Gandirea politica romaneasca - originile gandirii politice romanesti

Originile gandirii politice romanesti trebuie cautate in vremurile indepartate ale statelor dace din antichitate. Organizarea politica si administrativa, mecanismele de functionare ale institutiilor, atributele puterii, metodele de guvernare, raporturile dintre putere si religie etc. le aflam indirect fie din scrieri straine din epoca, fie de mai tarziu.

Scrieri bisericesti, documente de cancelarie, cronici si literatura orala sunt surse ulterioare pentru reconstituirea traseului, continutului ideatic si relevantei creatiei autohtone in plin politic. Schimbarile care se produc in societatea romaneasca in epoca moderna si contemporana stimuleaza dezvoltarea gandirii politice care trebuie sa raspunda la noile tipuri de exigente si sa imagineze alternative, strategii, conceptii, proiecte reformatoare etc.

Scrierile autorilor straini (greci, romani, bizantini etc.) dezvaluie un univers politic original si comparabil, in unele privinte, cu cel din spatiul marilor civilizatii ale antichitatii. Guvernarea, impregnata cu puternice accente teocratice, avea un caracter dual: regele il asocia la putere pe pontif (Burebista + Deceneu), al carui nume se gasea alaturat de cel al suveranului in actele decizionale importante. Dualitatea guvernamentala era expresia credintei supusilor ca marele preot exprima insesi zeitatea incarnata, a carei continuitate era neintrerupta, in timp ce regele era un suveran temporar, trecator. Getul romanizat Iordanes (secolul al VI-lea) evoca astfel relatia de putere si izvoarele ei in lumea geto-dacilor: "De aceea getii au fost totdeauna superiori aproape tuturor barbarilor si aproape egali cu grecii, dupa cum relateaza Dio [Cassius]^∗, care a compus istoria si analele lor in limba greaca. El spune ca acei dintre ei care erau de neam s-au numit la inceput tarabostes, apoi pilleati: dintre dansii se alegeau regii si preotii [ . ]. Comunicand aceasta si alte multe getilor cu maiestrie, Decineus a devenit in ochii lor o fiinta miraculoasa, incat a condus nu numai oameni de rand, dar chiar si pe regi. Caci atunci cand a ales dintre ei pe barbatii cei mai de seama si cei mai intelepti pe care i-a invatat teologia, i-a sfatuit sa cinsteasca anumite divinitati si sanctuare, facandu-i preoti [ . ]" (Iordanes, Getica, in Izvoarele istoriei Romaniei, vol. II, Bucuresti, Editura Academiei, 1970, p. 413, 419).

Consolidarea statala se identifica ca fiind o coordonata politica a puterii din acele vremuri indepartate, obiectiv realizat prin coroborarea unor demersuri interne cu actiuni energice diplomatice sau militare in exterior, care au sporit faima geto-dacilor.

Pana la aparitia primelor scrieri autohtone care trateaza in termeni stiintifici politicul si politica, cancelariile domnesti sunt cele care ne dezvaluie idei, rationamente sau strategii politice. Insasi titulatura generica a suveranilor romani medievali "Domn a toata Tara Romaneasca" (si respectiv a Moldovei sau a Ardealului) dovedeste, dupa cum interpreteaza Nicolae Iorga, o gandire politica pragmatica, impregnata cu elemente de originalitate: "Voiu face sa se observe de la inceput, in ce priveste acest debut al vietii noastre politice, care este si viata constitutionala, doua lucruri: intaiu, insusi acest titlu de «Domnie a toata Tara Romaneasca» dovedeste cele trei lucruri care ne pun intr-o situatie cu mult mai buna decat pe vecinii nostri din Peninsula Balcanilor, cari in vremea aceea umblau dupa un ideal medieval, cautand sa cucereasca Constantinopolul, sa intemeieze acolo o Imparatie si au murit din neputinta de a purta o sarcina atat de grea. Statul romanesc, cel intemeiat la Arges pe la 1300, s-a sprijinit mai intaiu pe conceptia ca Statul nou este un stat national, a «toata Tara Romaneasca», ideea de natiune este cuprinsa, am spus-o, in chiar acest titlu; al doilea, ca nu este vorba de o natiune in afara de limitele bine definite: se vorbeste de romani, dar nu e un stat al romanilor, ci unul al Tarii Romanesti, definit teritorial pe baza ideii nationale. In privinta acestora suntem inaintea altor natiuni de la sfarsitul evului mediu: am intrat in istoria moderna prin ideea esentiala a intemeierii celui dintai stat romanesc maiinainte de a fi capabile sa intre in istoria moderna alte natiuni sub atatea raporturi mult mai inaintate, decat noi". (Istoricul constitutiei romanesti, in Noua Constitutie a Romaniei si noile constitutii europene, Bucuresti, Tiparul Cultura Nationala, 1923, p. 8).

Nicolae Iorga accentueaza asupra unui aspect esential al sistemului politic romanesc vechi, a carui linie de continuitate de la Burebista, Deceneu sau Decebal este neintrerupta pana in adancimile evului mediu. Acesta este si motivul pentru care ilustrul istoric roman, da o mare importanta traditiei politice autohtone:

TRADITIA POLITICA ROMANEASCA

"[ . ] Tara Romaneasca n-a fost intemeiata [ . ] de o clasa boiereasca, ce ar fi constituit un regim politic si social corespunzator intereselor sale. Aici n-a fost, ca in Franta sau Anglia, cucerirea unei clase supuse de o clasa stapanitoare; aici n-au venit normanzi peste anglo-saxoni, ori franci peste galo-romani, ca acolo, ci aici un popor, un simplu, dar destept si viteaz popor de tarani, din propria lor vointa - si este unul din cele mai frumoase cazuri din istoria universala - a intemeiat o tara punand in frunte pe judele cel mare, pe Voevodul suprem, socotind ca-i revine tot teritoriul pe care-l stapaneste natia sa. Astfel daca statul nu traieste pe baza ideilor imprumutate la 1866, constiinta noastra traieste pe baza ideilor fundamentale iesite din constiinta populara la 1300

(Ibidem, p. 10-11)

"Constiinta populara" este insa mai veche decat 1300. Se forjeaza in timp si se transmite din generatie in generatie exprimand experienta de viata a unui "popor de tarani" (N. Iorga), care concepe, origineaza si perpetueaza un sistem politic ce se identifica a fi o democratie de tip taranesc. Obstea sateasca, reprezentativa pentru democratia taraneasca, constituie spatiul socio-politic in care se manifesta si se conserva veacuri intregi.

Infuzii hellenistice, prin orasele grecesti de la Marea Neagra (Tomis, Callatis, Histria), si romane schimba mentalitati, conceptii si manifestari politice, pe fondul unei organizari politice de tip mediteranean impusa de Roma.

Literatura orala, apoi scrierile religioase, actele de cancelarie si documentele diplomatice scot in relief alte planuri ale gandirii politice romanesti.

Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, scriere din primul patrar al veacului al XVI-lea, este partial si un manual de politica, prin maniera didactica de prezentare a normelor si regulilor de comportament ale unui domnitor in relatiile interne si externe, a carui desemnare in inalta demnitate are drept fundament meritele personale si nu manevrele politice sau legaturile de rudenie. Comparabil cu scrierea imparatului bizantin Constantin Porfirogenetul (945-959), Carte de invatatura, sau cu Principele, datorat lui Niccoló Machiavelli, "manualul" este o prima tentativa de consacrare a unei doctrine politice autohtone.

Seria cronicarilor (Miron Costin, Grigore Ureche, Radu Greceanu, Radu Popescu, Ion Neculce s.a.) si cronicile anonime (ale Balenilor, Buzestilor, Ghiculestilor etc.) sunt importante repere in surprinderea evolutiei politicii romanesti in veacurile al XVI-lea - al XVIII-lea. Contributii la descifrarea unor zone ale politicului care constau in analize, interpretari (interesante si riguroase) si un supliment substantial de cunoastere aduc Nicolae Milescu (1636-1708), ale carui scrieri insuficient exploatate (avem in vedere, intre altele, sustinerea teoretica a doctrinei ortodoxe, rigurozitatea cu care surprinde esenta, continutul si sensul reformelor politice initiate in Rusia de Petru cel Mare s.a.) si Dimitrie Cantemir (1673-1723). Acesta din urma este primul intelectual roman care teoretizeaza o problema explicita din campul gandirii politice: monarhia ereditara, pe care o considera drept o solutie la dubla cerinta a societatii romanesti: unitatea national-statala si independenta.

Ganditor profund si cercetator de vocatie, Dimitrie Cantemir are contributii notabile, unele din acestea devansand in profunzime si relevanta aportul stiintific al unor carturari cu faima in epoca si de mai tarziu, precum Giovanni Battista Vico sau Montesquieu. El identifica determinatiile naturale si mentale precum si cauzele maririi si decadentei Imperiului Otoman, in particular, a imperiilor, in general. Dimitrie Cantemir studiaza dinamica socio-culturala a imperiului ca "societate" si ajunge la concluzia ca aceasta este influentata de doua mari si fundamentale evolutii ale civilizatiei: prima - geografic-circulara - si a doua - simbolic-onduliforma ("crestere si descrestere").

EVOLUTIA MONARHIILOR

"Orice guvernare [ . ] trebuie sa aiba un hotar; potrivit cu acest adevar pur, tot ce se dezvolta si formeaza obiecte particulare concrete [ . ] trebuie sa apara si sa dispara, sa se modifice si sa se reintruchipeze, sa se nasca si sa moara, sa aiba un sfarsit oarecare (afara de cazul cand se mentine prin gratia divina). In acest cadru, dupa cum ne invata ratiunea si experienta, din descompunerea, din moartea unui lucru are loc zamislirea altuia. Din lucrurile acestea particulare concrete [ . ] fac parte monarhiile - si care om inzestrat cu ratiune va obiecta impotriva acestui fapt? Numai unica si atotcuprinzatoarea monarhie a lui Dumnezeu nu are margini. Dar despre aceasta am spus destul. De aci urmeaza, in mod necesar, ca in conformitate cu modul in care apar si mor, monarhiile parcurg un cerc de dezvoltare natural si invariabil, asa ca in ele se pastreaza de asemenea ordinea necesara de succesiune a trecutului, prezentului si viitorului, caci Dumnezeu si natura nu fac sau nu cunosc nimic intamplator, adica dezonorant".

(Dimitrie Cantemir, Studiu asupra naturii monarhiilor, in Texte privind dezvoltarea gandirii social-politice din Romania, Bucuresti, Editura Academiei, 1954, p. 71)

Dimitrie Cantemir formuleaza ipoteza ca Imperiul Otoman este in descrestere, in timp ce Europa nordica (in care este inclusa si Rusia) se afla in ascensiune, motiv pentru care considera ca romanii pot aspira cu deplin temei la integrarea in ascensiunea europeana, date fiind importantele lor resurse si disponibilitati umane.

Invatatul domn este si primul care elaboreaza o strategie politica pe termen lung in promovarea raporturilor externe ale Moldovei (in particular), ale romanilor, in general - alianta cu Rusia, motivata de: degrigolada Imperiului Otoman, ca urmare a coruptiei ("lacomiei"); ascensiunea Rusiei; posibilitatea ca romanii, cu sprijinul rusilor, sa-si asigure concursul occidentalilor in solutionarea problemei nationale (dobandirea neatarnarii, unificarea teritoriala); alti factori politici care rezulta din analiza evolutiei general-europene.

Cand semnele modernismului devin vizibile, urmate fiind de trendul tot mai accelerat spre schimbare a societatii romanesti, gandirea politica inscrie in palmaresul sau idei, concepte si teorii, secondate de aparitia unor ideologii, doctrine si programe politice. Daca actiunea politica depasea pana si pragul secolului al XIX-lea in multe privinte contributiile efective in planul aportului stiintific la generarea si dezvoltarea gandirii politice romanesti, o data depasit acest prag se produce treptat o egalizare a celor doua dimensiuni ale politicului. Rascoala de la 1784, unele puncte programatice, dar si revolutia insasi de la 1821, "Constitutia carvunarilor" (1822) si revolutia de la 1848 din tarile romane, careia ii datoram configuratia unui program de esenta liberala pentru modernizarea societatii romanesti, se inscriu in aceasta noua directie de inaintare a gandirii si actiunii politice romanesti.

Este o etapa calitativ noua, pregatita de insesi cerintele intrinseci ale evolutiei societatii romanesti (marginalizata, segmentata si dominata de straini), de marile deschideri in gandirea si practica politica generate de revolutiile burgheze europene si nord-americana si deopotriva de contributia pe care o aduc unii carturari si politicieni romani la imbogatirea patrimoniului gandirii politice autohtone (Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu, Ion Codru-Draguseanu, Simion Barnutiu, George Baritiu, Ion Ghica etc.). Politica depaseste cercul ingust al unor initiati; ea devine "un bun" consumabil si de catre multimi umane, care o percep altfel decat inainte si incearca sa o utilizeze in propriul lor interes. In tarile romane se produce, asemanator statelor apusene, constientizarea fortei sociale pe care o detin multimile in opera de modelare sau schimbare sociala. Implicarea socialului in politica genereaza o modificare de substanta a gandirii si practicii politice., politica si artizanii care o pun in opera fiind in situatia, daca nu cumva sunt fortati, sa ia serios in calcul aspiratiile si vointa maselor.

Programele miscarilor revolutionare din tarile romane, constituirea si fiintarea partidelor politice, evolutia constitutionala a statului roman si, in genere, a sistemului legislativ, urmate, dupa primul razboi mondial, de schimbarea sistemului electoral si de alte masuri politice cu caracter democrat reflecta tot mai pregnant aceasta directie. Politica nu mai poate fi rezultanta exclusiva a unui varf al puterii sau a unui cerc restrans al acesteia, chiar daca ea este elaborata in continuare in aceasta sfera. Aspiratiile si vointa multimilor actioneaza ca un factor constrangator, temperand excesele si sanctionand erorile prin mecanisme democratice. Aceasta nu presupune insa ca dictatori si dictaturi nu mai apar, ca vointa maselor este respectata si ca echilibrul socio-politic nu se poate rupe.

De la marile revolutii democratice ale veacului al XVIII-lea si al XIX-lea evolutia socio-politica a umanitatii tinde spre generalizarea sistemelor politice democrate, instrumentele cu care opereaza politicienii exprimand tot mai pregnant interese colective (programe si statute ale partidelor, programe electorale si de guvernamant, referendumuri, consultari electorale, modificari constitutinale si legislative etc.) si tot mai putin individuale sau de grup.

ASPIRATII COLECTIVE EXPRIMATE IN PROGRAME REVOLUTIONARE

Eseu: Iancu de Hunedoara - Voievod al Transilvniei Eseu: Babilonul antic

Nobilii "sa fie platitori de dare" ca si "poporul contribuabil de rand" (1784)

"[ . ] 2. Ca nobilime mai mult sa nu fie, ci fiecare unde poate primi o slujba craiasca, din aceea sa traiasca.

Ca nobilii posesori sa paraseasca pentru totdeauna mosiile nobiliare.

Ca si ei sa fie platitori de dare tot asa ca si poporul contribuabil de rand.

Ca pamanturile nobiliare sa se imparta intre poporul de rand potrivit poruncii imparatului, ce va urma".

(Conditiile formulate de Horea nobilimii, in Cornelia Bodea, , 1848 la romani. O istorie in date si marturii, vol. I, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1982, p. 4).

. 1821: "rascoala poporului roman"

"[ . ] Rascoala poporului roman nu se poate explica mai nimerit decat ca un resbel al celor nevoiti contra celor crezuti bogati [ . ]"

(Memoriul boierilor din Brasov adresat consulului rus Pini, in C.D. Aricescu, Acte justificative la istoria revolutiunii romane de la 1821, Craiova, 1874, p. 192).

Egalitate in fata legii, reabilitarea institutiei Sfatului Obstesc,
alegerea domnului dintre boierii pamanteni (1822)

"[ . ] 18. Inaintea pravilei sa fie socotiti toti deopotriva si fara deosebire avand a fi si pravila una si aceeasi pentru toti, sau pentru a ocroti sau pentru a pedepsi. In pravila nu poate sa se hotarasca decat ceia ce este drept si folositor si nu poate sa se opreasca decat ceia ce este nedrept si de stricaciune.

19. Norodul, spre a i se ocarmui treburile sale cele dinlauntru in chipul cuviincios, ca sa se poata folosi cu dreptatile vechilor sale privilegiuiri, cere sa i se intareasca si legiuirea aceia a statului obstesc ce au avut-o pamantul acesta iarasi din vechime, legiuire dupa care puterea ocarmuirei si a implinirei sa fie singura mana a Domnilor, iar puterea hotararei sa fie pururea in mana Domnului impreuna cu Sfatul Obstesc [ . ].

72. Pentru Domnii acestei tari, ramanand dupa milostivnica indurare prea puternicei noastre Imparatii (Otomane - n.n.) ca sa fie din pamanteni Domni, atunce alegerea Domnului sa fie prin Obsteasca Adunare, alcatuita din mitropolit si de episcopii tarei si de toata obstia boierilor, de la logafat mare pana la satrar, alegandu-se omnul numa din pamanteni si pi acel ce va fi mai cu deplina ispitire cunoscut si insamnat pentru faptele sale cele bune, pentru ravna patrioticeasca, pentru vrednicia cea cuviincioasa unui Domn si pentru credinta sa catre prea puternica imparatie [ . ]".

(Proiect de constitutie - 1822, cunoscut sub numele de Constitutia carvunarilor, in A.D. Xenopol, Istoria partidelor politice din Romania, Bucuresti, Libraria Stanciulescu, 1920, p. 576-577, 593).

Proiectul pasoptist de reformare socio-politica a societatii romanesti

A. Proiectii reformatoare ale revolutionarilor moldoveni

Martie 1848 (Petitiune-proclamatie):

"[ . ] 2. Secarea coruptiei prin pravile inadins facute si a abusurilor ce izvoresc din acea coruptie.

3. Siguranta personala, adeca nimeni sa nu poata fi pedepsit decat pe temeiul legilor si in urma unei hotarari judecatoresti [ . ].

5. Grabnica imbunatatire a starii locuitorilor sateni, atat in relatia lor cu proprietarii mosiilor, cat si in acelea cu carmuirea [ . ]".

B. Romanii transilvaneni proclama principiul libertatii, egalitatii si Fraternitatii, Mai 1848 (Programul votat la adunarea de la Blaj):

"[ . ] 1. Natiunea romana, rezimata pe principiul libertatii, egalitatii si fraternitatii, pretinde independenta sa nationala in respectul politic ca sa figureze in numele sau ca natiune romana [ . ].

Natiunea romana pretinde ca Biserica romana, fara distinctiune de confesiune, sa fie si sa ramana libera, independenta de oricare alta biserica, egala in drepturi si foloase cu celelalte biserici ale Transilvaniei [ . ].

Natiunea romana, ajungand la constiinta drepturilor individuale, cere fara intarziere desfiintarea de iobagie fara nici o despagubire din partea taranilor iobagi [ . ].

Natiunea romana pofteste libertatea industiala si comerciala [ . ].

Natiunea romana cere libertatea de a vorbi, de a scrie si a tipari fara nici o censura, prin urmare pretinde libertatea tiparului pentru orice publicare de carti, de jurnale si de altele [ . ].

Natiunea romana cere asigurarea libertatii personale [ . ]".

C Revolutionarii munteni glasuiesc si actioneaza "in numele poporului roman

Iunie 1848 (Proclamatia si Programul adoptate la Islaz):

"[ . ] Poporul roman lapada un Regulament care este in potriva drepturilor sale legislative si in potriva tratatelor ce-i recunosc autonomia [ . ].

Poporul roman decreta si hotareste responsabilitatea ministrilor si cu un cuvant a tuturor functionarilor publici [ . ].

Poporul roman voieste o patrie tare, unita in dragoste, compusa din frati, iar nu din vrasmasi, prin urmare decreta, dupa vechile sale datine, aceleasi drepturi civile si politice pentru tot romanul [ . ].

Poporul roman [ . ] decreta contributie generala dupa venitul fiecaruia [ . ].

Poporul roman da inapoi, la toate starile, dreptul cel vechi de a avea reprezentanti in Generala Adunare, decreta de azi inainte alegerea larga, libera, dreapta, unde tot romanul are dreptul de a fi chemat si unde numai capacitatea, purtarea, virtutile si increderea politica sa-i dea dreptul de a fi ales [ . ].

Poporul roman voieste pace, voieste tarie, voieste garantia averilor sale materiale, morale si politice [ . ].

Poporul roman, dupa vechile sale drepturi, voieste ca Domnul, in care este personificata suveranitatea acestui popor, sa fie tare prin dragostea publica, drept, luminat, voitor de bine patriei, barbat intreg si, ca sa-l poata afla la alegere astfel, decreta, dupa vechile sale drepturi, a-l cauta in toate starile societatii, in toata natia, iar nu intr-un numar marginit de oameni. Domnia nu e drept de mostenire a nici unei familii, domnia este a patriei"

(Cornelia Bodea, op. cit., p. 4, 359-360, 484-486, 534-535)

In contextele prerevolutionare si postrevolutionare, se dezvolta un orizont ideatic de o mare varietate si bogatie de continut, elaborandu-se si vehiculandu-se idei, concepte, teorii si mai ales - si foarte important desigur - elemente substantiale doctrinare.

Ganditorii politici si sociali romani in scrierile lor fac dovada cunoasterii "spiritului vremii", a marilor si fundamentalelor probleme care se dezbat in campul stiintelor socio-politice si sunt la curent cu demersurile politice din spatiul Occidental. Unii dintre ei avanseaza propuneri si idei vizand obiective politice, sociale, economice, educationale etc., altii teoretizeaza diverse aspecte ale vietii sociale si politice, lansandu-se in solutii sau alternative de reformare a societatii. Selectia urmatoare, speram, da o anume dimensiune a preocuparilor si creatiei carturarilor romani pana la aparitia partidelor politice, inclusiv in sfera politicii si politicului.

DR. CONSTANTIN CARACAS (1830)

"Cei mai multi din cei care compun clasa intaia a boierilor locuiesc in proprietatile lor. Dintre ei se numesc in tot anul la dregatoriile guvernului, iar in chipul cu care se poarta sarcinile acestor dregatori este mai mult o petrecere si o distractiune a spiritului, in timp ce venitul bogat al functiilor este motiv de cel mai mare belsug".

(Texte privind dezvoltarea gandirii social-politice in Romania, vol. I, p. 147)

THEODOR DIAMANT (1833)

"Nu exista libertate individuala, justitie si ordine fara un minim decent de existenta asigurat poporului.

Nu exista minim fara atractie industriala [ . ].

Nu exista atractie industriala in munca imbucatatita, solitara si prelungita fara socoteala, cu un salariu insuficient".

(Catre prietenii libertatii, dreptatii si ordinei. Despre un mijloc de a face sa inceteze lupta intre cei care nu au, fara sa se ia de la cei ce au, Ibidem, vol. I, p. 118)

NICOLAE BALCESCU (1848)

"Acest tractat (din 1393, incheiat de Mircea cel Batran cu Otomanii - n.n.) prin care tara isi pastreaza dreptul d-a guverna cu legile sale, dreptul d-a face razboiu sau pace, dreptul de a-si alege pe capul natiei, indatorandu-se numai la un usor tribut, nu poate fi privit, dupa dreptul gintilor (neamurilor) astfel decat ca un tractat de protectie; caci dupa obiceiul cunoscut indeosebi in Europa, o natie care nu e in stare a se apara singura de insulta sau de asuprire, poate dobandi protectia unui stat mai puternic. De o va dobandi indatorandu-se numai la oarecari conditii sau chiar la plata unui tribut spre recunostinta pentru siguranta ce i se da si pastrandu-si dreptul d-a se guverna dupa cum ii place, acesta este un tractat de protectie care nu atinge suveranitatea ei".

(Drepturile romanilor catre Inalta Poarta, in "Poporul Suveran", Bucuresti, vol. I, 1848)

"Revolutia de la 1848 a strigat dreptate si a vrut ca tot Romanul sa fie liber si egal, ca statul sa se faca romanesc. Ea fu o revolutie democratica.

Revolutia de la 1848 a vrut ca Romanul sa fie nu numai liber, dar si proprietar, fara de care libertatea si egalitatea e minciuna. Pentru aceea adaoga la deviza sa cuvantul fratie, aceasta conditie de capetenie a progresului social. Ea fu o revolutie sociala.

Revolutia viitoare nu se poate margini a voi ca Romanii sa fie liberi, egali, proprietari de pamant si de capital si frati asociati la fapta unui progres comun. Ea nu se va margini a cere libertatea din afara, libertatea de supt domnia straina, ci va cere unitatea si libertatea nationala. Deviza ei va fi: Dreptate, Fratie, Unitate. Ea va fi o revolutie nationala.

Aceasta este calea ce va lua revolutia romana in viitor.

Si numai atunci cand razboiul sfant va mantui natia de apasarea streinilor si o va reintregi in libertatea si unitatea sa, adunarea poporului, Constituanta, va putea sa realizeze in pace toate reformele politice si sociale, de care are el nevoie si sa constitueze dominarea democratiei, dominarea poporului prin popor".

(Mersul revolutiei in istoria romanilor, in "Romania Viitoare", Paris, 1850)

ION CODRU DRAGUSANU (1865)

"O adevarata natiune e numai acolo unde poporul e bine represintat prin Guvernul sau, e acolo unde toate simtirile, toate puterile si toate lucrurile tintesc spre unul si acelas scop: vaza si reputatia, respectul si gloria poporului, in afara, bunastarea si multamirea fiecarii clase, fiecarui individ, inauntru".

(Peregrinu Transelvanu, Epistole scrise din tieri straine unui amicu in patria dela anul 1835 pana inchisive 1848 Sibiu, 1865).

Studiul sistematic al realitatilor politice nationale si internationale (din trecut sau contemporane), stimulat de avansul tendintelor sau constructiei democratice a unor societati vest europene si de manifestarea interesului unor substantiale straturi sociale ale societatii romanesti pentru un astfel de tip de constructie socio-politica, genereaza o schimbare de fond a reflectiei politice autohtone. Se accentueaza analiza fenomenelor politice si deschiderile teoretice si deopotriva eforturile pentru crearea bazelor unei stiinte politice nationale, apta sa raspunda solicitarilor societatii romanesti in proces de modernizare. Contributia, in acest sens, a lui Ion Heliade Radulescu sau a lui Simion Barnutiu sunt de prim ordin.

In conformitate cu traditia aristotelica, Ion Heliade Radulescu, defineste politica drept "Stiinta ce se ocupa despre binele material si moral al societatii". Greselile in politica fiind de natura sa "atinga natiuni intregi", este necesar ca aceasta (politica) sa fie conceputa si operationalizata nu de politicieni preocupati numai de propriile interese sau de grup, ci de cei care "se ocupa de stiinta spre a ameliora societatea sau politica, conducand prezentul spre a prepara un viitor mai ferice" (Ion Heliade Radulescu, Literatura politica. Opere, tom II, Bucuresti, Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, 1943).

I. Heliade-Radulescu este unul dintre primii ideologi si doctrinari romani. El are contributii substantiale la dezvoltarea gandirii sociale si politice autohtone, care acopera o suprafata consistenta de analiza stiintifica. Doctrina "echilibrului intre antiteze", revendicata de sociologi si apreciata drept un sistem sociologic complex, unitar si coerent, reprezinta deopotriva si o creatie teoretica importanta pentru sfera gandirii politice romanesti.

Stiinta politicii, ca stiinta a statului, este - in conceptia lui Simion Barnutiu - produs al epocii moderne, incepand cu a doua jumatate a veacului al XVIII-lea. Finalitatea stiintei politice este importanta si multidimensionala: serveste libertatea si republica democratica, contribuie la constientizarea multimii de valorile, implicatiile si semnificatiile ei in demersurile pentru afirmarea si apararea propriilor interese si aspiratii.

Aportul celor doi ganditori la fundamentarea stiintifica a politicii, domeniu distinct de activitate, se coreleaza cu alte contributii importante datorate lui Titu Maiorescu (teoria formelor fara fond), Mihai Eminescu, Petre P. Carp, Aurel C. Popovici (principiul nationalitatii), Constantin Radulescu-Motru (teoria elitelor vocationale), Dimitrie Gusti, Alexandru Claudinan, (la popoarele nou formate, institutiile sunt simple forme imitate), Petre Andrei s.a.

MIHAI EMINESCU (1850-1889)

"[ . ] niciodata n-am impartasit ideea ca cutare sau cutare om sau guvern este cauza relelor de care sufera o societate [ . ]. Ceea ce face binele sau raul intr-o societate este societatea insesi, sunt tendintele care o conduc, ideile cari o domina".

Puterea economica, militara, politica, spirituala are un continut istoric, fiind conditionata de mediul in care se exercita. Puterea otomana a impus romanilor schimbarea modului lor de adoptare prin instaurarea domniilor fanariote.

Libertatea fara munca, cultura fara invatatura, organizatia moderna fara dezvoltare economica nu sunt posibile. Independenta statului roman nu poate fi mentinuta fara asigurarea stabilitatii societatii, incetareaingerintelor strainatatii si a luptei fara principii si idealuri pentru putere si  functii, bararea accesului in ierarhiile sociale si politice a nulitatilor.

. In ordinea politica este nevoie de crearea si functionarea unui sistem bazat "pe spirit de adevar si de munca".

(Apud, Istoria sociologiei romanesti, editia citata, pp. 138 si urm.)

PETRE P. CARP (1837-1919)

Prin clasa guvernanta se intelege un grup de oameni care, prin instructie si merite, pot administra, apara si dezvolta o societate.

Administratia trebuie scoasa din "bataia politicii".

Democratizarea statului nu este rezultatul politicii pe taram parlamentar, ci al muncii.

Democratia reala este cea realizata de jos in sus si nu de sus in jos.
(Sociologi romani. Mica enciclopedie - coordonator Stefan Costea - Bucuresti, Editura Expert, 2001, p. 92-95)

Problematica nationala si agrara, care domina intreaga evolutie a societatii romanesti, influenteaza gandirea politica, raspunsurile sale la provocarile socio-politice fiind pe masura: programe politice, doctrine si ideologii (poporanista, semanatorista, liberala, socialista, taranista, nationalista s.a.m.d.) care avanseaza solutii si strategii, argumentate teoretic, cai si mijloace de actiune etc.

Schimbarile geopolitice care se produc dupa primul razboi mondial deschid noi orizonturi gandirii politice romanesti, care traverseaza poate cea mai fasta perioada a evolutiei sale, cand "cantitativ" si calitativ produce un univers intelectual de anvergura europeana, care se inscrie in patrimoniul gandirii contemporane. Dimitrie Gusti, in primul rand, dar si

Constantin Stere, Petre Andrei, Stefan Zeletin, Dimitrie Draghicescu, Virgil Madgearu, Mihail Manoilescu, Petre Ghiata, Mircea Djuvara, Anton Galopentia, Constantin Titel-Petrescu, Lucretiu Patrascanu, Ion Clopotel, Lotar Radaceanu si numerosi altii contribuie substantial si cu numeroase elemente de originalitate la afirmarea gandirii si teoriei politice, configurand si legitimand existenta stiintelor politice in Romania.

MIRCEA DJUVARA (1886-1944)

Schimbarile sociale majore nu au ca fundament cauze de ordin economic, ci idei noi, care au forta de penetrare in randul multimilor.

Organizarea statului roman trebuie sa conduca la formarea unor elite etice care sa fie apte sa gestioneze "patrimoniul sfant al natiunii noastre".

(Sociologi romani. Mica enciclopedie, p. 152-156) PETRE ANDREI (1891-1940)

Orice colectivitate umana are reguli de conduita si o autoritate care sunt in masura sa controleze conformarea indivizilor la norme. Acestea sunt definite ca manifestari organizatoare si sunt compuse din elemente politice si juridice.

"Cand vorbim de valori politice avem in vedere intelesul stiintific al acestui termen si ne referim la valorile stabilite prin stiinta politicii. Realitatea sociala se transforma mereu, tinzand sa realizeze anumite scopuri, pe care le fixeaza etica si pe care politica le infaptuieste, aplicand normele si principiile morale stabilite de etica. Vom avea in vedere deci valorile politice stiintifice, al caror caracter social il vom arata, indicand si cele doua procese deosebite de noi.

Dupa cum se poate vedea si din nume, valorile politice se refera la stat, la cetate ca unitate sociala, deci la formele de organizare a vietii in comun, a vietii sociale. De la starea de primitivitate, cand nu exista nici o organizare, s-a trecut la starea sociala, cand s-a inceput alcatuirea grupelor politice. Trecand de la formele de comunitate: clase si trib (cu diferitele sale forme), de la congregatii gentilice bazate pe descendenta si pe legatura sangelui, de la gruparile intemeiate pe obicei nu pe lege, la societatea propriu-zisa constituita nu pe baza legii, statul apare ca o valoare superioara politica".

(Petre Andrei, Opere, vol. I, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1973, p. 277)

DIMITRIE GUSTI (1880-1955)

"Idealul nu se poate realiza dintr-o data. Vointa strabate, prin actiune, numeroase etape pana la el si este silita sa manuiasca nenumarate mijloace pentru atingerea scopului suprem si a scopurilor intermediare. Studiul acestor mijloace revine spre cercetare altei discipline: politica. Daca
etica se ocupa cu sistemul scopurilor, din care desprinde ca problema centrala idealul etic, politica se ocupa cu sistemul mijloacelor pentru realizarea valorilor si normelor sociale si etice ale realitatii sociale viitoare. Una fixeaza tinta ultima a tuturor eforturilor omenesti, cealalta ne arata drumul pe care trebuie sa-l strabatem pana la ideal. Cuvantul atat de uzat si compromis de «politica» dobandeste astfel, un continut precis nou si indraznet, care inlocuieste panaceul de fericire contemplativa cu obligatia muncii creatoare, indreptata spre infaptuirea idealului.

In afara de norma etica, norma care este personalitatea creatoare de valori, politica se supune unei norme proprii, care este dreptatea inteleasa ca armonia scopurilor si mijloacelor individuale, sociale, nationale si umanitare.

Drepte sunt actiunile care nu ating nici fiinta indivizilor, nici a unitatilor sociale si nici a unitatilor nationale, ori a unitatilor supreme - umanitatea, pentru ca numai asa mijloacele politice pot duce la infaptuirea de personalitati individuale si colective, armonii superioare care respecta toate formele creatoare ale existentei omenesti.

Sistemul nostru de etica si politica duce la o ordine practica, la o morala si la o politica a creatiei de valori culturale. Toate actiunile omenesti trebuie sa duca la formarea de personalitati creatoare. Intemeiem astfel o pedagogie nationala a creatiei si formarii personalitatii sociale ale carei principii le desprindem din etica si politica".

(D. Gusti, Opere, vol. I, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1968, p. 349-350)

ALEXANDRU CLAUDIAN (1898-1962)

La baza conflictelor dintre state sunt interese economice si politice divergente, factori de ordin psihologic si etnic.

Un factor important in viata unui stat il constituie adeziunea si sentimentul de apartenenta a populatiei la viata de zi cu zi, si nu la structuri institutionale trecatoare.

Viabilitatea unui stat, forma de guvernamant si atitudinea sa in relatiile internationale sunt functii generate de structura si de relatiile de clasa.

(Sociologi romani. Mica enciclopedie, p. 106-110)

Gandirea captiva" din epoca dictaturii comuniste (dupa expresia polonezului Czeslaw Milosz) este expresia regimului totalitar care o produce si sustine si, in acelasi timp, garantia pentru ideologia oficiala ca nu putea intra in coliziune devastatoare cu oponentii ei. Eliberarea din 1989 deschide gandirii politice din spatiul romanesc accesul la valorile perene ale creatiei stiintifice universale din acest domeniu si deopotriva un camp de actiune practic nelimitat.

Concepte cheie si extinderi

Constiinta populara (in materie politica) reprezinta un set de reprezentari, idei, cunostinte, mentalitati etc. ale unei colectivitati in relatie cu modul sau de organizare si existenta, la nivelul cunoasterii comune.

Traditie politica. Ansamblul de valori, norme, conceptii etc. exprimate prin institutii si simboluri, care se transmite de la o generatie la alta, pastrandu-se si perpetuandu-se acele elemente care rezista la scurgerea vremii. Cu timpul, unele componente perimate si in dezarmonie cu exigentele evolutiei unei colectivitati sunt inlocuite cu altele corespun-zatoare noilor provocari politice.

Bibliografie obligatorie

* * Istoria sociologiei romanesti (coordonator Stefan Costea), Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2003.

* * Sociologi romani. Mica enciclopedie (coordonator Stefan Costea), Bucuresti, Editura Expert, 2001.

Tanasescu, Florian, Doctrine si institutii politice, in: Sinteze (Facultatea de Sociologie-Psihologie, anul II), Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2003, pp. 344-383.

Bibliografie facultativa

Andrei, Petre, Valori politice, in Filosofia valorilor, in Opere, vol. I, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1973, p. 277-315; Sociologia revolutiei, in Opere, vol. II, p. 37-190.

Braileanu, Traian, Sociologie generala, Bucuresti, Editura Albatros, 2003, p. 298-323.

Gusti, Dimitrie, Opere, vol. I, Bucuresti, Editura Academiei R.S.R., 1968, p. 220, 239, 282, 350-351.

Lovinescu, Eugen, Istoria civilizatiei romane moderne, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1972.

Tomoiaga, Radu, Ion Eliade Radulescu. Ideologia social-politica si filosofia, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1971.

Intrebari pentru verificarea si fixarea cunostintelor

In ce context se poate vorbi de inceputurile indepartate ale gandirii politice romanesti?

Care este relevanta traditiei politice romanesti evidentiata de Nicolae Iorga?

Prin ce contributii se remarca Dimitrie Cantemir in planul dezvoltarii reflectiei politice romanesti?

Ce urmari are asupra gandirii politice ascendenta si extinderea implicarii fortelor sociale?

In ce consta esenta reformatoare a gandirii si actiunii politice a revolutionarilor pasoptisti?

Ce relatie se poate stabili intre trendul modernizator al evolutiei societatii romanesti si dezvoltarea gandirii politice autohtone?

Care este raportul intre etica si politica in viziunea profesorului Dimitrie Gusti?

Ce inteles da Petre Andrei notiunii de "valori politice"?