Actiunea politica - cum se face politica, omul politic

Cum se face politica

,,Exista doua modalitati de a face politica. Se poate trai «pentru» politica sau «din» politica. Aceasta opozitie nu contine nimic exclusiv. Ba chiar, in general, se practica ambele modalitati in acelasi timp, la modul ideal, desigur, dar si, in cea mai mare parte a timpului, la modul efectiv.

Cel care traieste «pentru» politica isi face din aceasta «telul vietii», in sensul cel mai profund al termenului, fie prin faptul ca descopera satisfactie in detinerea puterii, fie pentru ca aceasta activitate ii permite sa-si gaseasca echilibrul interior si sa dea masura valorii personale punandu-se in slujba unei «cauze» care da sens vietii lui. In acest sens profund, orice om serios care traieste pentru o cauza traieste, de asemenea, din ea. Distinctia noastra are deci la baza un aspect extrem de important al conditiei omului politic, si anume aspectul economic. Vom afirma asadar ca acela care vede in politica o sursa permanenta de venituri «traieste din politica» si ca, in cazul opus, traieste «pentru politica»" (Max Weber, Le savant et le politique, Paris, Plon, 1951, p. 111-112)

Omul politic

"Putem spune ca exista trei calitati hotaratoare indispensabile omului politic: pasiunea, sentimentul responsabilitatii, discernamantul. Pasiune in sensul de «obiect de realizat» [Sachlichkeit], adica devotamentul pasionat pentru o «cauza», un zeu sau un demon. Aceasta nu are nimic de-a face cu acea comportare pur interioara pe care regretatul meu prieten Georg Simmel obisnuia sa o numeasca «excitare sterila», comportare specifica unei anumite categorii de intelectuali, indeosebi rusi (nu toti, e drept), care face furori in mediile noastre de intelectuali orbiti de acest carnaval impodobit cu numele pompos de «revolutie». Toate acestea tin de «romantismul dat de ceea ce este interesant din punct de vedere intelectual», de unde sentimentul obiectiv al responsabilitati e absent. Este un sentiment care se invarte in gol. Intr-adevar, numai pasiunea, oricat de sincera, nu ajunge. Cand o punem in slujba unei cauze fara sa facem din responsabilitatea corespunzatoare steaua polara care sa ne orienteze in chip hotarator, activitatea, pasiunea nu transforma omul in lider politic. Mai este nevoie de discernamant, care este calitatea psihologica determinanta a omului politic. Ceea ce inseamna ca trebuie sa posede facultatea de a lasa lucrurile sa treaca peste el, sa le priveasca recules in linistea sufletului si inconsecinta sa stie cum sa tina la distanta oamenii si lucrurile". (Max Weber, op. cit., pp. 162-163).

GAETANO MOSCA

Geneza si compozitia clasei politice

"Prevalenta unei minoritati organizate, care se supune unui unic impuls, asupra unei majoritati dezorganizate este o fatalitate istorica. Forta oricarei minoritati este irezistibila in fata oricarui individ al majoritatii, care se gaseste singur in confruntarea cu totalitatea minoritatii organizate; in acelasi timp, se poate spune ca aceasta este organizata tocmai pentru ca este minoritate". (Elementi di Scienza Politica, vol. I, Bari, Gius. Laterza si Figli, 1939, p. 16).

Componentii minoritatii se disting si sunt selectati in raport de calitatile personale si superioritatea materiala, intelectuala sau morala.

In societatile primitive accesul in structurile clasei conducatoare este posibila datorita aptitudinilor militare (indeosebi), acestora adaugandu-se ulterior si conditia materiala a indivizilor.

"Principala conditie necesara pentru ca aceasta transformare sa se produca si sa aiba urmari este ca organizarea sociala sa se perfectioneze astfel incat prezidarea fortei publice sa devina mult mai eficace decat cea a fortei private". (Ibidem, p. 93)

Cand proprietatea privata incepe sa fie reglementata si tutelata de forta publica se produc modificari in insasi structura statului, care evolueaza de la organizarea politica feudala spre cea birocratica.

Eseu: Iancu de Hunedoara - Voievod al Transilvniei Eseu: Babilonul antic

"Odata petrecuta aceasta transformare, este cert ca, asa cum puterea politica a produs bogatia, tot asa bogatia produce putere. Intr-o societate suficient de matura, in care forta individuala este tinuta in frau de cea colectiva, daca cei puternici sunt indeobste bogati, atunci, pe de alta parte, este de ajuns sa fi bogat pentru a fi puternic". (Ibidem, p. 94)

In societatile dominate de credinte religioase inaltii prelati devin posesori de numeroase bunuri si au acces la puterea politica (Egiptul antic).

In societatile avansate economic, politic etc., in afara puterii banilor, actioneaza si alte mijloace sociale care sunt accesibile indeosebi celor bogati (gradul superior de cunostinte, notorietatea publica, pozitiile inalte care sunt detinute in societate) si care sunt in avantajul minoritatii organizate. Cu timpul, aceste "mijloace sociale" devin decisive. Competitia si selectia valorilor cad in desuetudine, liniile de comunicare intre diferite nivele ale societatii fiind controlate sau blocate.

Segregarea pe care guvernantii incearca sa o impuna in raport de guvernati nu este completa si nici definitiva. In caz contrar, istoria politica a omenirii ar fi plata, fara culoare si simplificata la extrem.

" . intreaga istorie a umanitatii civile se rezuma la tendinta pe care o au elementele dominatoare de a monopoliza in chip stabil fortele politice si de a transmite ereditar ceea ce poseda urmasilor directi si tendinta care realmente exista catre blocarea acestor forte si afirmarea de noi forte, ceea ce provoaca endosmoze si exosmoze intre clasa superioara si anumite fractiuni ale clasei de jos. Clasele politice decad negresit ori de cate ori nu mai pot sa-si exercite calitatea pentru care au ajuns la putere sau cand acestea nu mai pot indeplini functia sociala ce le revine sau cand calitatea si functia pe care o indeplinesc isi pierd orice importanta in mediul social in care traiesc". (Ibidem, p. 106)

De retinut

Gandirea politica reprezinta o creatie intelectuala de o coplesitoare varietate tematica, ideologica si valorica. Diversitatea nu ecraneaza liniile de continuitate sau de identificare a pozitiilor apropiate sau comune, care confera reflectiei politice si elaboratelor sale o anume unitate de masura.

Diversitatea planurilor gandirii politice in orizontul actiunii politice, intr-un mediu social dat, se exprima prin institutii politice si instrumente de punere in opera a politicii: pacte fundamentale, legi organice sau ordinare, decrete, hotarari guvernamentale, ordonante, regulamente, proclamatii, referendumuri, apeluri, programe, statute, tratate, conventii, protocoale etc.

Concepte cheie si extinderi

Clasa politica: grup restrans de persoane care se diferentiaza in cadrul unei comunitati si care are un rol important sau determinant in organizarea si/sau conducerea acesteia. Concepte sinonime: clasa conducatoare, oligarhie politica, "minoritate organizata" (Gaetano Mosca).

Elita politica. Are o dubla semnificatie: a) componenta a clasei politice, care se distinge prin calitatile sale deosebite (pregatire profesionala superioara, grad de cultura elevat etc.) si performantele obtinute in propriul domeniu de activitate si in politica; b) grup restrans de persoane care se constituie in structura de putere a societatii, cu influenta majora sau decisiva in promovarea politicii. In a doua acceptiune, termenul este utilizat frecvent ca sinonim al conceptului de clasa politica.

Bibliografie obligatorie

Carpinschi, Anton, Deschidere si sens in gandirea politica, Iasi, Institutul European, 1995.

Chatelet, Fr., Pisier, E., Conceptiile politice ale secolului XX, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994.

Parvulescu, Cristian, Politici si institutii politice, Bucuresti, Editura Trei, 2000.

Tanasescu, Florian, Doctrine si institutii politice, in Sinteze (pentru anul II), Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2003, pp. 349-352.

Bibliografie facultativa

Machiavelli, Niccoló, Principele, Bucuresti, Editura Mondero, 1998.

Magureanu, Virgil, Studii de sociologice politica, Bucuresti, Editura Albatros, 1997.

Sartori, Giovanni, Teoria democratiei reinterpretata, Iasi, Editura Polirom, 1999.

Weber, Max, Etica protestanta si spiritul capitalismului, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993.

Intrebari pentru verificarea si fixarea cunostintelor

Ce factori si conditii au favorizat configurarea gandirii politice ca o componenta importanta a reflectiei umane?

Care sunt primele "produse" in plan universal ale gandirii politice?

In ce consta aportul de originalitate al ganditorilor greci la dezvoltarea reflectiei politice?

Ce este polis-ul si care este semnificatia lui in perspectiva organizarii si conducerii politice a societatii?

Ce concluzii puteti desprinde din lectura prezentarii succinte a lucrarii Principele de Niccoló Machiavelli?

Cand si cum se produce autonomizarea gandirii politice ca spatiu distinct al gandirii umane?

Ce intelegea Gaetano Mosca prin "minoritate organizata" si "majoritate dezorganizata"?