Organizarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene

In mod obisnuit, Curtea lucreaza in sedinte plenare. Cu toate acestea, datorita volumului mare de cauze, pentru celeritate, s-a prevazut posibilitatea creari unor Camere in cadrul Curtii, formate din 3 la 5 membri.Competenta materiala a Camerelor este decisa in plenul Curtii odata cu alegerea presedintilor acestora, in mod normal, Camerele au sarcina sa se ocupe de instrumentarea problemelor, dar pot judeca si anumite categorii de cauze, exceptie facand cele pentru care a fost sesizata de catre un stat sau o institutie, in conditiile prevazute in regulament.

Curtea poate delibera valabil numai in prezenta unui numar impar de judecatori. Cand numarul judecatorilor este par, judecatorul cu vechime mai mica se va abtine sa participe la deliberari. Curtea poate trimite anumite cauze spre judecare Camerelor, asa cum a rezultat mai sus, dar nu se va intampla acest lucru cu cele care au legatura cu recursul in interpretare, in functie de importanta cauzelor, Camerele pot intotdeauna sa le retrimita spre rezolvare Curtii, care va delibera in sedinta plenara.Camerele actioneaza ca organe de jurisdictie si pentru recursurile intentate de functionari sau de ceilalti agenti impotriva organismelor comunitare pe langa care functioneaza. Repartizarea intre Camere se face anual prin hotararea Curtii, in anul 1988 din 208 hotarari ale Curtii 115 au fost ale Camerelor.

1. Structura si statutul membrilor.

Curtea este formata astazi din 15 judecatori, asistati de 9 avocati generali. Si unii si ceilalti sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor member[1].

O prima trasatura specifica structurii Curtii este prezenta, alaturi de judecatori, a avocatilor generali, care nu au corespondent in jurisdictiile nationale sau in alte jurisdictii internationale, chiar daca rolul lor poate fi apropiat celui al Comisiei europene a drepturilor omului de la Strasbourg.

Avocatii generali 'prezinta public, impartial si independent, concluzii motivate asupra chestiunilor supuse Curtii de justitie pentru a o sprijini in vederea indeplinirii misiunii pe care o are'[2]. Ei reprezinta o transpunere manifesta a comisarului guvernamental in fata Consiliului de Stat francez, transpunere justificata, inca de la inceput, prin importanta contenciosului in anulare din Tratatul C.E.C.A.

A. Judecatorii.

Interesant este faptul ca nici o dispozitie a tratatelor nu prevede ca judecatorii sa aiba nationalitatea statelor membre, in practica insa, s-a urmarit ca, intotdeauna, Curtea sa cuprinda cel putin cate un judecator din fiecare dintre statele membre. Acest lucru a fost si este de dorit deoarece atunci cand delibereaza in plen, Curtea sa poata avea un judecator familiarizat, indeosebi, cu sistemul juridic al fiecarui stat membru. Preocuparea de ordin politic a fost si ea precumpanitoare pentru un echilibru global pe nationalitati, care se sprijina atat pe efectivul judecatorilor, cat si pe cel al avocatilor generali. Dupa aderarea Greciei respectarea echilibrului a devenit ceva mai dificila deoarece Curtea nu poate delibera valabil decat cu un numar impar.

Statutul judecatorilor si al avocatilor generali le permite sa-si indeplineasca rolul cu caracter de continuitate si in deplina independenta. Ei sunt numiti de «comun acord de guvernele statelor membre dintre 'personalitatile oferind toate garantiile de independenta si care intrunesc conditiile cerute pentru exercitarea in tarile lor a celor mai inalte functii jurisdictionale sau care sunt juristi avand competente notorii'[3]. Aceste conditii sunt ceva mai severe decat cele cuprinse in textul initial al Tratatului C.E.C.A., care cerea doar ca personalitatile in cauza sa ofere toate garan­tiile de independenta si competenta, dar raman totusi suple, permitand, astfel, sa fie numiti ca judecatori (sau avocati generali) teoreticieni de renume, practicieni ai dreptului si ai vietii politice si economice, profesori universitari, magistrati ori avocati celebri.La cererea Curtii, Consiliul de

Ministri, statuand in unanimitate, poate mari numarul de judecatori, urmarindu-se permanent

reprezentarea tuturor sistemelor de drept din tarile membre.

Judecatorii sunt numiti pentru o perioada de 6 ani, fiind reinnoiti fara limitari. Practica arata ca ei raman in functie, in medie, timp de doua mandate. Pentru a se asigura o anumita permanenta si continuitate in structura Curtii, reinnoirile se fac in proportie de 50% o data la 3 ani. Nu este prevazuta nici o limita de varsta pentru judecatori.

Durata scurta a mandatului judecatorilor a determinat, in perioada negocierilor, discutii critice in care se sustineau puncte de vedere din care rezulta ca magistratii Curtii, nefiind numiti pe viata, ar aduce atingere principiului inamovibilitatii, garantie fundamentala a independentei judecatorilor in acceptiunea doctrinei juridice occidentale[4]. In opinia majoritatii specialistilor de drept comunitar, criticile aduse nu sunt concludente.

Guvernele statelor membre nu pot revoca un judecator al Curtii in timpul exercitarii mandatului sau. Curtea este singura abilitata sa asigure controlul asupra activitatii si disciplinei membrilor ei. Tot ea este cea care poate revoca un judecator, cu unanimitate, decizand in absenta lui si numai atunci cand acesta a incetat sa raspunda conditiilor cerute pentru exercitarea functiilor sale.

Independenta judecatorilor Curtii este garantata, mai ales, de caracterul strict secret al deliberarilor in camera de consiliu. Procedura 'opiniei separate', intalnita la Curtea internationala de justitie, nu este admisa. Hotararile Curtii sunt decizii colective care angajeaza instanta in intregul ei. De asemenea, independenta judecatorilor mai este garantata si de statutul acestora, de drepturile si incompatibilitatile pe care le prevad tratatele in acest scop.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

B.Presedintele.

Judecatorii desemneaza, dintre ei, prin vot secret, pe presedintele Curtii de justitie, pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reinnoit. Judecatorul francez Robert Decourt a exercitat, astfel, 3 mandate succesive din 1967 pana in 1976. Presedintele conduce lucrarile Curtii, prezideaza audierile acesteia, precum si deliberarile in camera ale Consiliului. Competentele sale jurisdictionale proprii, pe care le si exercita prin ordonante, sunt limitate.

C. Avocatii generali

Sunt mentionati numai cu caracter incidental in Tratatul C.E.C.A., care lasa pe seama

protocolului aditional precizarea rolului si a statutului lor. Acestora li se rezerva articole speciale in textul actual al tratatelor celor 3 Comunitati[5].

Sunt numiti cu acordul guvernelor statelor membre pentru o perioada de 6 ani, cu posibilitatea de a li se prelungi mandatul. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca sunt aceleasi ca si in cazul judecatorilor. O inlocuire partiala a avocatilor are loc la fiecare 3 ani.

In concordanta cu prevederile tratatelor, avocatii generali 'au sarcina de a prezenta public, cu toata impartialitatea si in deplina independenta, concluzii motivate asupra cauzelor supuse Curtii de justitie spre a o sprijini in indeplinirea misiunii sale', in fiecare cauza contencioasa sunt ascultati, in principiu, avocatii generali afectati Camerei careia ii apartine si judecatorul raportor.

Rolul esential al avocatilor generali se materializeaza in momentul punerii concluziilor.

Avocatii generali sunt toti ascultati in ipoteza in care Curtea este chemata sa dea un aviz in cazul asa numitei 'mici revizuiri', prevazute in Tratatul C.E.C.A. ca si in situatia reglementata de art.228 alin.2 al Tratatului C.E.E. in aceste situatii, procedura se desfasoara in Camera de consiliu, iar concluzile avocatilor generali nu sunt publicate.

D. Grefierul

Este numit de catre Curte, cu consultarea avocatilor, pentru 6 ani. Curtea este cea care ii stabileste statutul.

Daca nu mai corespunde conditiilor cerute sau nu-si indeplineste obligatiile ce-i revin, poate fi revocat.Grefierul este asistat de un grefier adjunct, care il poate inlocui la nevoie.

Ca si judecatorii si avocatii generali, grefierul este obligat sa depuna juramantul in fata Curtii, in sensul ca isi va exercita atributiile cu toata impartialitatea si nu va divulga secretul dezbaterilor. El are un dublu rol, indeplinind, pe de o parte, atributii de ordin procedural, iar pe de alta parte, atributii administrative. Sub controlul presedintelui, grefierul are misiunea de a primi, transmite si conserva toate documentele si, de asemenea, sa realizeze eventualele notificari sau comunicari de acte pe care le comporta aplicarea regulamentului de procedura[6]. Asista la sedintele de audiere ale Curtii si ale Camerelor. Are in grija sa arhivele si se ocupa de publicatiile Curtii.

Ca atributii administrative, grefierul le are pe cele de gestiune si contabilizare a Curtii cu

ajutorul unui administrator.

Grefierul are in subordinea sa, sub controlul generat al presedintelui[7], functionarii si agentii Curtii, tot el fiind cel abilitat sa propuna, daca este cazul, orice modificare de organizare a serviciilor Curtii .

E. Raportorii adjuncti

Protocoalele aditionale mai reglementeaza o institutie asemanatoare auditoriatului din Consiliul de Stat belgian sau francez, respectiv institutia raportorilor adjuncti, care, in practica, nu a fost folosita pana in prezent. Ei au sarcina sa ajute presedintele in procedura de urgenta si pe judecatorii raportori in indeplinirea atributiilor lor. Nu au dreptul sa participe la vot, dar pot lua parte la deliberari in cauza pe care au avut-o in studiu.

F.Referentii.

Fiecare dintre judecatori si avocati generali primesc, pe langa altele, asistenta personala a doi referenti, juristi calificati, de obicei doctori in drept, avand aceeasi nationalitate ca si judecatorul sau avocatul. Referentul atasat persoanei fiecarui membru al Curtii si depinzand numai de el, constituie cabinetul acestuia si joaca un rol cheie in functionarea Curtii, mai ales in cazul avocatilor generali.