Masuri de consolidare a increderii si controlul international -baza legala

Masuri de consolidare a increderii si controlul international -baza legala

Parlamentul European a tratat problema luptei comune impotriva terorismului, abordand, in primul rand, problema legitimitatii unei astfel de actiuni comune la nivelul Uniunii. Initial, Tratatul Uniunii Europene adoptat la Maastricht conferea baza legala derularii unei actiuni comune impotriva terorismului prin prevederile Articolului Kl. Arti­colul, plasat sub Titlul 6 al Tratatului - Dispozitii privind cooperarea in  domeniile justitiei si afacerilor interne - stipula ca, "in vederea rea­lizarii obiectivelor Uniunii, in special a liberei circulatii a persoanelor, si fara a aduce atingere competentelor Comunitatii Europene' o serie de domenii erau considerate de interes comun, intre acestea fiind incluse si cooperarea juridica in materie penala, cooperarea vamala si cooperarea politieneasca in vederea prevenirii si combaterii teroris­mului, traficului ilicit de droguri si alte forme grave ale infractionalitatii internationale[1]. La Amsterdam, articolul K.1., devenit prin renumerocare Articolul 29, a fost reformulat dupa cum urmeaza: "Fara a aduce atingere competentelor Comunitatii Europene, obiectivul Uniunii este sa ofere cetatenilor un nivel ridicat de protectie, intr-un spatiu al libertatii, securitatii si justitiei, prin elaborarea unei activitati comune a statelor membre in domeniul cooperarii politienesti si judiciare in materie penala si prin prevenirea si reprimarea rasismului si xenofobiei. Acest obiectiv se atinge prevenind si combatand criminalitatea organizata sau de alta natura, in special terorismul, traficul de fiinte umane si infractiunile impotriva minorilor, traficul de droguri si de arme, coruptia si frauda, prin:

o cooperare mai intensa intre fortele de politie, autoritatile vamale si celelalte autoritati competente ale statelor membre, atat direct, cat si prin intermediul Oficiului European de Politie (Europol), in conformitate cu dispozitiile articolelor 30 si 32;

consensul, in masura necesarului, a regulilor de drept penal ale statelor membre, in conformitate cu prevederile Articolului 31 litera e)."[2]

Din acest punct de vedere, Art 29 al Tratatului de la Amsterdam nu reprezenta doar  baza legala pentru dezvoltarea unei actiuni comune impotriva tero­rismului, ci prezenta si trei metode diferite de actiune in acest sens: stransa cooperare intre fortele de politie, autoritatile vamale si alte autoritati competente, stransa cooperare intre autoritatile judiciare si alte autori­tati competente si, nu in ultimul rand, consensul legislativ in ceea ce priveste chestiunile penale. Ca urmare a adoptarii Tratatului de la Amsterdam, la nivelul Uniunii Europene au fost stabilite doua nivele ale bazei legale pentru actiunea impotriva terorismului international: primul nivel, cel al obiectivelor fundamentale ale tratatelor, cel de-al doilea, cel al competentelor specifice. In ceea ce priveste obiectivele funda­mentale, cea mai importanta completare este cea incadrata in Articolul 2 al TEU - mentinerea si dezvoltarea Uniunii ca o zona a libertatii, secu­ritatii si justitiei. La nivelul competentelor specifice de a actiona in do­meniile relevante pentru lupta impotriva terorismului, prevederile cele mai importante sunt incadrate in Titlul VI al TEU: cooperarea la nivelul politiilor statelor membre [Art. 30 (1) TEU], dezvoltarea Europolului [Art. 30 (2) TEU], facilitarea si accelerarea cooperarii intre autoritatile judiciare [Art. 31 (a)-(d) TEU], apropierea regulilor de drept penal ale statelor membre [Art. 31 (e) TEU], posibilitatea de a incheia acorduri cu state terte sau organizatii internationale in ceea ce priveste chestiunile ce intra sub incidenta Titlului VI al TEU (Art. 38 TEU coroborat cu Art. 24 TEU)[3].

Elementele de baza ale PESC ofera un mandat mai explicit pentru prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor. In sectiunea 8 a raportului, se arata: 'PESC trebuie sa contribuie la asigurarea unei actiuni externe a Uniunii la evenimentele lumii contemporane si sa fie mai activa la urmarirea intereselor Uniunii, pentru crearea unui mediu international favorabil pacii. Acesta va permite Uniunii Europene sa dispuna de o capacitate sporita, pentru a aborda adevaratele cauze ale conflictelor, anticipand astfel izbucnirea crizelor.   Mai mult decat atat, Uniunea va putea sa prezinte statelor terte propriile sale scopuri si interese si sa coreleze mai bine asteptarile acelor parti cu cele ale Uniunii'[4]

De asemenea, in Sectiunea 10 a raportului se prezinta sase exemple de obiective specifice pe care 'Uniunea ar trebui sa le defineasca pentru a putea identifica domeniile in care ar putea fi imaginata o actiune comuna' in prevenirea conflictelor si gestionarea crizelor:

intarirea principiilor si institutiilor democratice si respectarea drepturilor omului si ale minoritatilor;

promovarea stabilitatii politice regionale si contributia la crearea cadrului politic si/ sau economic, care sa incurajeze cooperarea regionala sau eforturile indreptate catre integrarea regionala sau subregionala;

consolidarea cooperarii existente pe probleme de interes international, cum ar fi lupta impotriva proliferarii armamentelor;

promovarea si sprijinirea unei bune guvernari;

contributia la o guvernare internationala mai eficienta pentru a face fata situatiilor de urgenta;

contributia la prevenirea si reglementarea conflictelor.

Titlul V al Tratatului de la Maastricht , intitulat "Dispozitii privind Politica Externa si de Securitate Comuna", se ocupa de reglementarea PESC. Mecanismele principale se bazeaza pe informarea reciproca a statelor membre cu privire la problematicile de politica externa si securitate, pe adoptarea unor actiuni comune si pe faptul ca, in virtutea suveranitatii partajate intre statele membre si institutiile europene, Consiliul european defineste principiile si orientarile generale ale PESC. Printre obiectivele PESC, se inscriu doua aspecte importante: de a mentine pacea si de a intari securitatea internationala[5]