CETATENIA EUROPEANA - clarificarea notiunii de cetatenie europeana

CETATENIA EUROPEANA

Clarificarea notiunii de cetatenie europeana

Asa cum este firesc, una din multele probleme care apar, adesea, este aceea de a sti cum se califica cetatenia Uniunii Europene, deoarece este evident faptul ca aceasta, in stadiul actual al procesului de integrare, nu poate fi considerata ca aceea a unui stat, chiar federal, in sensul doctrinei constitutionale traditionale. Mai mult, Tratatul instituind Uniunea Europeana garanteaza individului putine drepturi, cu exceptia celor de natura economica.

Cetatenia europeana nu este o noutate la nicel comunitar. Aceasta poate fi identificata sub forma unei noi dezvoltari istorice a conceptului de cetatenie, prin modificarea dimensiunilor si a formelor dispozitiilor juridice si politice. Cetatenia europeana nu poate fi inteleasa daca este privita numai din punct de vedere juridic. Acest lucru se intampla pentru ca cetatenia europeana are si o puternica semnificatie politica, iar principiile sale stau la baza valorilor politice si ale unei democratii moderne, care constituie temeiul procesului de integrare.

Desi nu poate fi, inca, apreciata ca fiind un stat federal, Uniunea Europeana a dezvoltat, dupa Actul unic european¹, un veritabil "proces de federalizare"², sau altfel spus, un fenomen de "denationalizare"³ (de scoatere) a anumitor domenii de sub paravanul competitiei exclusive a statelor, ceea ce conduce, in mod evident, la o federalizare a asocierii statelor actuale.

Sub aspect strict constitutional, noua institutie creata prin Tratatul de la Maastricht nu este comparabila, cu cea atribuita unui cetatean al unuia din cele 15 state membre, conceptul de "status civitatis" incepe sa capete din ce in ce mai mult aspectul de "status civitatis" national oarecare. Cetatenia europeana a plasat cetatenii sub protectia dreptului comunitar, furnizand o eventuala platforma in favoarea dezvoltarii federale a Uniunii Europene actuale. Integrarea devine, astfel, un mijloc de a ajunge la un "federalism by analogy"⁴.

Actul unic european, semnat in anul 1986, a impulsionat procesul de integrare. Astfel articolul 13 prevede crearea unui spatiu fara frontiere interne in cadrul caruia este asigurata libera circulatie a bunurilor, a serviciilor si a capitalurilor. Altfel spus, s-a incercat sa se extinda ideea unei Comunitati bazate pe libera circulatie a factorilor de productie si nu a persoanelor in calitate de cetateni.

J. Martinez López Muniy, "Qué Unión Europea? Una unión de Estados soberanos, pere firme, estable y eficaz", in Papelas de la Fundación para el Análisis y los Estudios Sociales, nr.34, Madrid, 1996, p 46.

Expresia preluata din Enrica Ferri, op. cit., p. 11 si apartine lui M. C. Pensovecchio. Autorul precizeaza ca "drepturile sociale sau politice, care deriva din cetatenia europeana, constituie o realitate ca si principiul aplicarii egalitatii de tratament" ceea ce releva aici "o descentralizare substantiala a drepturilor prevazute de legislatia statelor membre".

Enrico Ferri, op. cit., p.13.

Cetatenia europeana : dispozitiile Tratatul instituind CE

Dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, cetatenii Uniunii Europene au dobanddit o serie de drepturi desprinse din norme avand caracter fundamental. Forta

politico-constitutionala  a acestui important progres politic si nu-si poate produce, inca, efectele in intregime in cadrul legislativ comunitar.

Tratatul de la Amsterdam a adus o serie de completari in materie. Astfel, prima vizeaza articolul 17 din TCE^5, in care se precizeaza ca "cetatenia Uniunii completeaza cetatenia nationala si nu o inlocuieste". Altfel spus se institutionalizeaza un principiu deja continut in Declaratia Conferintei Interguvernamentale anexata Tratatului de la Maastricht^6. Aceasta modificare, aparent nesemnificativa, consolideaza una dintre caracteristicile cetateniei comunitare, si anume, faptul ca aceasta este inseparabila de cetatenia nationala care ramane, orice s-ar spune, primara si originara. Astfel apreciem ca cetatenia Uniunii se prezinta ca o "cetatenie satelit", in sensul ca dobandirea sau pierderea sa este donditionata de dobandirea sau pierderea cetateniei unuia dintre statele membre ale Uniunii. In acest sens, dispozitia din articolul 17 al TCE este foarte clara: "Este cetatean al Uniunii orice persoana care are cetatenia unui stat membru".

Cetatenia se poate dobandi, in principal, fie prin nastere, fie prin naturalizare

Dobandirea cetateniei prin nastere imparte statele, inclusiv cele membre ale Uniunii Europene, in state a caror cetatenie este intemeiata pe principiul "jus sanguinis" (principiu potrivit caruia copilul dobandeste cetatenia parintilor, indiferent de locul nasterii) si state in care se aplica principiul "jus soli" - potrivit caruia copilul dobandeste cetatenia statului pe teritoriul caruia se naste, indiferent de cetatenia parintilor.

Romania face parte din categoria statelor in care se aplica principiul "jus sanguinis". Acest principiu este consacrat si in Legea nr. 21/1991⁷ cu privire la cetatenia romana. Astfel, este cetatean roman persoana care s-a nascut in Romania din parinti de cetatenie romana sau s-a nascut in strainatate, dar ambii sau numai unul dintre parinti are cetatenie romana. De asemenea, precizeaza legea, este cetatean roman copilul gasit pe teritoriul statului roman, daca nici unul dintre parinti nu este cunoscut, iar cetatenia romana  poate fi dobandita la cerere, prin adoptie⁸ sau prin repatriere.

Dobandirea cetateniei prin naturalizare se realizeaza numai la cererea persoanei interesate si in urma unui act al autoritatilor statului care o acorda, cu indeplinirea conditiilor stabilite de legile acelui stat⁹. Naturalizarea intervine, cel mai adesea, ca urmare a casatoriei dintre doua persoane avand cetatenii diferite sau a sederii prelungite pe teritoriul unui alt stat decat statul de origine.

Referat: Ortodoxia ca religie de stat si autointelegerea puterii Referat: Etapele istorice ale imperiului Bizantin - istoria Bizantului

Cetatenia unui stat se poate pierde, potrivit practicii internationale a majoritatii statelor, prin renuntare  sau prin retragere.

Tratatul instituind Comunitatea Europeana.

Este vorba despre Declaratia  Danemarcei, despre care am facut vorbire mai inainte.

Articolul 5.

Legea foloseste termenul de "infiere".

Raluca Miga-Besteliu, "Drept international. Introducere in dreptul international public", Editura All, Bucuresti, 1998, p 150.

Raluca Miga-Besteliu, "Drept international. Introducere in dreptul international public", Editura All, Bucuresti, 1998, p 150

Renuntarea reprezinta o "forma amiabila de stingere a legaturii juridice instituite prin cetatenie intre o persoana si un stat"¹⁰. Retragerea cetateniei apare, de regula, ca o sanctiune si se aplica, in general, persoanelor care au comis fapte grave impotriva statului de origine sau au obtinut cetatenia in mod fraudulos.

Legea romana reglementeaza modalitatile de pierdere a cetateniei romane prin retragerea ei, prin aprobarea renuntarii la cetateniei si in alte cazuri expres prevazute de lege¹¹.

Insa, trebuie subliniat faptul ca acest caracter aditional si complementar al ceteniei comunitare, cu drepturile si obligatiile care o caracterizeaza, precum si prevederile Tratatului instituind CE nu conduc la situatia  ca un individ sa posede doua cetatenii (cetatenia statului de origine si cetatenia europeana), ca in cazul in care o persoana are cetatenia a doua sau mai multor state.

Pierderea de catre o persoana fizica cetateniei unui stat membru incumba, in mid implicit, pierderea de catre aceeasi persoana a cetateniei europene. De asemenea, pierderea, de catre un stat, a calitatii de stat membru al Uniunii Europene este de presupus ca genereaza, in mod implicit, pierderea cetateniei europene de catre toti cetatenii acelui stat.

Articolul 17 mentioneaza ca, prin dispozittile Tratatului, cetatenii Uniunii se bucura de anumite drepturi, dar, in mod egal, acestia au o serie de obligatii, fara, insa, a le specifica, de unde deducem ca obligatiile sunt corelative drepturilor dobandite.

Cea de-a doua "noutate" adusa de Tratatul de la Amsterdam se refera la articolul 21 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, in care se stipuleaza ca orice cetatean al Uniunii se poate adresa institutiilor si poate primii un raspuns in una dintre cele 11 limbi oficiale ale Comunitatii. Aceasta reprezinta recunoasterea oficiala a unei practici de facto, deja existente in relatiile dintre institutiile comunitare si cetateni, si, mai mult, un element avand un caracter democratic peste care nu se poate trece, in special, din punctul de vedere al unei mai mari transparente a sistemului.

Cele mai importante modificari, insa, fac trimitere la articolul 18 al tratatului instituind CE, in care se precizeaza, cu privire la dreptul la libera  circulatie si dreptul la sejur, ca institutia Consiliului poate lua decizii care sa vizeze favorizarea exercitarii acestor drepturi, statuand conform procedurii de codecizie, prevazute de articolul 251 (fostul articol 189 B) din Tratatul instituind CE.

Articolele 17-22 din Tratatul instituind CE definesc limitele statului de cetatenii europeni si imprima o mai mare dinamica situatiilor juridice de care indivizii se bucura deja . In parte, substanta drepturilor conexe cetateniei europene a consacrat, in mod oficial, un anumit acquis comunitar¹² si a consolidat drepturi si a consolidat drepturi, deja prezente in dreptul derivat sau inpractica (de exemplu, dreptul la libera circulatie sau dreptul de petitie la Parlamentul European). O noutate absoluta consta in aceea ca

De exemplu, copilul minor cetatean roman, adoptat de un cetatean strain, pierde cetatenia romana daca adoptatorii sau unul dintre ei - cetateni straini solicita acest lucru in mod expres, iar legea straina prevede acest mod de dobandire a cetateniei de catre adoptat.

R. Kovar si D. Simion, "La citoyenneté européene", in Cahieres droit europ., 1993, p 287: "Substanta drepturilor care se alatura cetateniei Uniunii poate fi considerata ca fiind, intr-o mare masura, o consacrare a unui anumit acquis comunitar".

cetatenilor li s-au recunoscut drepturi politice importante, precum dreptul la vot si de a fi alesi pentru alegerile europene si municipale. Drepturile ce decurg din noul statut nu imbogatesc cu nimic patrimoniul juridic al individului in cadrul legislatiei statului de origine, ci genereaza consecinte in alte doua directii: in primul rand, in legislatiile altor state membre (dreptul la libera circulatie, dreptul de sejur si drepturile electorale) si inlegislatia comunitara (dreptul de petitie, prin sesizarea Mediatorului); in al doialea rand in legislatia internationala (cu privire la protectia diplomatica).

Printre modificarile aduse de Tratatul de la Amsterdam se numara si consacrarea unei norme negative la principiul nediscriminarii pe baza de cetatenie/nationalitate, potrivit careia Consiliul, hotarand cu unanimitate de voturi, pe baza unei propuneri din partea Comisiei si cu consultarea prealabila a Parlamentului European, poate lua deciziile necesare cu privire la lupta impotriva discriminarii intemeiate pe sex, rasa sau origine etnica, religie ori convingeri personale, handicap, varsta sau orientari sexuale. Este vorba aici despre un alt temei juridic prin care Curtea de justitie, pe de o parte, si celelalte institutii comunitare, pe de alta parte, vor putea sa combata discriminarea, inca prezenta, intre persoanele de cetatenii/nationalitati deiferite.

Pastrarea cetateniei europene vizeaza, in primul rand, indeplinirea conditiilor prevazute in fiecare stat membru UE si, in al doilea rand, presupune respectarea cerintelor stabilite la livel comunitar.

Drepturile fundamentale

Drepturile fundamentale si valorile democratice sunt respectate in statele membre ale Uniunii Europene, acestea fiind semnatare ale unor texte precum Conventia europeana a drepturilor omului (semnata in 1950, la Roma, sub egida Consiliului Europei), Declaratia universala a drepturilor omului (semnata, sub egida ONU, in 1948), Carta sociala europeana (semnata in 1961, sub egida Consiliului Europei) sau Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor (semnata in 1989 de catre toate statele membre ale Comunitatilor Europene, cu exceptia Marii Britanii, care a semnat-o in 1998)¹³.

Respectarea drepturilor omului a fost confirmata in preambulul la Actul Unic European, semnat in 1986 si intrat in vigoare in 1987, si incorporata apoi in articolul 6 al Tratatului privind Uniunea Europeana. Garantia respectarii drepturilor fundamentale a fost intarita prin Tratatul de la Amsterdam, care a extins jurisdictia Curtii de Justitie, incluzand respectarea drepturilor care deriva din articolul 6, in ceea ce priveste activitatile institutiilor europene. In acelasi timp, a fost introdusa clauza de suspendare, prin care pot fi luate masuri in cazul incalcarii grave si repetate, de catre un Stat Membru, a principiilor care stau la baza Uniunii Europene¹⁴.

In 1989, Comunitatile Europene avea 12 state membre: Belgia, Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Portugalia si Spania.

Pentru detalii, a se vedea Teme europene nr. 8 - "Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Cetatenia Uniunii presupune detinerea nationalitatii unuia dintre Statele Membre. Cu alte cuvinte, oricine are nationalitatea unui Stat Membru este considerat cetatean al Uniunii Europene.

Pe linga drepturile si obligatiile inscrise in Tratatul de constituire a Comunitatii Europene, cetatenia Uniunii confera patru drepturi speciale:

- libertatea de circulatie si de stabilire a resedintei oriunde in Uniunea Europeana;
- dreptul de a vota si candida in alegerile locale si pentru Parlamentul European, in tara de resedinta;
- dreptul de a beneficia, pe teritoriul unui stat tert (care nu este membru al Uniunii Europene), de protectie consulara si diplomatica din partea autoritatilor unui alt stat membru, in cazul in care statul din care provine persoana respectiva nu are reprezentanta diplomatica sau consulara in acel stat tert;
- dreptul de petitie si recurs la Mediatorul European.

Bibliografie

Cetatenia nationala - Cetatenia europeana. Scoala de vara (2002; Valenii de Munte), Libra®, Bucuresti 2003

Infoeuropa

Prof universitar dr.Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editia III revazuta si adaugita, Editura Universul juridic, Bucuresti 2006