Perspectiva unor noi largiri a Uniunii Europene

Dupa primirea Romaniei si Bulgariei in UE, alte state europene spera sa devina, intr-o buna zi, membre ale Uniunii. Intre acestea se numara: Croatia, Turcia, Macedonia, statele din Balcanii de Vest (Albania, Serbia, Muntenegru, Bosnia-Hertegovina), R. Moldova si Ucraina.

In octombrie 2006, Comisia Europeana a lansat prima etapa a negocierilor de aderare la Uniunea Europeana a Croatiei si Turciei. Aceasta etapa a constat intr-o trecere in revista a ansamblului normelor europene si in evaluarea stadiului de pregatire a celor doua candidate. . Oficialii europeni au precizat ca a fost vorba mai mult de un exercitiu tehnic necesar pentru a explica tarilor candidate la aderare legislatia europeana, si pentru a intelege care este situatia in fiecare tara. Acest proces numit "screening" se incheie, de regula, cu o recomandare a Comisiei Europene favorabila sau nu deschiderii propriu-zise a negocierilor de aderare, capitol cu capitol.

Situatia Croatiei este mai usoara. Ea indeplineste, in buna masura, criteriile de aderare se bucura de un puternic sprijin extern din partea Austriei si Germaniei si se crede ca va putea incheia negocierile in 2007 - 2008. In acest fel, aderarea s-ar putea produce spre 2009 - 2010. Au existat speculatii ca, chiar eventuala amanare cu un an a aderarii Romaniei si Bulgariei s-ar fi inscris intr-o logica a lobby-ului austriac si german, care ar fi dorit ca celor doua tari sa li se alature si Croatia.

In schimb, situatia Turciei este mai dificila. Potrivit cotidianului german "Die Welt" din 17 iunie 2006, premierul bavarez si lider al social-crestinilor bavarezi, Edmund Stoiber, ar fi declarat ca aderarea Turciei nu intra in discutie, in pofida faptului ca se deruleaza deja negocierile de aderare. "Sunt convins ca nu se va ajunge la aderarea Turciei la UE - a declarat Edmund Stoiber - avand in vedere marimea tarii, situatia sa economica, dar si din punct de vedere social si cultural, aderarea Turciei ar suprasolicita capacitatea de extindere a Uniunii Europene". De retinut ca Turcia are o populatie de 69,7 milioane de locuitori, cu o inalta rata de crestere demografica, ceea ce ar indreptati-o la un mare numar de voturi in Consiliul Uniunii, ca si la un mare numar de euro-parlamentari.

In plus, Turcia are de rezolvat o serie de probleme, care tin de criteriul politic de aderare. Intre acestea se numara: relatiile cu Republica Cipru, care este deja membru al Uniunii Europene; continuarea ocuparii partii de nord a Insulei Cipru si sustinerea politico-diplomatica a auto-proclamatei Republici Turce a Ciprului de Nord, nerecunoscuta de comunitatea internationala; statutul minoritatii Kurde din Turcia si recunoasterea "genocidului" populatiei armene in timpul primului razboi mondial. Premierul turc a declarat ca Turcia nu-si va deschide porturile si aeroporturile pentru navele si avioanele cipriote pana nu se va pune capat izolarii autoproclamatei Republici Turce a Ciprului de Nord, chiar cu riscul suspendarii negocierilor de aderare.

Aceste declaratii par sa confirme opiniile exprimate de unele personalitati, potrivit carora pentru Turcia importanta a fost lansarea negocierilor de aderare si mai putin incheierea acestora. De aceea, se considera ca aderarea Turciei la UE nu va avea loc inainte de 2015. Trebuie retinut si faptul ca in tari ca Franta si Germania - tari in care traieste o mare comunitate de imigranti turci - opinia publica se opune aderarii Turciei. Un eventual referendum in Franta, de exemplu, privind aderarea Turciei ar avea, mai mult ca sigur, un rezultat incert.

Macedonia a obtinut din partea Consiliului European statutul de tara candidata la aderare, dar Comisia Europeana nu a inceput inca negocierile de aderare. Se apreciaza ca, reforma constitutionala din Macedonia a reprezentat un atu in obtinerea statutului de tara candidata. Aderarea sa va depinde insa de functionarea statului de drept si respectarea normelor democratice precum si de definirea de catre Uniune a unei strategii clare privind viitoarele sale extinderi. Posibila data a aderarii: 2012.

Tarile din Balcanii de Vest (Albania, Serbia, Muntenegru si Bosnia-Hertegovina) au obtinut in 2003, cu prilejul Consiliului European de la Salonic promisiunea de a adera, in perspectiva, la UE, dar in functie de capacitatea de absorbtie a acesteia. Acordurile de Stabilizare si Asociere pe care aceste tari le-au semnat sau urmeaza sa le semneze cu Uniunea Europeana constituie un prim-pas spre obtinerea statutului de state-candidate si, apoi, spre inceperea negocierilor de aderare.

Se apreciaza ca daca cele 4 tari vor indeplini, cu prioritate criteriile politice, respectiv respectarea drepturilor omului, colaborarea cu Tribunalul de la Haga, combaterea coruptiei si a crimei organizate, aderarea ar putea avea loc in jurul anului 2015.

De altfel, presedintele Comisiei Europene a declarat ca drumul integrarii tarilor balcanice in UE este insa foarte bun.

• Republica Moldova si Ucraina si-au exprimat si ele optiunea pentru integrarea in Uniune, dar perspectivele pentru atingerea acestui obiectiv politic sunt indepartate. Oficialii Comisiei Europene s-au oferit sa sprijine Kievul si Chisinaul pe calea reformelor, fara a permite insa integrarea lor in U.E.

Actualul presedinte al Comisiei Europene, José Manuel Durao Baroso, a declarat - cu referire la Ucraina - ca usa Uniunii ramane deschisa. Viitorul Ucrainei este in Europa. Cea mai buna cale nu este cea a discutiilor permanente despre aderare, ci obtinerea unor rezultate concrete". Aceste aprecieri sunt valabile si pentru Republica Moldova, care a inceput chiar armonizarea propriei legislatii cu legislatia comunitara si a creat un mecanism intern de pregatire a aderarii. Dar, atat in Ucraina, cat si in Republica Moldova mai este mult de lucru pentru indeplinirea criteriilor politice si economice de aderare. Unii analisti europeni sunt de parere ca probabilitatea ca Ucraina si Republica Moldova sa adere la U.E., intr-un timp previzibil, este extrem de redusa ca urmare a gradului redus de indeplinire a criteriilor de aderare si cresterii curentului euro-sceptic intr-o serie de tari importante, membre ale Uniunii.

Cateva considerente se impun:

• In Uniunea Europeana se desfasoara un proces de reflectie in legatura cu viitoarele largiri. La Consiliul European din 15 - 16 iunie 2006, de la Bruxelles, a avut loc o discutie in legatura cu redefinirea strategiei de extindere de dupa primirea Romaniei si Bulgariei (U.E. - 27). A predominat opinia ca viitoarele largiri vor trebui sa tina seama de capacitatea de absorbtie si de functionare a Uniunii Europene cu actualele sale institutii. In "Concluziile" Consiliului se subliniaza importanta garantarii ca, prin extinderile viitoare, Uniunea va fi capabila "sa functioneze eficient si sa aprofundeze proiectul european".

In sustinerea acestei concluzii, Cancelarul austriac Wolfgand Schüssel afirma ca o continuare a procesului de extindere ar putea constitui o amenintare la adresa Uniunii. La randul sau, presedintele Frantei, Jacques Chirac, a pledat in favoarea continuarii largirii, dar in cadrul unui proces "stapanit si mai bine inteles". El a subliniat, totodata, ca pe langa capacitatea politica, financiara si institutionala de a primi noi membri, este important si sprijinul cetatenilor pentru continuarea largirii.

• Ideea sprijinului cetatenilor reflecta o preocupare crescuta a liderilor europeni fata de cresterea euro-scepticismului in legatura cu procesul de largire a Uniunii. Din pacate, entuziasmul cetatenilor vest-europeni fata de largirea Uniunii din anii '90 a pierdut teren in fata curentului euro-sceptic, pe fondul crizei economice din aceste tari si a temerilor ca vor pierde "acquis-urile" sociale de care acestia beneficiaza in prezent. Adeptii acestui curent uita insa ca starea lor de bunastare se datoreaza, in buna parte, si deschiderii pietelor din Europa Centrala si de Est, pentru propriile produse manufacturate.
• Scaderea optimismului fata de continuarea procesului de largire ar putea fi cauzat si se pierderea increderii cetatenilor din unele tari fata de avantajele statutului lor de membri ai Uniunii.

Potrivit unui sondaj efectuat, in anul 2006, in cinci dintre cele mai mari tari ale U.E., numarul celor care se considera dezavantajati - din motive economice - de statutul de membru este mai mare decat a celor care apreciaza apartenenta la Uniune. Majoritatea pesimistilor considera ca apartenenta la Uniunea Europeana le-a adus preturi mai mari: 83% in Germania; 82% in Spania; 80% in Polonia, 72% in Franta si 56% in Marea Britanie.

Mai trebuie notat ca, in ciuda fondurilor uriase primite de la Uniunea Europeana, peste 70 milioane de europeni - potrivit unui raport EUROSTAT - din Italia, Portugalia si Spania traiesc la limita saraciei. Dintre acestia, 11 milioane traiesc in zonele sarace ale Italiei.

• Unele state membre ale Uniunii, precum si unii euro-parlamentari sunt de parere ca viitorilor candidati la aderare ar trebui sa li se impuna noi criterii, pe langa cele convenite, in 1993, la Copenhaga. In schimb, Finlanda, de exemplu a respins asemenea propuneri, subliniind ca fundamental este sa fie indeplinite cu strictete criteriile existente.
• Dintre temerile europenilor fata de largirea, in continuare, a U.E. am putea mentiona:

Pierderea de fonduri comunitare pentru dezvoltarea regionala;

Imigratia masiva si cresterea concurentei (neloiale) pe piata fortei de munca;

Delocalizarea unor intreprinderi si pierderea locurilor de munca;

Teama ca o serie de neajunsuri din pregatirea tarilor candidate si a unor fenomene negative sa nu se transfere asupra tarilor membre.

• Abia dupa primirea in Uniune a tuturor tarilor cu vocatie europeana se va putea vorbi despre o Europa Unita, lipsita de noi bariere politice si economice. Dar, aceasta poate insemna inca o perioada de 15 - 20 de ani.