hiperchineziile legate de tulburarile anxioase presupun o neliniste permanenta, bolnavul se plimba, se plange mereu, nu poate sta locului. Poate merge de la intensitate mica, la raptus  melancolic in depresiile endogene. Intensitate mare a hiperchineziei poate apare si in atacurile de panica.

1.1. Instabilitatea psihomotorie este o forma de hiperactivitate ce apare la copii cu sechele fruste de encefalopatie infantila, din cauza unor suferinte organice din perioada pre, peri, sau postnatala imediata. Instabilitatea se insoteste adesea, de insomnie si tulburari de comportament.

1.1.9. Hipermimiile sunt modificari in exces ale expresiei faciale. Nu apar izolate, insotind alte forme de hiperactivitate, sau tulburari psihice de ordin general.

1.1,9.1. In starile maniacale faciesul este animat, in continua schimbare, privirea este vie, mobila, apare hipersalivatie.

1.1.9.2. In delirurile expansive expresia fetei este dispretuitoare, mimica hiperstudiata, hipervoluntara sau exaltata.

1.1.9.3. In delirurile de persecutie mimica este tensionata, exprimand anxietate, neliniste, privirea este suspicioasa.

1.1.9.4. In starile depresive se modifica mai ales mimica etajului superior al fetei, privirea este stinsa, expresia fetei tradeaza o durere insuportabila, exista o cutare specifica in 'omega melancolic' a regiunii intersprancenoase.

1.2. Hipochineziile apar in afectiuni psihice care merg cu predominanta proceselor de inhibitie, cu bradichinezie (rarirea si incetinirea gesturilor), hipomimie (insuficienta mobilitate mimica), tendinta la izolare, inactivare, indiferentism. Inhibitia intereseaza si alte functii psihice (gandire, afectivitate). O intalnim la depresivi, copii cu boli organice, insuficienta psihica primara sau secundara. Adezivitatea este o atitudine comportamentala manifestata prin vascozitate afectiva, lentoare intelectuala si psihomotorie, incapatanare, insistenta in maniera de a cere ceva, politete exagerata, afectare puerila, perseveratie, inertie. Adezivitatea apare ca un comportament caracteristic epilepticilor; mai poate surveni in intoxicatiile cronice cu barbiturice, confuzii mintale prelungite, psihastenie. Adinamia este lipsa de energie psihomotorie, intalnita in nevroze, psihopatii, depresie, intoxicatii cronice, farmacodependenta.

1.3. Achineziile presupun o diminuare a activitatii voluntare pana la disparitia completa a oricarei forme de activitate pe plan mimic sau pantomimic (amimie). Bolnavul devine stuporos, cu expresia fetei 'masca de ceara', nu reactioneaza la excitanti externi, este complet dezinteresat de mediu. In formele severe bolnavii devin gatosi, nu se deplaseaza din pat nici pentru necesitatile lor fiziologice. Aceasta tulburare apare in catatonia stuporoasa, tumori cerebrale, sau mai rar, la copiii cu melancolie.

1.4. Parachineziile sunt activitati care denota o alterare  psihica de tip discordant, cu aparitia unui comportament dominat de activitati absurde. Cele mai caracteristice apar in sindromul catatonic, care cuprinde:

1.4.1. Stereotipiile presupun o durata anormala a impulsurilor motorii, cu pastrarea indelungata a acelorasi pozitii, contractii musculare, sau repetarea lor.

1.4.1.1. Stereotipiile de atitudine (achinetice) constau in adoptarea unor atitudini bizare, dificil de executat in cazul persoanelor normale.

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

1.4.1.2. Stereotipiile de miscare (parachinetice) vizeaza diferite activitati cum ar fi mersul, limbajul, scrisul. Bolnavul executa aceeasi miscare ore in sir, se plimba prin acelasi spatiu, se spala continuu.

1.4.2. Sugestibilitatea crescuta este o forma de pasivitate bolnavicioasa, opusa negativismului, in care pacientul se supune cu usurinta unor influente exterioare potrivnice lui. Din acest cadru fac parte:

1.4.2.1. Flexibilitatea ceroasa presupune adoptarea timp indelungat a unei pozitii impuse, adesea incomode.

1.4.2.2. Supunerea automata se produce indiferent de intensitatea posibila a agresiunii: bolnavul intepat in limba va scoate limba ori de cate ori i se va cere.

1.4.2.3. Ecolalia: pacientul repeta cuvinte auzite.

1.4.2.4. Ecopraxia apare cand copilul repeta gesturile celor din anturaj.

1.4.3. Negativismul este un alt simptom al sindromului catatonic, opus pasivitatii, in care, pe un fond continuu de rupere de real, de pietrificare si inversare in interior, bolnavul se opune oricarei influente din afara. Negativismul poate fi activ sau pasiv.

1.4.3.1. Negativismul activ apare cand pacientul executa inversul comenzii pe care o primeste.

1.4.3.2. Negativismul pasiv se exprima prin refuzul de a executa ordinul.

In grupul parachineziilor sunt cuprinse si alte tulburari care nu se incadreaza in sindromul catatonic, dupa cum urmeaza.

1.4.4. Manierismele sunt maniere speciale, particulare, anormale, de a umbla, vorbi, manca, saluta.

1.4.5. Bizareriile sunt manierisme mai accentuate (de exemplu, mananca sub patura).

1.4.6. Grimasele pot avea caracter stabil sau variabil, sunt neadaptate situatiei.

1.4.7. Rasul exploziv apare in situatii nepotrivite, sau nemotivat.

1.4. Ergoschizisul este dezorganizarea armoniei miscarilor.

1.4.9. Scrisul particular, cu majuscule, 'in oglinda', sau productiunile plastice cu caracter patologic sunt incluse in grupul parachineziilor.

2. Tulburarile activitatii cu caracter impulsiv se particularizeaza prin aspectul lor brusc, neasteptat, imprevizibil, fiind explicate de bolnav ca un impuls vag spre actiune. Impulsul este un act psihomotor cu caracter imperativ, cu debut si sfarsit brusc, fiind imprevizibil si incontrolabil. Uneori impulsul se insoteste de o tulburare a constiintei, care explica amnezia consecutiva, partiala sau totala. Apar ca si consecinta a unor trairi afective puternice si pot avea implicatii medico-legale.

2.1. Dromomania este fuga impulsiva a copiilor care renunta cu usurinta la conditiile comode de viata de acasa, cu un motiv real nesemnificativ, dar care ii aduce intr-o stare de tensiune. Exista regret ulterior. Vagabondajul constituie tot o parasire a domiciliului, dar cu o stare permanenta, continua, deliberata si voluntara, nu  sub imperiul impulsului. Vagabondajul este caracteristic psihopatilor, care nu au capacitate de insertie socio-familiala; este considerat delict si se pedepseste de lege.

2.2. Ticurile sunt miscari ale diferitelor grupe musculare care se produc repetat, intempestiv si rapid, ajungand in forma extrema pana la descarcari fonatorii, sau respiratorii. Dispar in somn, pot fi controlate voluntar (partial), se accentueaza la emotii. Constituie o forma monosimptomatica de nevroza a scolarului mic.

2.3. Clastomania apare la personalitatile dizarmonice impulsive, care, la conflicte minore rup, sfasie totul in jur.

2.4. Dipsomania este tendinta impulsiva de a bea, de a consuma alcool, mult controversata la adult si mai rar intalnita la copil.

2.5. Piromania apare, de regula, la copiii cu retard psihic usor care sunt fascinati de foc.

2.6. Cleptomania se defineste ca o impulsiune de a subtiliza unele obiecte, de obicei lipsite de valoare, care se vor restitui, ulterior, pagubasului.

2.7. Jocul patologic de noroc este introdus de sistemele actuale de clasificare a bolilor mintale in capitolul tulburarilor activitatii cu caracter impulsiv, la fel ca unele forme ale suicidului.

3. Tulburarile activitatii instinctive. Activitatea instinctiva este forma cea mai elementara de activitate, avand un dinamism propriu. Componentele ei sunt innascute, se repeta legic, sunt indreptate spre satisfacerea unor nevoi fundamentale ale speciei. Asigura un comportament adaptativ, care nu trebuie invatat si merge dincolo de constient, ca o rezerva de adaptare, chiar si in stare de confuzie.

3.1. Instinctul alimentar

3.1.1. Bulimia presupune o exagerare, o motivatie alimentara crescuta, care apare in disfunctii diencefalice, manie, sindromul Kleine-Levin. Potomania priveste consumul exagerat de lichide.

3.1.2. Diminuarea instinctului alimentar poate avea diferite intensitati:

3.1.2.1. Anorexia simpla apare in nevroze.

3.1.2.2. Anorexia mentala este o entitate clinica de granita care vizeaza pierderea poftei de mancare, insotita, adesea de pervertirea instinctului alimentar, tulburari de schema corporala si semne grave de deficit somato-endocrin (secundare).

3.1.2.3. Refuzul alimentar total si sitofobia apare la deliranti, la bolnavi cu halucinatii gustative care determina delir de persecutie (otravire).

3.1.3. Pica presupune o pervertire a instinctului alimentar, bolnavul consumand lucruri necomestibile (anorexie mentala, insuficienta psihica).

3.2. Instinctul de aparare poate fi:

3.2.1. Exagerat, atunci cand pacientul cere protectie, se teme sa ramana singur, se teme de boala (in nevroze).

3.2.2. Diminuat cand exista ideatie de inutilitate si autolitica (depresie), sau cand pericolul real nu poate fi apreciat (retard mintal, psihoze, stari confuzive).

3.2.3. Pervertit, la varstnici (senilitate), manifestandu-se prin avaritie, lacomie.

3.3. Instinctul de reproducere

3.3.1. Exagerarea lui se numeste nimfomanie la femei si satiriazis la barbati. Apare in psihopatii, in stari de excitatie de tip maniacal.

3.3.2. Diminuarea lui apare in stari caracterizate prin inhibitie, sau prin saracirea vietii psihice. La fel, poate apare in intoxicatiile sistemului nervos central. Poarta numele de impotenta la barbati si frigiditate la femei.

3.3.3. Perversiuni

3.3.3.1. Ipsatia, masturbatia apare la copiii mai mari, aflati in nevoie de consum afectiv. Apare cu caracter trecator in pubertate, ca un joc cu organele genitale, pana la declansarea ejaculatiei, a orgasmului. Devine patologica daca se prelungeste peste aceasta perioada, deconcentrand individul de la alte activitati, daca primeste caracter impulsiv obsedant si duce la epuizare.

3.3.3.2. Pedofilia este atractia fata de copii, ca o nevoie instinctiva, de satisfacere a nevoilor sexuale; cand este vorba de copiii proprii, se numeste incest.

3.3.3.3. Zoofilia presupune atractia instinctiva fata de animale (copii de pastori).

3.3.3.4. Necrofilia este atractia fata de cadavre.

3.3.3.5. Voyerismul tine de satisfacerea sexuala prin privirea actului sexual, sau contemplarea organelor genitale externe ale unei alte persoane.

3.3.3.6. Exhibitionismul este placerea de a-si expune organele genitale in prezenta sexului opus, in locuri publice, in scop de satisfacere sexuala. Apare la copiii cu insuficienta psihica, sau cu organizare dizarmonica a personalitatii.

3.3.3.7. Homosexualismul sau lesbianismul presupune raport sexual cu persoane de acelasi sex, de cele mai multe ori, copiii fiind victimele unor perversi sexuali adulti si avand rol pasiv.

3.3.3. Travestismul  este bucuria de a purta imbracamintea sexului opus.

3.3.3.9. Narcisismul presupune atractia amoroasa fata de propria persoana.

3.3.3.10. Sadismul este aberatia unui act sexual normal, caracterizata prin faptul ca individul nu ajunge la satisfactie decat daca poate produce durere partenerului, spre deosebire de masochism unde exista nevoia celui in cauza de a i se produce durerea.

3.3.11. Incestul este modalitatea aberanta de satisfacere erotica intre parinti si copii sau frati si surori. Este de cele mai multe ori consecinta vietii familiale in conditii de promiscuitate, incultura si amoralitate. Este mai frecvent la tati decat la mame si reflecta o structura psihopatica erotica, impulsiva sau obsedanta a acestuia. Este necesar examenul psihiatric si psihologic pentru a evalua starea sanatatii mintale a individului si implicit pentru a diagnostica o boala psihica in vederea stabilirii discernamantului (insuficienta psihica primara sau secundara, schizofrenie)..