Uzante, ceremonial si protocol in munca tica

Uzante, ceremonial si protocol in munca tica

Regulile traditionale ale muncii diplomatice sunt deseori considerate putin demodate, chiar daca sunt respectate in toate situatiile. Potrivit lui Jules Cambon, protocolul nu cunoaste nici popoare victorioase, nici invinse, impunand natiunilor (chiar inamice) anumite atentii reciproce, fara a tine cont de raportul lor de forte. Astfel, protocolul determina respectarea demnitatii natiunilor mici, ceea ce nu reprezinta putin. Garantand reprezentantilor statelor, imunitatile si privilegiile care le sunt indispensabile, protocolul permite derularea in bune conditii a activitatii acestora.

Multi specialisti considera ca diplomatii indeplinesc obiectivele guvernelor lor cu ajutorul unor stratageme subtile si cu o disimulare rafinata, tragandu-si pe sfoara interlocutori: sefii de stat, ministri si colegii. In acest sens, este deseori repetata o butada a lui Harold Nicolson care considera ca "diplomatul este un om onest care minte in serviciul tarii sale". Daca s-a intamplat astfel in timpul Renasterii, trebuie precizat ca in cursul timpului metodele diplomatice au evoluat. In fapt, in epoca moderna ambasadorul este obligat sa cucereasca si sa pastreze increderea unui guvern strain si prin urmare nu isi poate permite ca afirmatiile sale sa fie puse la indoiala.

Diplomatia reprezinta complexul de norme care alcatuiesc stiinta si arta conducerii relatiilor dintre state. Ea ne ofera conceptiile, principiile si modalitatile pe baza carora se poate infaptui, in cele mai bune conditii, politica externa a unei tari. Pentru desfasurarea cu succes a relatiilor dintre state este necesara o atmosfera propice si respectarea regulilor de conduita stabilite de dreptul international. Acest cadru precum si regulile care guverneaza comportamentul in raporturile internationale, sunt date de ceremonialul si protocolul diplomatic.

Ceremonialul diplomatic poate fi definit ca totalitatea regulilor protocolare si de curtoazie cu privire la onorurile si la distinctiile acordate diplomatilor, in functie de rangul acestora. Ceremonialul cuprinde indicatii referitoare la ordinea diplomatilor la locurile de onoare, la intampinarea lor la sosirea in tara sau la plecarea lor, cu ocazia receptiilor si a audientelor particulare, la vizite de eticheta, la distinctiile si cadourile cu care este onorat un diplomat strain in anumite ocazii etc.

Protocolul diplomatic reprezinta totalitatea regulilor care stabilesc modul de desfasurare a diferitelor reuniuni diplomatice, precum si formele ceremoniale ale relatiilor dintre diplomatii si functionarii tarii de resedinta. Diplomatul nu numai ca ocupa o functie inalta, dar in acelasi timp, reprezinta statul care l-a acreditat. De aceea, diplomatul trebuie sa se bucure de consideratie, care exprima respectul fata de statul care l-a trimis. La randul sau, diplomatul trebuie sa tina seama, in relatiile cu autoritatile tarii de resedinta, de anumite forme de ceremonial care exprima respectul fata de statul gazda. In diferitele state exista reguli de comportament, mai mult sau mai putin solemne, specifice statului respectiv. Ele reglementeaza acordarea de onoruri diplomatilor care sosesc in tara respectiva, ceremonialul inmanarii scrisorilor de acreditare si de rechemare, participarea diplomatilor la diverse solemnitati, banchete, receptii, cocteiluri, audiente diplomatice, transmiterea de felicitari, condoleante etc., precum si formele legaturilor dintre diplomati si autoritatile tarii de resedinta, cum ar fi desfasurarea vizitelor, folosirea formulelor de politete in conversatii sau in scris, tinuta diplomatilor la diverse ocazii etc.

Fie ca este vorba de reprezentante diplomatice permanente fie despre misiuni temporare trimise de catre state pentru indeplinirea unor sarcini precise, ceremonialul si protocolul diplomatic se aplica fara a se face deosebiri legate de importanta sau necesitatea lor. Este de necontestat rolul ceremonialului si protocolului in relatiile internationale, acestea contribuind la crearea ambiantei necesare apropierii si colaborarii. Un vechi proverb chinezesc spune ca "ceremonialul este fumul prieteniei" interpretarea proverbului duce la recunoasterea faptului ca protocolul si ceremonialul sunt un fel de "combustibil" necesar pentru a intretine "focul prieteniei".

In legatura cu utilitatea respectarii si pastrarii in continuare a normelor de protocol, se disting doua tendinte: una din ele recunoaste necesitatea respectarii intre state a curtoaziei si normelor protocolare, iar a doua tendinta sustine parerea ca, dimpotriva, ceremonialul "formalismul" protocolar ingreuneaza activitatea diplomatilor. Realitatea zilelor noastre, intr-adevar, nu mai acorda regulilor de ceremonial importanta exagerata din trecut, succesiunea rapida a evenimentelor din viata internationala contemporana facand necesara simplificarea acestor reguli. Substratul acestor reguli de ceremonial si protocol, care nu este neglijat nici in zilele noastre este acela ca aceste reguli implicite vietii diplomatice deriva din respectul si consideratia pe care fiecare stat trebuie sa le aiba fata de un alt stat.

Una din principalele norme de ceremonial si protocol este curtoazia. Grigore Geamanu defineste in felul urmator "curtoazia internationala (comitas gentium, comity) cuprinde regulile de politete, de convenienta si bunavointa, care sunt urmate in relatiile dintre state, fara a avea valoarea obligatorie a normelor de drept international". Asadar, curtoazia reprezinta un ansamblu de norme care guverneaza contactele dintre reprezentantii statelor cu scopul intretinerii unui climat favorabil dezvoltarii bunelor relatii dintre acestea. Curtoazia internationala se refera in special la formele procedurale pe baza carora se organizeaza contactele dintre reprezentatii statelor la diferite niveluri. Nerespectarea lor nu implica raspunderea de drept a statelor, dar poate afecta evolutia relatiilor dintre ele.

Eticheta este o alta forma de ceremonial si protocol care completeaza curtoazia. Ea se refera la regulile de conduita sau de comportare care contribuie la buna desfasurare a relatiilor diplomatice. Cunoasterea si aplicarea etichetei este foarte importanta pentru agentul diplomatic. Necunoasterea ei poate fi considerata ca lipsa de competenta profesionala. Eticheta cuprinde reguli de conduita in legatura cu salutul, tinuta fizica, prezentarea, conversatia, convorbirea telefonica etc.

Salutul ca manifestare de politete si curtoazie, exprima respectul fata de rangul diplomatic, fata de personalitati, sau fata de persoane mai in varsta. Raspunsul la salut este obligatoriu, astfel poate fi socotit ca lipsa de politete.

Comportarea corecta este expresia educatiei si civilizatiei. In comportarea agentului diplomatic se citesc nu numai calitatile persoanei in cauza, ci si ale poporului caruia ii apartine. O comportare incorecta poate fi asociata cu nivelul de civilizatie al tarii diplomaticului, asa incat orice gest, miscare si pozitie sunt importante. Prezentarea se face dupa anumite cerinte. Persoana cu grad inferior este prezentata celei cu grad superior, barbatul este prezentat femeii, persoana mai tanara este prezentata celei mai in varsta.

Conversatia trebuie sa fie utila si interesanta. Ea constituie obiectivul principal al unei actiuni protocolare, element principal al activitatii diplomatice si o componenta de baza a informarii si a primirii de informatii. Realizarea unei conversatii interesante necesita o buna pregatire profesionala si politica, cunostintele variate de cultura generala, tact, politete si alte insusiri care rezulta dintr-o pregatire multilaterala. Alte elemente importante care tin de eticheta si nu trebuie neglijate sunt: tinuta diplomatica, participarea la actiuni protocolare, initiativa intrarii in discutie, ocuparea locurilor in masina.