Sistemul constitutional al MARII BRITANII (Angliei)- garantarea drepturilor si libertatilor

a)         Consideratii generale

Evolutia politica a Marii Britanii, ofera un exemplu clasic de trecere de la monarhia absoluta, la monarhia constitutionala, astazi fiind considerata pe drept cuvant una din tarile tipice pentru sistemul politic parlamentar.¹) Conditiile geografice si politice in care s-au format statul si natiunea engleza - insularitatea, izolarea relativa de alte influente si practici politice si prin urmare, imposibilitatea unei comparatii a eficientei diferitelor metode de guvernare - au influentat intr-o masura considerabila filozofia si practica politica, valorile politice ale poporului, procesul de conducere sociala ca si psihologia actului de 'supunere' a indivizilor fata de autoritatile publice si fata de lege.

In ceea ce priveste structura dreptului constitutional britanic, desi Marea Britanie nu dispune de o Constitutie scrisa, are o bogata practica parlamentara, documentele clasice cu privire la garantarea drepturilor si libertatilor, intregindu-se cu practica Parlamentului, cu actele emise de acesta in importante domenii. Cea mai mare parte a practicii constitutionale, se intemeiaza pe obiceiuri care au aparut si s-au dezvoltat de-a lungul timpului. Principii precum impartialitatea Speaker-ului Camerei Comunelor, responsabilitatea colectiva a Cabinetului si responsabilitatea individuala a ministrilor nu se intemeiaza pe statute, documente sau hotarari judiciare, ci pe acceptarea unei practici generale pe parcursul anilor.

Astfel, Constitutia Angliei se prezinta ca un ansamblu suficient de coerent de cutume, la care se adauga texte juridice adoptate de Parlament avand o valoare si o importanta deosebita pentru dezvoltarea institutiilor politice din aceasta tara, ca si pentru raporturile dintre guvernanti si guvernati. Astfel de texte juridice sunt: 'Magna Charta Libertatum' (1215); Petition of Rights (1628); 'Habeas Corpus Act' (1679); 'Bill of Rights'(1689); 'Act of settlement' (1701); 'Reform Act' (1832): 'Parliament Act' (1911); Statutory Instruments Act' (1832); 'Parliament Act' (1959) s.a. Alaturi de aceste acte exista si se aplica un numar mare de traditii si cutume constitutionale avand un rol functional bine stabilit. Ele sunt cunoscute si respectate de catre toti actorii politici; de existenta si obligativitatea lor este constienta intreaga natiune engleza care le si respecta cu scrupulozitate. Acesta este si motivul pentru care ele continua, sa se aplice, ca simboluri constitutionale traditinale fara a se simti nevoia de a fi calificate, prin norme juridice scrise.

In sistemul britanic, practica judiciara isi are si ea un rol in cristalizarea dreptului britanic, aducand permanent elemente noi, de natura sa aprecieze si concretizeze continutul drepturilor constitutionale si obligatiile parlamentarilor.

b)         Caracteristicile Constitutiei Marii Britanii

-Este o constitutie nescrisa (in sensul formal al cuvantului).

-Este o constitutie supla. Datorita caracterului cutumiar al normelor ce-i confera continutul material, Constitutia poate fi modificata cu usurinta si fara o procedura speciala de catre Parlament. Nu are importanta daca in locul unei norme cutumiare constitutionale se profileaza o alta, care stabileste un alt regim juridic.

In Marea Britanie, doctrina si practica judiciara resping ideea controlului constitutionalitatii legilor.¹⁾ Temeiul juridic al acestei conceptii, consta in considerentul ca parlamentul fiind depozitarul suprem al puterii poporului, poate modifica fara nici o cenzura, atat cutumele constitutionale cat si textele legislative continand dispozitii cu caracter constitutional.

Astfel, in sistemul de drept britanic nu se poate vorbi de o ierarhie a legilor, ca in sistemul de drept de pe continent si ca atare nu se face deosebire intre legea ordinara si norma constitutionala din punct de vedere al puterii normative a acestora.

-Este o constitutie unanim si, practic, fara rezerve acceptata de guvernati. Avand radacini adanci in istoria politica a Marii Britanii, constitutia acesteia este respectata ca un simbol national.

c)         Garantarea drepturilor si libertatilor

Primele documente privind drepturile omului au aparut in Marea Britanie, fiind sursa de inspiratie pentru toate documentele adoptate in aceasta materie pe plan european si pe plan mondial. Magna Charta Libertatum a constituit la timpul sau o adevarata constitutie dictata de regele Ioan fara de Tara, in virtutea intelegerii incheiate cu nobilii si clericii nemultumiti de abuzul puterii regale. Documentele ce i-au urmat si in mod deosebit 'Petitia drepturilor' (1628), impusa lui Carol I de catre Parlament, are un caracter mai larg, pentru prima data subiect al drepturilor aparand 'omul liber', de unde concluzia ca acest document se adreseaza unei categorii foarte largi de supusi ai regelui. Printre marile idei pe care le instituie 'Petitia drepturilor' sunt de remarcat urmatoarele: omul liber nu poate fi obligat la impozite fara consimtamantul Parlamentului; omul liber nu poate fi citat fara un temei legal; soldatii si marinarii nu pot patrunde in case particulare; in timp de pace soldatii si marinarii nu pot fi pedepsiti. Datorita caracterului sau 'Habeas Corpus Act' (1679) este apreciata de specialistii in Drept Constitutional, ca fiind 'a doua Constitutie britanica' dupa 'Magna Charta'.

Acest document a fost emis pentru a pune capat incalcarilor masive ale libertatilor personale, efectuate de puterea regala absolutista. Potrivit acestui document, _____ _______ ______ __________

Cristian Ionescu, opere citate, p. 384

orice detinut avea dreptul sa pretinda sa i se comunice imediat decizia de arestare si sa obtina punerea sa in libertate pe cautiune¹⁾. Pentru anumite cazuri grave se prevedea ca judecata urmeaza sa aiba loc in prima sesiune a Curtii cu Juri. In cazul in care detinutul nu ar fi fost pus sub acuzare si nici condamnat, nici in timpul celei de a doua sesiuni a Curtii cu Juri, el trebuia sa fie pus in mod obligatoriu in libertate. 'Habeas Corpus Act' prevedea sanctiuni pentru functionarii justitiei care nu respectau regulile procedurale ce priveau garantiile libertatii persoanei.

d)         Organizarea si functionarea Parlamentului

Parlamentul britanic este compus din Camera Lorzilor si Camera Comunelor. Initial, s-a format ca un organism politic in jurul Regelui, fiind convocat de acesta, indeosebi, cu scopul de a obtine subsidii pentru Coroana, dar si pentru a-l consilia pe Monarh in diferite probleme privind regatul. Acest Consiliu a fost denumit initial 'Magnum Concilium' deoarce era de fapt Adunarea marilor nobili si a clerului inalt care stabileau impozitele pe venituri.

Regele Eduard I (1272-1307) a convocat alaturi de marii baroni ai Coroanei si clerul inalt, pe cavalerii si reprezentantii tinuturilor si ai oraselor, precum si ai clerului inferior. Cu un simt politic foarte dezvoltat, aceste ultime trei categorii sociale cu hotarat cu timpul sa voteze in propriile lor adunari subsidiile solicitate de Rege, concurand astfel marea nobilime concentrata in Magnum Concilium. Astfel, in temeiul solidaritatii s-au constituit doua Adunari respectiv, Camera inalta, formata din nobili, si Camera Comunelor formata din cavaleri si reprezentantii burgheziei.

La jumatatea secolului al XIV-lea incepe sa se practice cu regularitate alegerea reprezentantilor, desi Marele Consiliu nu constituia un parlament in sensul modern al acceptiunii. Cu toate acestea, consiliul isi pierdea tot mai mult caracterul sau feudal, capatand un adevarat caracter national reprezentativ, incluzand in componenta sa nu numai reprezentantii clerului, nobilii dar si 'comunii', adica, dupa expresia lui F.W. Maitlant, 'aceia care se roaga, aceia care lupta si aceia care muncesc²⁾. Aceasta din urma clasa sau categorie sociala a dat si denumirea ulterioara a 'comunelor' sau Camerei Comunelor, organism legislativ avand misiunea sa se ocupe de cele mai importante probleme ale tarii si in primul rand de cele financiare. 'Camera comunelor, ca o camera separata, isi tage originea din intrunirile neoficiale ale cavalerilor si orasenilor, care discutau nelinistiti cu usile inchise despre ce raspuns colectiv aveau sa dea vreunei intrebari sau cereri dificile cu care fusesera confruntati de puterile mai inalte. Erau atat de grijulii sa nu lase vreun raport despre aceste proceduri, incat nu stii nimic despre organizarea interna a acestei vechi Camere a comunelor' arata G.M. Trevelyan.³⁾

Libertatea pe cautiune este o institutie juridica prin care un arestat este liberat cu obligatia respectarii anumitor reguli, garantate prin depunerea unei sume de bani.Aceasta suma de bani se mai cheama si cautiune.

F.W. Maitland. The Constitutional Hustory of England, 1908, citat de Victor Duculescu, op. cit. pa.g 331

G.M. Trevelyan. Istoria ilustrata a Angliei, Editura stiintifica, Bucuresti, 1975, pag. 234

Raportul dintre Parlament si Rege a avut evolutii diferite. Astfel, initial Regele avea autoritate asupra tuturor, ca ulterior sa se indeparteze de asa-zisa monarhie absoluta. In timp ce monarhul absolut din statele feudale continentale nu era practic legat de nici o lege, fiind un suveran necontestat, monarhul Angliei era din timpurile cele mai stravechi supus cutumelor juridice, care ii limiteau puterea. Nesocotirea acestora de catre rege atragea nemultumirea generala.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Cu timpul, Regelui i s-au impus o serie de limitari semnificative ale prerogativelor sale cele mai multe dintre ele sub presiunea unei parti a micii nobilimi care si-a atras ca aliat populatia comitatelor, adica varfurile burgheziei, aparute intr-o forma embrionara.¹⁾

Victoria impotriva regalitatii a fost posibila asadar, datorita aliantiei politice intre nobilimea de rang inferior si burghezie, ceea ce a avut doua consecinte:

-cucerirea drepturilor poporului;

-ideea de respect a legii, de catre toti, inclusiv de rege.²⁾

De-a lungul secolelor rolul politic al Camerei Lorzilor s-a diminuat, in favoarea Camerei Comunelor care exercita puterea politica in stransa legatura cu programul politic si interesele partidului de guvernamant.

e)         Organizarea si functionarea Camerei Lorzilor

Camera Lorzilor cuprindea pe acei nobili care beneficiau de titluri nobiliare recunoscute sau concedate contra unor sume de bani de catre monarhii britanici. In evul mediu, Camera Lorzilor a ocupat un loc egal cu cel al Camerei Comunelor in materie legislativa si financiara, avand si rolul de a-i judeca pe ministrii pusi sub acuzare de Camera Comunelor. Puterea politica a Camerei Lorzilor rezida din compozitia sociala formata din marea aristocratie engleza, si inaltii prelati ai Regelui, legati prin interese comune de institutia regalitatii. Functia parlamentara in aceasta camera era ereditara. Dispunand de prestigiul social si de o putere economica, considerabila, membrii Camerei Lorzilor au reprezentat pana la sfarsitul secolului al VIII-lea centru real al puterii politice.

Dezvoltarea industriei a flotei comerciale a dus la consolidarea rolului burgheziei si respectiv al Camerei Comunelor. In anul 1649, Oliver Cromwell - conducatorul Revolutiei din anul 1648 - a desfiintat Camera Lorzilor odata cu monarhia, ca sa fie reinfiintata in anul 1660 de regele Carol al II-lea. Intre Camera Lorzilor si Camera Comunelor nu a existat un conflict evident si grav pana in anul 1832 cand, Parlamentul a adoptat Reform Bill care a stabilit bazele elective ale constituirii Camerei Inferioare. Prin acest act s-a pus capat cutumei potrivit careia lorzii aveau prerogativa de a-i numi pe membrii Camerei Inferioare.

Declinul politic al Camerei Lorzilor este determinat de declinul economic al membrilor ei, nobilimea aristocrata, legata de agricultura neproductiva si privilegiile _____ _______ ______ ______________

2)J.Harvey, L. Bather. The British Constitution, Education, London, 1977, pag. 24

3)George Alexianu, Drept Constitutional, vol. I, Casa Scoalelor, Bucuresti, 1930, pag. 216

smulse Coroanei, astfel in cursul secolului al XIX-lea s-a conturat cutuma potrivit careia Camera Lorzilor nu a mai putut amenda legile financiare. Aceasta evolutie a fost motivata de faptul ca marea majoritate a platitorilor de impozite era reprezentata in Parlament de Camera Comunelor nu de Camera Lorzilor.

Reforma constitutionala din anul 1911 (The Parliament Act) a consfintit victoria Camerei Comunelor, rapind lorzilor si ultimele prerogative mai importante cu caracter judiciar, confirmand in mod oficial, lunga decadenta politica a acestora.¹⁾ The Parliament Act din anul 1911 a stabilit urmatoarele schimbari in raporturile dintre cele doua camere legislative:

a)un proiect de lege din domeniul financiar devine lege chiar fara acordul Camerei Lorzilor, in termen de o luna de la adoptarea acestuia de catre Camera Comuna;

b)proiectele legilor publice pot deveni lege fara aprobarea Camerei Lorzilor, daca acestea sunt discutate si insusite de Camera Comunelor in cursul a trei sesiuni parlamentare consecutive si daca au trecut doi ani de la a doua lectura a proiectului in prima sesiune si a treia lectura in cadrul celei de a treia sesiuni;

c)durata maxima a mandatului Parlamentului a fost redusa de la 7 ani la 5 ani. Aceasta face ca orice proiect de lege introdus de Camera Comunelor dupa 2 ani de la inceputul mandatului sa nu mai fie, practic, respins de catre Camera Lorzilor.

Din punct de vedere al organizarii puterilor si al raporturilor dintre ele, locul vechilor cutume constitutionale referitoare, de pilda, la recrutarea primilor ministri din randul Camerei Lorzilor sau la responsabilitatea membrilor guvernului in fata acestuia, au fost inlocuite cu altele care au exprimat pe plan politic ascensiunea burgheziei.

Datorita reducerii numarului aristocratilor, dobandirea calitatii de membru al Camerei Lorzilor, ereditar a devenit insuficienta si astfel, printr-o lege din anul 1958 (Life Perrage Act) s-a dat dreptul regelui de a numii noi lorzi, inclusiv din alte categorii sociale, decat nobilimea.

Camera Lorzilor este condusa de Lordul Cancelar, (care avea si functia de secretar principal al monarhului), care are largi prerogative judiciare parlamentare. Astfel, Lordul Cancelar este membru al Guvenului, presedinte al Camerei Lorzilor si presedintele Curtii Supreme de Apel. Daca in Camera Comunelor, membrii acesteia provin din randul Partidului Laburist si Partidul Conservator, in Camera Lorzilor sunt reprezentantii a trei partide si independentii (Partidul Laburist, Conservator si Liberal).

Actualmente, Camera Lorzilor indeplineste cinci functiuni:

-functia judiciara. Camera Lorzilor are rolul unei Curti Supreme de Apel in materie civila si penala, putandu-se pronunta si asupra legalitatii actelor puterii executive; de asemenea judeca pe inaltii demnitari pusi sub acuzare de Camera Comunelor.

Cristian Ionescu, opere citate, pag. 388

-este organ de deliberare a proiectelor de lege ce-i sunt trimise de cealalta camera; membrii acestei camere au dreptul sa vorbeasca fara limita de timp si subiect, beneficiind de faptul ca sunt impartiali ca urmare a faptului ca, fiind ereditari nu sunt legati de interese electorale si nu sunt expusi presiunii de partid;

-functie legislativa propriu-zisa, care este foarte limitata, in raport cu cealalta camera; astfel are dreptul la initiativa legislativa, si dreptul de a face amendamente la proiectele de lege, cu exceptia proiectelor cu caracter financiar. In ultimul an al legislaturii, Camera Comunelor poate bloca un proiect de lege prin exercitarea unui drept de veto absolut.

-functia constitutionala; primeste mesajul reginei si autorizeaza pe Primul-ministru sa includa in Guvern pe unii dintre lorzi;

-este un simbol al dezvoltarii democratiei constitutionale britanice, cu radacini adanci in constiinta publica.

In prezent s-au facut demersuri legislative, in special de guvernul lui Tony Blair, pentru a schimba structura Camerei Lorzilor si ai majora atributiile la nivelul Camerei Comunelor.¹)

f)          Organizarea si functionarea Camerei Comunelor

Pentru Camera Comunelor (659 locuri), alegerile se fac direct, prin vot secret, pe baza de scrutin uninominal cu majoritate simpla, care nu este obligatorie. Sistemul britanic permite votul prin procura si votul prin corespondenta. Nu pot fi alesi functionarii publici, membrii fortelor armate, judecatorii, ecleziasticii romano-catolici si anglicani, politisti si titularii altor functii oficiale. Membrii Camerei Comunelor beneficiaza de imunitate parlamentara in legatura cu activitatile exercitate in Parlament, dar numai pentru cauzele civile nu si cele penale. Ridicare imunitatii deputatilor se face numai prin lege.

Lucrarile Camerei Comunelor sunt conduse de Speaker-ul acesteia, ajutat de un grefier.

Ordinea de zi a sedintelor Camerei Comunelor este stabilita de comun acord cu guvernul si cu consultarea principalului partid de opozitie.

Nici un membru al Camerei nu poate sa intervina in dezbateri decat o singura data asupra aceleiasi probleme, afara de cazul cand este autorul unei motiuni ori cand ia cuvantul cu aprobarea Camerei.

Pentru a curma dezbateri inutile exista posibilitatea sistarii discutiilor urmate de trecerea direct la votare ('closure' proceduri), retinerea selectiva a unor anumite amendamente ('kangaroo' closures) sau incheierea 'kangur' a dezbaterilor, precum si fixarea unor limite determinate de timp pentru discutarea unor probleme ('quillotine' devices).

) Union Interparlamentaire. Les Parlaments dans le monde, P.U.F. Paris, 1977, pag. 365

Speaker-ul poate aplica trei sanctiuni: chemarea la ordine, ridicarea cuvantului sau indepartarea din sala de sedinte, iar Camera Comunelor poate aplica drept sanctiuni, desemnarea pe numele de familie (naming) si excluderea din Camera .

Camera Comunelor are noua comisii ale caror sedinte sunt publice. Transmisia dezbaterilor parlamentare la radio sau televiziune nu este uzitata.

Proiectele de lege fiscala si anumite legi in materii financiare se introduc in mod obligatoriu la Camera Comunelor.

Aceste proiecte de legi nu pot fi intarziate si nici impiedicate de Camera Lorzilor. Proiectele de legi votate de una din Camere se trimite de la o camera la alta pana intervine acordul. Daca acordul nu intervine inainte de sfarsitul sesiunii parlamentare, legea esuiaza, afara de proiectele de legi in materie financiara.

Initiativa legislativa o au: parlamentarii, guvernul, colectivitatile locale, campaniile create printr-o lege a societatilor private si particularilor.

Procedura legislativa cuprinde in sistemul britanic mai multe etape:

1)motiunea, solicitand aprobarea de a prezenta un proiect sau o propunere de lege;

2)prezentarea si prima lectura a acestuia, de principiu;

3)a doua lectura; discutarea principiilor generale; depunerea de amendamente care pot sa repuna textul in discutie;

4)examinarea in comisii, pe articole si formularea de amendamente. Osebit de aceasta trebuie mentionata faza asa numita a 'raportului' (afara de cazul in care textul nu a fost deja amendat in cadrul comisiilor) si depunerea de noi amendamente, a treia lectura a legii si adoptarea sa. Urmeaza transmiterea catre cealalta Camera, unde aceleasi faze sunt reluate si apoi, mai multe consultari intre Camere, pana cand se realizeaza un acord asupra unui text unic.

In final, legea devine obligatorie prin sanctionarea de catre Regina si publicarea textului legii. Regina poate sa dizolve Camera Comunelor la cererea primului ministru, in schimb Camera Lorzilor nu poate fi niciodata dizolvata.

g)         Controlul parlamentar

Si in sistemul englez functioneaza pe principiul 'separatiei puterilor', al egalitatii, cooperarii si controlului reciproc al acestora.

Controlul parlamentar asupra ministrilor se concretizeaza in aceeia ca poate cere fiecarui membru al guvernului sa raporteze in fata acestuia in legatura cu modul in care isi indeplinesc atributiile. Ministrii raspund solidar in fata parlamentului. Ei pot raspunde insa si individual pentru comiterea unor fapte ce ii fac nedemni de functia pe care o ocupa. Procedura de judecare a ministrilor pentru fapte de: tradare, dare sau luare de mita, inselaciune etc., este cunoscuta sub denumirea de 'impeachment' si se desfasoara de catre ambele camere legislative, care presupune declansarea urmaririi in Camera Comunelor si judecarea in Camera Lorzilor. Un ministru raspunde in fata Camerei Comunelor pentru intreaga activitate a ministerului pe care o conduce; el nu se poate apara pretinzand ca nu a cunoscut o anumita problema pentru care este chemat sa raspunda (ex.: un accident aviatic sau feroviar grav, insubordonarea colaboratorilor sau implicarea acestora in actiuni ilegale antistatale etc.)

In anul 1967 s-a instituit Comisarul parlamentului pentru administratie, care printre altele are si prerogative de a ancheta modul de administrare a departamentelor ministeriale.

h)         Monarhul

In Anglia statutul politic si juridic al monarhului se exprima prin maxima 'Regele domneste dar nu guverneaza.'

Rolul politic al monarhului este pur formal cu atributiuni foarte limitate, fiind mai degraba un simbol. El este iresponsabil din punct de vedere politic si se bucura de o adevarata imunitate in materie penala si civila.

Monarhul are urmatoarele atributii:

a)desemnarea ca primul ministru, in mod obligatoriu a liderului partidului care a castigat alegerile generale; de asemeni numeste in inalte functii publice (ministri, judecatori, ofiteri in fortele armate, diplomati);

b)sanctionarea legilor; intr-adevar cutuma ii recunoaste un drept de veto, dar de acest drept nu s-a uzat de circa 250 de ani;

c)prezinta 'Mesajul Tronului' la deschiderea fiecarei sesiuni parlamentare care de fapt este o pledoarie in favoarea programului de guvernare al partidului, aflat la putere;

d)acorda ordinele si decoratiile;

e)dizolva Camera Comunelor, la cererea primului ministru;

f)declansarea starii de razboi si incheierea pacii;

g)incheierea tratatelor;

h)recunoasterea altor state si guverne.

i)          Primul-ministru

Prin 'Reform Act' din anul 1832, s-a consacrat obligatia numirii primului ministru in persoana liderului partidului majoritar in Camera Comunelor.

Dintre principalele atributii ale primului ministru britanic, evidentiem: este liderul partidului sau, este responsabil de desemnarea ministrilor, care sunt numiti de Regina la propunerea sa; demite ministrii daca circumstantele solicita acest lucru.; selecteaza pe acei ministri care urmeaza sa constituie cabinetul; prezideaza sedintele Cabinetului; este liderul Camerei Comunelor (Spikear), controland activitatea ei si actionand ca purtator al sau de cuvant.

j)          Cabinetul

Cabinetul este organul executiv, rezultat din alegerile generale. Compozitia sa - de la premier la ministri - exprima victoria electorala a uneia dintre cele doua partide politice. Partidul care a castigat alegerile generale va ocupa majoritatea locurilor in Camera Comunelor si va detine astfel majoritatea parlamentara.

Cabinetul are urmatoarele atributii:

a)executive; hotaraste asupra liniei generale de dezvoltare a tarii actionand pe doua directii: 'convingerea' Parlamentului sa adopte/aprobe o anumita masura initiata de guvern; dupa adoptarea masurilor propuse, sa actioneze cu intreaga autoritate pentru executarea masurii respective;

b)in procesul legislativ are initiativa legislativa; aproximativ 90% din numarul legilor votate de parlament sunt initiate de guvern, conform programului guvernamental;

c)cu caracter financiar. Desi bugetul este votat de Parlament, acesta nu face altceva decat sa voteze proiectul ce i se transmite de Guvern.

k)         Opozitia

Spre deosebire de alte state, in Marea Britanie opozitia are un caracter institutionalizat la fel ca si guvernul. In anul 1937 prin Actul Coroanei s-a stabilit salariul pentru primul ministru cat si pentru seful opozitiei.

Opozitia in acest caz are sarcina nu numai de a sesiza greselile, de a critica, dar si un rol constructiv, fiind o obligatie constitutionala.

Pentru britanici opozitia este un factor de echilibru, de control permanent, de asigurare a libertatii cuvantului, a criticii deciziilor guvernamentale, intr-un cuvant contribuie la exercitarea puterii, folosindu-se de mijloacele si instrumentele legale ce ii sunt la dispozitie.