Alfred Mahan - "Puterea maritima" - civilizatia maritima e civilizatia comerciala

1. Sea Power

Spre deosebire de Ratzel, Kjellen si Mackinder, americanul Alfred Mahan (1840 - 1914) n-a fost savant ci militar. El n-a folosit termenul de "geopolitica", insa metodica analizei lui si concluziile de baza corespund abordarii geopolitice.

Fiind ofiter la Union Navy americane el a tinut cursuri de Istorie a flotei militare la "Naval War College" din New-Port (Rhode Island) incepand cu anul 1885. In anul 1890 a publicat prima sa carte "Fortele maritime in istorie (1660 - 1783)" , care a devenit foarte curand un text clasic de strategie militara.

Urmeaza, cu un mic interval, alte lucrari: "Influenta Fortei Maritime asupra Revolutiei Franceze si a Imperiului (1793 - 1812)" , "Interesul Americii pentru Forta Maritima in prezent si viitor" , "Problema Asiei si influenta ei asupra politicii internationale" si "Forta maritima si relatiile ei cu razboiul"

Aproape toate cartile lui au fost consacrate unei singure teme - tema "Fortei Maritime", "Sea Power". Numele lui Mahan a devenit sinonimul acestui termen.

Mahan a fost nu numai un teoretician al strategiei militare, el a participat activ si in politica, exercitand, printre altele, o puternica influenta asupra unor politicieni ca Henry Cabot Lodge si Theodor Roosevelt. Mai mult decat atat, daca vom face o retrospectiva asupra strategiei militare americane pe intreg parcursul sec. XX, vom vedea ca aceasta construita conform ideilor lui Mahan. Daca in Primul razboi mondial aceasta strategie nu i-a adus SUA un succes insemnat, in cel de-al Doilea razboi mondial efectul a fost considerabil, iar victoria in razboiul rece cu URSS a consolidat definitiv succesul strategiei "Fortei Maritime".

2. Civilizatia maritima = civilizatia comerciala

Pentru Mahan instrumentul principal al politicii este comertul. Actiunile militare trebuie sa asigure doar niste conditii mult mai prielnice pentru crearea unei civilizatii comerciale planetare. Mahan distinge in ciclul economic trei momente:1. productia (schimbul de marfuri si servicii pe calea apei) 2. navigatia (realizeaza acest schimb) 3. coloniile (executa circulatia schimbului de marfuri la nivel mondial)

Mahan considera ca analiza pozitiei si statutul geopolitic al statului trebuie sa se faca pe baza a 6 criterii.

1. Pozitia geografica a Statului, deschiderea lui catre mari, posibilitatea comunicatiilor maritime cu alte tari. Intinderea frontierelor terestre, capacitatea de a controla regiunile importante din punct de vedere strategic. Posibilitatea de a ameninta cu flota sa teritoriile inamicului.

2. "Configuratia fizica" a Statului, adica configuratia litoralelor maritime si numarul porturilor situate pe ele. De aceasta depinde inflorirea comertului si apararea strategica.

3. Dimensiunea teritoriului. Ea este egala cu linia de tarm.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Efectivul statistic al populatiei. Este necesar pentru a aprecia capacitatea Statului de a construi corabii si de a le manui.

5. Caracterul national. Priceperea poporului de a se ocupa cu comertul fiindca puterea maritima se intemeiaza pe un comert pasnic si de masa.

6. Caracterul politic al conducerii. De aceasta depinde reorientarea celor mai bune resurse naturale si umane pentru crearea unei puternice "forte maritime"⁽

Din aceasta enumerare se vede deja ca Mahan isi construieste teoria sa geopolitica bazandu-se exclusiv pe "Forta maritima" si interesele ei. Pentru Mahan, un model de Forta Maritima a fost vechea Cartagina, iar mai aproape de noi, din punct de vedere istoric - Anglia secolelor XVII - XIX.

Pentru el Notiunea de "Putere Maritima" se intemeiaza pe libertatea "comertului maritim", iar flota militara maritima este doar un garant de asigurare al acestui comert. Mahan ajunge si mai departe, el considera "Forta Maritima" un tip aparte de civilizatie (anticipand ideile lui Carl Schmitt) ca fiind cel mai bun si cel mai efectiv si de aceea este destinat pentru dominatia mondiala.

3. Cucerirea lumii de catre SUA - manifest destiny

Ideile lui Mahan au fost acceptate in lumea intreaga si au influentat pe multi strategi europeni. Chiar si Germania terestra si continentala - in persoana amiralului Tirpitz s-a simtit direct vizata de tezele lui Mahan si a inceput sa-si dezvolte activ flota sa. In anii 1940 si 1941, doua carti ale lui Mahan au fost editate si in URSS.

Harta pag.

Erau destinate, insa, Americii si americanilor in primul rand. Mahan a fost adeptul infocat al doctrinei presedintelui Monroe (1758 - 1831) care, in anul 1823 a declarat principiul neamestecului reciproc al tarilor Americii si Europei, si a pus, de asemenea, cresterea puterii SUA in dependenta de expansiunea teritoriala pe pamanturile invecinate. Mahan credea ca America are o "soarta maritima" si ca in prima etapa acest "Manifest Destiny" ("Destin declarat") consta in integrarea strategica a intregului continent american, iar apoi si in instaurarea dominatiei mondiale.

Trebuie sa acordam aprecierea cuvenita viziunii aproape profetice a lui Mahan. Pe timpul lui Mahan SUA nu facea parte din categoria puterilor maritime avansate si, mai mult decat atat, n-a fost vadit nici chiar "tipul lor maritim civilizator". Inca in 1905, in articolul "Axa geografica a istoriei", Mackinder considera ca SUA sunt o "putere de uscat", care intrau in componenta "centurii externe" doar ca o continuare strategica semicoloniala a Angliei maritime. Mackinder scria: "Nu demult SUA au devenit o putere rasariteana. Ele influenteaza echilibrul fortelor din Europa nu nemijlocit, ci prin intermediul Rusiei."

Dar cu 10 ani inainte de aparitia textului lui Mackinder amiralul Mahan i-a prezis anume Americii o soarta planetara si ca ea va deveni o putere maritima care va influenta direct soarta omenirii.

In cartea sa "Interesul Americii pentru Forta Maritima" Mahan sustinea ca pentru a deveni o putere mondiala America trebuie sa indeplineasca urmatoarele puncte:

1. sa colaboreze activ cu puterea maritima britanica;

2. sa se impotriveasca pretentiilor maritime ale nemtilor;

3. sa urmareasca vigilent expansiunea Japoniei in oceanul Pacific si sa i se opuna;

sa coordoneze impreuna cu europenii actiunile comune impotriva popoarelor Asiei

Mahan vedea soarta SUA nu in participarea pasiva in contextul general al statelor periferice ale "centurii interne", ci in ocuparea unei pozitii de frunte in relatiile economice, strategice si chiar ideologice.

Independent de Mackinder, Mahan a ajuns la aceleasi concluzii cu privire la principalul pericol pentru "civilizatia maritima". Acest pericol il constituie statele continentale ale Eurasiei, in primul rand Rusia si China, in al doilea rand - Germania. Lupta cu Rusia, "aceasta masa continentala neintrerupta Imperiului Rus, care se intinde din Asia Mica in Vest pana la meridianul japonez in Est", a fost pentru Forta Maritima o sarcina strategica principala de lunga durata.

Mahan a transpus la nivel planetar principiul "anacondei", aplicat de generalul american McKlellan in razboiul civil dintre anii 1861 - 1865 din America de Nord. Acest principiu consta in blocarea teritoriilor dusmane dinspre mare si pe liniile de tarm, ceea ce duce la epuizarea strategica a adversarului. Intrucat Mahan credea ca puterea statului este determinata de potentele lui de a deveni Forta Maritima, in cazul confruntarii, sarcina strategica numarul unu este de a nu admite aceasta devenire in tabara adversarului. Prin urmare, sarcina confruntarii istorice a Americii este intarirea pozitiilor sale conform celor 6 puncte de baza (enumerate mai sus) si slabirea adversarului conform acelorasi puncte. Intinderile sale de litoral trebuie sa se afle sub control, iar zonele corespunzatoare ale adversarului trebuie izolate cu orice pret de masa continentala. Si in continuare: intrucat doctrina Monroe (prin partile ei de integrare teritoriala) consolideaza puterea statului, nu trebuie admisa crearea unor structuri de integrare similare de catre adversar. Dimpotriva, inamicul sau adversarul - in cazul lui Mahan puterile eurasiatice (Rusia, China, Germania) - masa continentala trebuie sugrumata in inelele "anacondei", strivind-o pe seama scoaterii de sub controlul ei a zonelor de tarm si inchizand dupa posibilitati iesirile spre spatiile maritime.

In Primul razboi mondial aceasta strategie s-a realizat prin sustinerea de catre Antanta a miscarii albe la periferiile Eurasiei (ca raspuns la incheierea pacii dintre bolsevici si Germania), in timpul celui de-al Doilea razboi mondial ea a fost la fel indreptata impotriva Europei Centrale si, in special, prin intermediul operatiilor militare maritime impotriva tarilor Asiei si Japoniei. Ea se vede deosebit de clar in epoca razboiului rece, cand opozitia dintre SUA si URSS a atins acele proportii globale, planetare, cu care operau geopoliticienii la nivel teoretic, incepand cu sfarsitul sec. XIX.

De fapt, liniile de baza ale strategiei NATO, dar si ale altor blocuri indreptate spre stavilirea URSS (conceptia "stavilirii" este identica cu conceptia strategica si geopolitica a "anacondei") - ASEAN, ANZUS, CENTO - sunt dezvoltarea directa a tezelor principale ale lui Mahan, care in virtutea acestui fapt, poate fi numit pe drept cuvant parintele intelectual a atlantismului contemporan.