Geopolitica conflictului iugoslav - adevarul croatilor

1. Simbolismul Iugoslaviei

Este cunoscut de catre toti faptul ca Iugoslavia este acel teritoriu din Europa de la care incep cele mai serioase si mai de proportii conflicte europene. Cel putin asa stateau lucrurile in sec. XX. Balcanii sunt un centru unde se intalnesc interesele tuturor blocurilor geopolitice europene importante, si tocmai de aceea soarta popoarelor balcanice simbolizeaza soarta tuturor popoarelor europene. Iugoslavia este o Europa in miniatura. Printre popoarele ce locuiesc pe teritoriul ei pot fi gasite analogiile exacte ale celor mai mari forte continentale.

Sarbii reprezinta in Balcani Rusia Pravoslavnica (= Eurasia). Croatii si slovenii - Europa Centrala (adica Germania, Austria, Italia etc.) Albanezii si bosniacii musulmani - ramasitele Imperiului Otoman, adica Turcia si chiar lumea islamica in intregime. Si, in sfarsit, macedonenii - un etnos sarbo-bulgar amestecat, care este simbolul Iugoslaviei Mari Ortodoxe (fondata pe unificarea Serbiei si Bulgariei) care n-a putut sa se formeze istoriceste desi la inceputul secolului existau proiecte sarbo-bulgare.

2. Trei forte europene

In liniile cele mai generale se poate spune ca harta geopolitica a Europei se imparte in trei arealuri fundamentale.

Primul areal este Occidentul. Occidentul continental este reprezentat de fapt, in primul rand, de Franta si Portugalia. Intr-un sens mult mai larg la acest areal apartin Anglia si SUA transatlantice neeuropene. Desi intre Occidentul continental (Franta), Occidentul insular (Anglia) si Occidentul transatlantic (America) pot sa existe contradictii interne, Occidentul apare fata de celelalte formatiuni geopolitice europene cel mai adesea ca o forta geopolitica unitara.

Al doilea areal este Europa Centrala (Mitteleuropa). Din acest areal fac parte statele Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana, fostele teritorii ale Austro-Ungariei, Germania, Italia etc. Pentru Europa Centrala este caracteristica o opozitie geopolitica atat cu Occidentul european cat si cu Rasaritul.

Si in sfarsit, al treilea areal il constituie Rusia care apare in Europa nu numai in numele sau ci si in numele tuturor popoarelor eurasiatice ale Rasaritului.

In general vorbind ar putea fi evidentiat si al patrulea areal geopolitic islamic - de la tarile magrebiene din Nordul Africii pana in Pakistan si Filipine, dar acest bloc geopolitic nu este european si, pe langa toate acestea, influenta lui geopolitica in sec. al XX-lea asupra Europei nu a fost atat de insemnata, desi este posibil ca in viitor lumea islamica sa redevina (asa cum era in Evul Mediu) o componenta a geopoliticii europene.

Trei formatiuni geopolitice europene creeaza pe continent zone de incordare permanenta care afecteaza hotarele conventionale in continua modificare dintre Occidentul european si Europa Centrala (Mitteleuropa), pe de o parte, si Europa Centrala si Rusia-Eurasia, pe de alta parte.

Schematic pot fi evidentiate cateva uniuni geopolitice sau dimpotriva, opozitii, care alcatuiesc contantele politicii europene internationale.

Occidentul european poate sa se opuna Europei Centrale ca fata de vecinul sau cel mai apropiat din Rasarit. Aceasta tendinta geopolitica este exprimata cel mai clar in opozitia fata de Franta absolutista (Etat-Nation) si Austro-Ungaria Imperiala. Contradictia s-a exprimat mai tarziu in multiplele conflicte franco-germane. Pe de alta parte exista posibilitatea teoretica a uniunii geopolitice franco-germane, ideile careia i-a insufletit atat pe rusi cat si pe de Gaulle. Este semnificativ faptul ca, uneori, Occidentul poate face alianta cu Rasaritul european (Rusia-Eurasia) in lupta impotriva Europei Centrale.

Europa Centrala (Germania) la randul ei se poate afla in opozitie fata de vecinul sau geopolitic din Rasarit (ceea ce este, direct sau indirect, avantajos Occidentului european) cat si in alianta (ceea ce constituie un pericol pentru Occident).

Si, in sfarsit, preferintele geopolitice ale Rusiei in politica europeana pot fi orientate atat in maniera antigermana (Franta, Anglia si chiar SUA devin in cazul de fata aliati) cat si antioccidentala (atunci este inevitabila uniunea ruso-germana).

Acestia sunt, cu aproximatie, factorii geopolitici principali din politica europeana. Este absolut necesar ca acesti factori sa fie luati in considerare la analiza problemei balcanice, deoarece aceste trei tendinte se confrunta intre ele in conflictul iugoslav, creand pericolul potential al unui nou razboi european de proportii

3. Adevarul croatilor

Croatii (ca si slovenii) aflati in mod traditional in componenta Austro-Ungariei, erau un etnos integrat in totalitate in sectorul catolic al Europei Centrale germane. Soarta lor geopolitica reala este legata anume de acest bloc european. De aceea inclinatia croatilor catre Germania si Austria nu este, in nici un caz, un oportunism intamplator, ci o respectare a logicii existentei istorice a acestor popoare. Prabusirea Austro-Ungariei si crearea Iugoslaviei a fost rezultatul unei lupte indelungate a Occidentului european impotriva Europei Centrale si tocmai prin aceasta se explica sustinerea pragmatica a sarbilor de catre francezi. (Varianta: Occidentul impreuna cu Rasaritul impotriva Europei Centrale. Acei croati, care salutau crearea Iugoslaviei, erau, intr-un anumit sens, impotriva traditiei lor geopolitice si religioase si nu este intamplator faptul ca majoritatea dintre ei se orientau, prin intermediul institutiilor masonice, spre "Marele Rasarit al Frantei" si proiectele lui geopolitice, indreptate spre triumful fortelor Occidentului in Europa. In perioada Primului razboi mondial se urmarea atat prin crearea Iugoslaviei cat si prin dispunerea fortelor, dominarea tendintei occidentale care folosea cu succes fortele Rasaritului (atat Serbia cat si marea Rusie) impotriva Europei Centrale.

Odata cu crearea Iugoslaviei, croatii au devenit primele jertfe ale acestei politici si nu e de mirare faptul ca, mai tarziu germanii au fost intampinati ca pe niste eliberatori (la fel ca uniatii si catolicii ucraineni care intotdeauna au inclinat spre zona de influenta din Europa Centrala). Insa sustinerea de catre fortele Occidentului - Franta - a sarbilor (apropo, aceasta sustinere s-a realizat, in primul rand, prin canalele masonice) a fost destul de ambigua, fiindca sarbii la randul lor, deveneau ostaticii unei formatiuni geopolitice similare in Balcani integritatea careia putea fi pastrata doar pe calea unui control in forta.

In conditiile crizei actuale a blocului de rasarit (adica a intregii zone de influenta a Rusiei-Eurasiei) din perioada restructurarii, fortele integrationiste din Iugoslavia au slabit intrucatva si croatii (impreuna cu slovenii n-au zabovit sa-si afirme instrainarea geopolitica fata de Iugoslavia sarbeasca, inteleasa sub doua aspecte - ca o creatie artificiala a Occidentului si ca un avanpost al Rasaritului in Europa Centrala.

In felul acesta, croatii sustin, la nivel geopolitic, principiul ca Europa Centrala sa ramana de sine statatoare, adica o regiune europeana, libera si unificata teritorial. Desi trebuie de remarcat ca ideea transformarii Croatiei intr-un Stat-natiune (Etat Nation) balcanic pitic de tip francez, independent si omogen din punct de vedere etnic, submineaza cu buna stiinta unitatea geopolitica a spatiului din Europa Centrala, capabil sa existe armonios doar ca o structura flexibila dar integrata si nu ca un conglomerat faramitat de microstate egoiste. Cu alte cuvinte, tendinta geopolitica a sarbilor va fi reala doar in cazul orientarii ei supranationale, iar aceasta presupune si rezolvarea pe cale pasnica a problemei minoritatii sarbe din Croatia. Nationalismul croat, iesind din platitudinea geopolitica si intrand in cea strict etnica, isi pierde justificarea sa si isi schimba simbolul sau pe unul opus.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

4. Adevarul sarbilor

Perspectiva geopolitica a sarbilor are un caracter prorus, eurasiatic univoc. Cu ajutorul factorului religios si etnic, Serbia se invecineaza cu Rusia, fiind o continuare geopolitica a ei in sudul Europei. La nivel geopolitic, soarta sarbilor si soarta rusilor este una si aceeasi soarta. De aceea, pentru ca sarbii sa se intoarca la izvoarele misiunii lor europene ei trebuie sa se orienteze catre Rasarit, catre Eurasia, sa inteleaga sensul si scopurile geopoliticii rusesti. Totodata, nu panslavismul naiv si artificial a carui lipsa de temei a demonstrat-o excelent filosoful rus Constantin Leontiev, ci tocmai proiectul Eurasiei Mari cu axa Rusiei - un fel de neobizantinism ecumenic-continental ortodox - trebuie sa fie steaua calauzitoare a adevaratei geopolitici sarbesti. Numai in acest caz tendinta sarbilor se va intoarce la radacinile ei si va inceta sa joace rolul de marioneta in mainile atlantistilor, folosita doar in lupta impotriva Europei Centrale si a lumii germane.

In istoria geopolitica a Europei poate fi depistata o tendinta permanenta a carei elucidare ne va ajuta sa intelegem ceea ce pentru Serbia constituie o rezolvare pozitiva. Aceasta tendinta este urmatoarea: alianta Rasaritului si a Europei Centrale impotriva Occidentului intotdeauna este avantajoasa atat pentru o parte cat si pentru cealalta. Alianta cu Europa Centrala (cu Germania) impotriva Occidentului insular si transoceanic (lumea anglosaxona) este la fel de avantajoasa Occidentului continental (Frantei). Cu alte cuvinte, prioritatea acordata Rasaritului geopolitic (chiar Rasaritului relativ - doar Europa Centrala, in raport cu Franta, este Rasaritul) este, practic, avantajoasa nu numai Rasaritului insusi ci si sectorului vestic al acestei aliante. Si invers, alianta geopolitica de orientare prioritar occidentala (Franta cu Anglia si SUA impotriva Germaniei, Franta cu Germania impotriva Rusiei etc.) pregateste centrele unor noi si noi conflicte si razboaie europene.

Date fiind aceste consideratii putem spune ca orientarea geopolitica a sarbilor trebuie sa se indrepte ca punct de reper, spre geopolitica bulgara, care a imbinat practic intotdeauna rusofilia si germanofilia, creand in Europa de Sud spatiul unei stabilitati si armonii politice; fapt ce putea sa-i deschida treptat Europei Centrale iesirea spre sudul musulman, ceea ce inseamna a pune capat dominatiei Occidentului atlantic in aceasta regiune. Mai mult decat atat, Serbia trebuie sa constientizeze ambiguitatea acelui sprijin pe care i l-a acordat candva Occidentul, al carui pret se vede bine in sanctiunile antisarbesti ale tarilor occidentale. Doar unirea geopolitica cu alte popoare ortodoxe din rasaritul Europei (in primul rand cu Bulgaria) intr-un singur bloc prorus si in acelasi timp prietenos cu Europa Centrala va crea o zona de stabilitate in Balcani si va scoate din uz termenul rusinos "balcanizare".

La fel ca in cazul croatilor, ideea unui Stat-Natiune pur sarbesc nu va rezolva nici un fel de probleme in caz ca acest stat sarbesc va prelua, de la Iugoslavia creata de masoni, germanofobia si orientarea spre Occident.

Adevarul musulmanilor iugoslavi

Musulmanii iugoslavi al Bosniei si albanezii reprezinta factorul geopolitic islamic, "otoman" in Europa. Este important de remarcat ca Turcia, a carei influenta se resimte cel mai mult printre musulmanii iugoslavi, este fara indoiala exponentul tendintelor atlantice, occidentale extreme. Daca Occidentul care se straduie sa foloseasca Rasaritul european (Rusia) impotriva Europei Centrale n-a putut totusi sa suprime definitiv automanifestarea geopolitica independenta a acestei regiuni continentale si, dimpotriva, deseori s-a confruntat cu expansiunea Rusiei-Eurasiei (fie prin intermediul aliantei ruso-germane, fie, nemijlocit, prin crearea blocului de la Varsovia), atunci Turcia laica, pseudoislamica, a devenit un instrument de nadejde in mainile politicienilor atlantisti. Dar, in sens mai larg, influenta atlantica asupra geopoliticii tarilor islamice este extrem de mare. De aceea iesirile antisarbesti ale musulmanilor iugoslavi prefigureaza un conflict continental cu mult mai global al Nordului Eurasiei (al Rusiei si al arealului ei geopolitic) cu Sudul. Totodata, este important de remarcat ca un asemenea conflict este contrarie intereselor Sudului, fiindca el devine in cazul de fata acelasi instrument in mainile Occidentului atlantic asa cum a fost Rasaritul Eurasiatic (in persoana sarbilor) impotriva Europei Centrale (in persoana Austro-Ungariei si a reprezentantilor ei, croatii).

Singura iesire logica pentru musulmanii iugoslavi ai Bosniei si pentru albanezi ar fi orientarea catre Iran si preluarea politicii lui, intrucat doar aceasta tara dezvolta o geopolitica orientata spre independenta, neatarnare si armonie continentala, actionand in conformitate cu logica proprie indiferent de interesele atlantistilor in aceasta regiune. Orientandu-se catre Iran, musulmanii iugoslavi vor gasi perspectiva geopolitica necesara, fiindca Iranul antioccidental, continental si traditionalist este un aliat potential al tuturor blocurilor europene de orientare rasariteana - din Rusia-Eurasia pana in Europa Centrala. Mai mult decat atat, orientarea catre Iran a Marilor Spatii din Europa de Rasarit ar putea sa schimbe brusc starea lucrurilor din intreaga lume islamica si sa slabeasca net influenta americana in aceste Spatii, ceea ce nu numai ca le convine europenilor ci ar salva popoarele islamice de dictatul economic si militar al atlantistilor anglosaxoni.

Numai cu astfel de orientare a musulmanilor iugoslavi prezenta lor politica in Europa ar putea sa devina armonioasa, logica si fara conflicte. Se poate spune ca aceasta problema se imparte in trei etape. Prima etapa: reorientarea musulmanilor de la Turcia spre Iran. A doua etapa: consolidarea aliantei geopolitice a Europei Centrale cu Iranul si lumea islamica in intregime. A treia etapa: alianta geopolitica eurasiatica a Rasaritului si Europei Centrale. Totodata aceste etape pot sa desfasoare paralel, fiecare la nivelul sau. Aici este foarte important sa intelegem ca problema unui mic popor balcanic nu poate fi rezolvata din punct de vedere geopolitic fara cele mai serioase si globale transformari geopolitice. Nu trebuie sa uitam niciodata ca de la aceste conflicte locale pe scara restransa dar gigantice ca semnificatie simbolica, incep toate razboaiele mondiale.

6. Adevarul macedonenilor

Problema macedoneana din Iugoslavia contemporana isi are radacinile in artificialitatea existentei reale a "Iugoslaviei" care era un "stat al slavilor de sud" doar cu numele. Macedonenii care reprezinta un etnos intermediar intre sarbi si bulgari si care impartasesc Ortodoxia, ar fi trebuit sa fie un component firesc al Iugoslaviei actuale formata din Serbia si Bulgaria. Dar existenta a doua state slave de tip iacobin in Balcani in locul unui stat slav federal, "imperial", de orientare eurasiatica, a dus la aceea ca micul popor macedonean s-a pomenit la hotarul dintre doua regiuni politice cu un specific politici destul de diferit.

La momentul actual situatia se agraveaza si mai mult prin faptul ca in Bulgaria actuala creste nationalismul iacobin care a confruntat nu o singura data statele balcanice ortodoxe intre ele si a impiedicat orientarea spre adevarata si singura geopolitica neobizantina. Initial in acest proces au fost implicati si lobby-stii atlantici (atat atlantici cat si englezi) care dau de stire si in Bulgaria contemporana, desi in alte forme.

Aici, tactica occidentala ramane, in esenta, aceeasi ca la inceput de secol. Atunci, distrugand Austro-Ungaria, Occidentul n-a permis crearea unei comunitati slave de proportii, punand in joc carta "nationalismelor balcanice" - grecesc, bulgaresc, sarbesc, romanesc, etc. Astazi aceleasi forte geopolitice ale Occidentului, provocand separatismul croat in Vest si cel macedonean in Est, aplica iarasi o lovitura dubla asupra Europei Centrale si a unitatii iugoslave.

In cazul Macedoniei, ca si in celelalte conflicte balcanice, solutia poate fi gasita doar printr-un proces global integrator de organizare a Marilor Spatii europene si nu pe calea separatismului liniar si a crearii pseudostatelor pitice. Alipirea Macedoniei la Bulgaria nu rezolva in nici un fel problema ci doar pregateste un nou conflict, de data aceasta interstatal, interslav.

7. Prioritatile razboiului iugoslav

Fiind profund simbolic si extrem de semnificativ, conflictul iugoslav pretinde de la fiecare tara, de la fiecare putere politica si geopolitica europeana sa-si precizeze prioritatile in aceasta problema. Aici este vorba nu numai despre o predispozitie sentimentala, confesionala, istorica, etnica sau politica a unor sau altor oameni, popoare si state. Este vorba despre viitorul Europei, despre viitorul Eurasiei.

Adeptii prioritatii Europei Centrale si germanofilii de la inceput au ocupat o pozitie procroata. Aceasta alegere s-a bazat pe analiza geopolitica a cauzelor crearii Iugoslaviei, pe respingerea politicii masonice a Frantei in Europa Centrala, pe intelegerea necesitatii refacerii spatiului unitar din Europa Centrala dupa incheierea "erei de la Yalta", in timpul careia Europa a fost impartita artificial in doua si nu in trei lagare geopolitice. Tocmai prin aceasta se explica prezenta printre croati a multor national-revolutionari europeni.

Dar logica predilectiei Europei Centrale nu tinea seama de un considerent foarte important. Vorba este ca la indeplinirea planurilor Occidentului impotriva Europei Centrale, pe langa rolul instrumental al Rasaritului geopolitic exista si a existat intotdeauna o geopolitica originara, de adancime, teritoriala strict eurasiatica a acestui Mare Spatiu, geopolitica Rusiei Ortodoxe, orientata spre interesele sale continentale, iar intr-o perspectiva indepartata spre o noua Sfanta Alianta. Cand in procesul unui conflict intern cumplit dintre sarbi si croati constiinta sarbeasca s-a trezit pe deplin, cand sangele poporului sarb a desteptat iarasi din adancimi inconstiente arhetipurile geopolitice, nationale si spirituale stravechi, cand ideea Serbiei Mari, a Serbiei Spirituale, a devenit actuala, misiunea instrumentala a Iugoslaviei s-a sfarsit si locul ei l-a ocupat Ideea Eurasiei Mari, Ideea Rasaritului.

In timp ce sarbii luptau cu Europa Centrala (in persoana croatilor) atlantistii, de la Paris pana la New York, aplaudau pretutindeni Iugoslavia Federativa sau, cel putin, le imputau croatilor "nationalismul" si "profascismul". De indata ce sarbii au trecut de o anumita limita si lupta lor a capatat caracterul unei lupte cu insasi ideea Occidentului, cu atlantismul, Serbia a fost declarata imediat principalul obstacol in construirea "Noii Ordini Mondiale", iar impotriva ei au urmat sanctiuni politice si economice dure.

Pentru a face o alegere definitiva trebuie sa apelam din nou la legea geopolitica formulata de noi deja, conform careia armonia continentala este reala doar in cazul prioritatii Rasaritului, a alegerii Eurasiei in calitate de orientare pozitiva, fiindca chiar ideea Europei Centrale, pozitiva prin ea insasi, prin opunerea Rusiei-Eurasiei, devine negativa si distrugatoare, asa cum s-a constatat in profunda si tragica greseala a lui Hitler care a inceput expansiunea antiestica, antirusa, transformata in cele din urma in avantaj pentru blocul occidental atlantic, a distrus Germania si a generat inceputul crizei din Rusia. De aceea si in conflictul iugoslav trebuie sa dam prioritate geopolitica factorului sarbesc dar, bineinteles ca in masura in care sarbii urmeaza tendinta geopolitica prorusa, eurasiatica ce graviteaza spre crearea unui bloc slav de sud, puternic si flexibil, care sa constientizeze importanta Europei Centrale si care sa contribuie la montarea aliantei germano-ruse impotriva Occidentului. Oricat de plauzibile ar fi pretextele invocate de germanofobia sarbilor in imbinare cu francofilia masonica, ei nu vor putea niciodata sa ofere temeiurile unei rezolvari pozitive a problemei iugoslave.

Cu alte cuvinte, o predilectie mai mare ar trebui sa li se acorde sarbilor-traditionalisti, inradacinati in credinta ortodoxa, care recunosc mostenirea lor spirituala slava orientata spre crearea unei structuri geopolitice proruse armonioase cu o orientare antiatlantica si antioccidentala univoca.

Pe de alta parte trebuie sa fim atenti la cerintele croatilor si aspiratia lor la regiunea Europei Centrale. Avand tendinte antiatlantice, croatii pot deveni in perspectiva forta interna pozitiva a Europei.

In cazul unei reorientari a musulmanilor iugoslavi dinspre Turcia spre Iran este necesar sa tinem cont si de factorul bosniac pentru ca, "transformand otrava in medicament", sa punem bazele unei politici europene absolut noi in lumea islamica, diametral opusa imperialismului economic si militar al SUA in tarile islamice.

Si, in sfarsit, in loc ca macedonenii sa fie marul discordiei intre slavii de sud ortodocsi, ei trebuie sa devina germenele uniunii sarbo-bulgare, primul pas spre crearea Iugoslaviei Mari adevarate.

Acestea sunt concluziile unei analize geopolitice nepartinitoare a problemei iugoslave. Evident ca este greu ca in urgia razboiului fratricid sa pastrezi bunul simt, siroaiele de sange trezesc in inimi doar furia si dorinta de razbunare. Uneori insa, poate doar o analiza la rece, rationala, care tine seama de radacinile istorice si legitatile geopolitice, ar putea sa propuna solutia corecta a iesirii din razboiul fratricid in timp ce solidaritatea emotionala cu unii sau cu altii poate doar agrava impasul cosmarului sangeros. Pe langa toate acestea o astfel de analiza demonstreaza clar ca dusmanul adevarat care provoaca genocidul dintre slavi ramane in umbra, in spatele cadrului preferand sa urmareasca de la distanta cum un popor slav il nimiceste pe altul, bagand zazanie, lipsindu-i pentru multi ani inainte de posibilitatea unei uniuni si a pacii fratesti, distrugand Marile Spatii ale celui mai mare dar actualmente si a celui mai faramitat continent.

Initiatorul adevarat al macelului iugoslav sunt fortele atlantice ale Occidentului care se conduc dupa principiul - "in tabara dusmanului trebuie asmutiti unii impotriva altora si in nici un caz sa li se admita unitatea, alianta si unirea frateasca". Aceasta trebuie sa inteleaga toti participantii la complicatul razboi iugoslav pentru Europa pentru ca el sa nu devina in definitiv un razboi impotriva Europei.

8. Serbia inseamna Rusia

Importanta evenimentelor iugoslave mai consta si in faptul ca pe exemplul unei tari balcanice nu prea mari desfasoara scenariul unui gigantic razboi continental care poate sa izbucneasca in Rusia. Toate fortele geopolitice participante la conflictul balcanic au analogiile lor si in Rusia dar intr-o dimensiune spatiala incomparabil mai mare. Croatii si slovenii care se straduiesc sa intre in Europa Centrala ii au ca sinonime geopolitice pe ucrainieni, desi inrudirea acestora din urma cu Velicorusia dateaza nu de cateva decenii ci de cateva veacuri, iar dezbinari confesionale in afara de uniati si catolici ucrainieni aici nu exista. Oricum ar fi, judecand dupa anumite tendinte, unele forte ale Kievului incep "sa se simta stingheriti de Rasaritul rusesc" si se straduie sa se apropie de spatiul european controlat din punct de vedere economic de Germania. Rusii si alte natiuni care locuiesc in Ucraina pot deveni ostaticii politicii "Europei Centrale" din aceste republici si in acest caz soarta lor va fi asemanatoare cu soarta sarbilor din Croatia.

O asemenea compunere demonstreaza inainte de toate ca in relatiile geopolitice si diplomatice ale Ucrainei si Belorusiei, Rusia trebuie sa se conduca de interpretarea fundamentala proprie a problemei Europei Centrale, adica in primul rand a Germaniei. Pentru a fi realisti in aceasta problema, trebuie sa pornim in rezolvarea ei nu de la lozincile patetice despre "unitatea fratilor de sange - slavii" (despre natura acestei "unitati" putem sa ne convingem din exemplul discordiei sarbo-croate), ci de la o analiza profunda a logicii relatiilor ruso-germane, fiindca si Ucraina, chiar si Polonia nu sunt formatiuni geopolitice independente ci doar niste regiuni limitrofe ale doua Spatii Mari - Eurasia-Rusia si Europa Centrala. Nu trebuie sa uitam si faptul in aceasta zona limitrofa conflictul ii este extrem de neavantajos si Occidentului, o alta forta geopolitica. Doar nu intamplator diplomatia anglosaxona a considerat intotdeauna teritoriile dintre Romania si zona Balticii un "cordon sanitar" care protejeaza Occidentul (lumea anglosaxona indeosebi) de alianta ruso-germana, extrem de nedorita pentru ea.

Conflictul sarbo-musulman este analogul unei posibile opozitii ruso-islamice in Asia Centrala si in Caucaz si este important de remarcat ca si in acest caz republicile musulmane care faceau parte din URSS sunt o zona de influenta si concurenta geopolitica a Turciei si Iranului. Ca si in cazul iugoslavilor musulmani aceasta comparatie demonstreaza ca republicile orientate spre Iran au mai multe sanse de a ajunge la o armonie geopolitica cu blocul rus principal al continentului eurasiatic. Si, dimpotriva, factorul geopolitic al Turciei, care in timpul de fata indeplineste rolul de promotor al politicii atlantice in aceasta regiune, este legat cu necesitate de situatiile dramatice si conflictuale.

Pe exemplul Iugoslaviei se poate vedea ce o ameninta pe Rusia in cazul unei desfasurari similare a evenimentelor, iar astazi nimeni nu pune la indoiala faptul ca aceste evenimente au acelasi curs. Toata diferenta e in viteza care este cu atat mai mare cu cat este mai mic spatiul si mai putin numeroase popoarele. Pentru a nu admite o "Iugoslavie" gigantica in Rusia, un masacru sangeros si monstruos prin proportii si consecinte, trebuie sa raspundem din timp la intrebarile geopolitice fundamentale, sa definim strategia rusa continentala, care trebuie sa se calauzeasca de cunoasterea traditiei politice rusesti si intelegerea problemelor geopolitice fundamentale ale Rusiei-Eurasiei, ale "Axei geografice a Istoriei". Totodata inertia, urmarirea pasiva a desfasurarii fatale a evenimentelor nu numai ca ar fi distrugatoare pentru intregul sistem al securitatii continentale dar vor duce si la pieirea intregii omeniri.