Teoria inteligentelor multiple - particularitati ale functionarii creierului

DELIMITARE CONCEPTUALA

Howard Gardner: "parintele" inteligentei existentiale

Howard Gardner, creatorul teoriei inteligentelor multiple, este probabil psihologul contemporan cel mai cunoscut in lumea intreaga, unul dintre cei mai importanti ganditori din domeniul psihologiei. A cercetat teritoriul psihicului uman cu o remarcabila profunzime, claritate si finete intuitiva.

Contributia lui cea mai importanta la dezvoltarea psihologiei contemporane este teoria inteligentelor multiple.

Fiind una din cele mai recente teorii asupra inteligentei, aceasta satisface pe deplin observatiile lui Karl Popper[1], sintetizate de ST. W. Hawking : "o teorie noua si buna se caracterizeaza prin faptul ca face un numar de predictii care pot fi in principiu contrazise sau fortificate de observatii. De fiecare data cand se observa ca noile experimente corespund prezicerilor teoria supravietuieste, iar increderea noastaa in ea creste, dar daca se gaseste o noua observatie care nu corespunde, trebuie sa modificam teoria. Cel putin asa se presupune ca se intampla, dar intotdeauna poti sa pui la indoiala competenta persoanei care a facut observatia. In practica, adeseori se intampla ca o noua teorie aparuta sa fie in realitate o extindere a teoriei anterioare".

1.a. Teoria inteligentelor multiple

Nu putem vorbi de Howard Gardner si de teoria lui fara a vorbi de teorii care completeaza intelegerea acesteia, si ne referim aici la psihologul amintit de noi  - R. J. Sternberg. Teoria triarhica a acestuia cuprinde trei subteorii:

subteoria contextuala

subteoria componentiala

subteoria celor doua fatete

Subteoria contextuala accepta inteligenta ca pe "o adaptare, modelare si selectie a elementelor din mediul real relevante pentru individ". Apartenenta individului la un spatiu socio-cultural isi lasa amprenta asupra sa. Adaptarea se refera in acest context la modificarile comportamentului in vederea atingerii scopurilor, modelarea este actiunea transformatoare aplicata mediului, ea propunand un dinamism permanent (datorat selectiei elementelor din mediu). In cazul in care adaptarea si modelarea nu dau rezultate, exista posibilitatea alegerii unui mediu alternativ care face posibila atingerea scopului propus.

Totodata, aceasta teorie supune atentiei relatia competenta-performanta, influentata de contextul in care are loc actiunea, precum si rolul cunostintelor in comportamentul inteligent. Cunostintele individului sunt simultan rezultante ale contextului, dar si generatoare de context.

In subteoria componentiala, mecanismele mintale care planifica si executa sarcinile indeplinesc trei functii: cognitive (care este natura problemei, alegerea strategiilor, activizarea cunostintelor anterioare), informational elementare (existenta unui "imput" senzorial care genereaza un comportament de raspuns) si de procesare a informatiei.

In subteoria celor doua fatete este reflectata relatia dintre inteligenta si invatare cu referire la doua abilitati si anume aceea de a opera cu tipuri de sarcini, probleme noi si tendinta de automatizare a procesarii informatiei. Aceasta teorie subliniaza rolul important pe care il are transferul in invatare sau, altfel spus, rolul pozitiv in invatare al strategiilor deja utilizate in alt context.

Sternberg identifica sapte abilitati cognitive distincte (Sternberg dupa Dale, 1933):

abilitatea verbala - a utiliza si a intelege limbajul, inclusiv trasaturile definitorii ale lumii sau metaforele;

abilitatea cantitativa - a stabili relatii intre numere;

rezolvarea de probleme - a intelege problemele si a identifica solutii;

abilitatea de a invata - a achizitiona cunostinte prin repetare si exersare;

rationamentul inductiv - a percepte relatiile intre concepte intre care exista o legatura;

rationamente deductive - a extrage concluzii din informatii detinute asupra unei situatii;

abilitatea spatiala - formarea si recunoasterea reprezentarilor spatiale

Pornind de la aceasta teorie, Howard Gardner emite ceea ce este considerata cea mai profunda patrundere in domeniul educatiei de la Piaget incoace - teoria inteligentelor multiple.

Lucrul care l-a intrigat pe Gardner, la fel ca pe multi altii, si care a constituit punctul de plecare in emiterea acestei teorii a fost acela ca rezultatele excelente din scoala nu ofera intotdeauna cheile imparatiei pentru toti copiii despre care se spune ca sunt talentati. Campioni la sah, muzicieni celebri, pictori, regizori de film, savanti, au avut dificultati la scoala, dar la maturitate au reusit sa ajunga in varful unei piramide a cunoasterii pe care poate profesorii sau colegii lor n-au reusit nici macar sa o intuiasca, ca sa nu zicem sa o inteleaga de la un anumit nivel.[3]

Einstein - pana la varsta de 4 ani nu a vorbit, iar la 7 ani avea un certificat in care se specifica ca era usor retardat fata de colegi.

Mozart - era considerat un pic nebun de colegii de scoala.

Churchill - a repetat clasa I.

Spielberg - a fost submediocru.

Toate testele de inteligenta urmaresc cu preponderenta capacitatile logico-matematice si lingvistice nereusind sa cuprinda pe toti cei realizati in sferele lor. De aici s-a nascut dilema: care este diferenta intre talent, inteligenta si abilitate si oare departajandu-le nu cream astfel inechitati in stabilirea importantei lor atat in microsistemele sociale care reprezinta clasa de elevi, familia, biserica cat si in macrosistemele in care se invart toate acestea? Ce ne facem cu acei oameni carora scoala sau societatea nu reusesc sa le starneasca interesul clar (respectiv motivatia) sau nu reusesc sa-i capaciteze sa-si foloseasca abilitatile? Acest lucru se intampla din diverse motive: nu-l intereseaza ceea ce face (el are alte visuri) si nu l-a interesat materiile care i s-au predat la scoala, nu a reusit sa fie multumit de rezultatele sale intr-un domeniu, a avut un esec profesional, nu este destul de matur si capabil sa-si selecteze informatia, etc.

Howard Gardner considera inteligenta un mod de a rezolva problema sau de a dezvolta un produs sau produse necunoscute ca valoare in cel putin o cultura.[4]

O inteligenta este, pentru el, o promisiune de potential biopsihologic, care poate fi sau nu cercetata si difera de la om la om. Criteriile de la care a plecat (in numar de noua) prin care se defineste un anume tip de inteligenta, trebuie sa aiba un istoric (in sensul ca s-a manifestat de la primele semne ale existentei oamenilor pe pamant), un sistem propriu de simboluri (litere pentru inteligenta lingvistica, cifre pentru inteligenta matematica, etc), sa corespunda unei anumite parti a creierului care controleaza inteligenta repectiva pe o anumita traiectorie psi (harta creierului).

Proiect: Forme ale denuclearizarii vietii conjugale - semicasnicia si pseudocasnicia Lucrare: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii

1.a.a.Particularitati ale functionarii creierului

In continuare, ilustram un model de functionare a creierului, datorat lui Ned Hermann (1982)[5] in care se incearca o explicatie a varietatii comportamentului uman. El descrie modelul astfel: "Exista doua emisfere cerebrale, dreapta si stanga. Fiecare emisfera este conectata cu limbicul. Sistemul limbic este localizat la baza fiecarei emisfere cerebrale. Fiecare jumatate a sistemului limbic din cele doua emisfere este conectata cu cortexul ei, partea functionala la nivel mental. Fiecare limbic, drept sau stang, are specificitatea lui, la fel ca si emisferele cerebrale si in unitate (concoranta) cu acesta. Limbicul stang are aparent o influenta preponderenta atunci cand creierul stang este dominant, cel care planifica, organizeaza, structureaza, controleaza. Limbicul drept este sursa activitatii emotionale si afective si are o actiune preponderenta atunci cand individul se afla in relatii cu altii."

Acest model de functionare a creierului realizeaza o sinteza intre diferitele explicatii ale specializarilor pe orizontala si pe verticala ale acestuia. In functie de modalitatea in care reactioneaza fiecare, de mentalitatea pe care o are, el poate utiliza mai mult creierul drept sau stang, limbicul drept sau stang.

Acest model poate explica varietatea comportamentelor umane prin combinatiile intre cele patru specializari.

Modelul lui Ned Hermann (1982)

Profilul dominatiei creierului

Cele doua emisfere, stanga si dreapta, pe de o parte se opun si pe de alta parte se completeaza. Faptul ca una dintre emisfere analizeaza, iar cealalta sintetizeaza, una foloseste dominant ratiunea, iar cealalta se bazeaza pe intuitie i-a determinat pe numerosi autori sa inventarieze dualitatea celor doua emisfere.

Emisfera stanga este responsabila de ceea ce spunem, iar cea dreapta de modul in care spunem. Persoanele cu o dominanta dreapta sunt vizuale, iar cele cu dominanta stanga sunt auditive. Emisfera stanga se refera la limbaj, cuvant, aspectul lingvistic al limbajului scris, calcul logic, cife, rationament, capacitate de analiza, grija de a proceda metodic (dependenta de timp-Herpaz)[6].

Dr. Betty Edwards, profesor emerit la Universitatea din Long Beach, Califernia si conferentiar la mai multe companii celebre - intre care amintim AT&T, Walt Disney Corporation - a stabilit in 1979 un tabel cu modalitatile duale de lucru ale celor doua emisfere, pe care l-a revizuit in 1999, in concordanta cu noile rezultate ale cercetarilor asupra creierului.

Caracteristicile modale ale celor doua emisfere

Betty Edwards, 1999)

1.a.b. Tipurile de inteligenta

Urmand "indicatiile" din tabelul anterior,  Howard Gardner izoleaza noua tipuri de inteligenta si este completat de Daniel Goleman si altii cu inca una. Deci, in total zece inteligente: lingvistica, logico-matematica, spatio-vizuala, muzicala, kinestezic-corporala, intra si interpersonala, naturalista, emotionala (Daniel Goleman) si existentiala (pentru care nu s-a gasit o localizare pe creier). Combinarea acestora in moduri cat mai variat posibile implica pentru fiecare om o unicitate, care reprezinta sub o forma mai mult sau mai putin codificata propria sa inteligenta, pe care uneori reuseste sa o valorifice in cunostinta de cauza, alteori datorita norocului.

Cum defineste si cum expica Gardner aceste inteligente vom vedea mai jos.