Teoria puterii continentale sau a Heartland-ului in cadrul curentului geostrategic,
geograful britanic Halford Mackinder se distinge drept cel mai cunoscut sustinator al teoriei continentaliste. In elaborarea propriei viziuni asupra
lumii, Mackinder pleaca de la pozitia de mare putere pe care Anglia
trebuia sa si-o mentina in noua conjunctura internationala
de la inceputul secolului al XX-lea, accentul fiind pus pe raportul acesteia cu
masa continentala euro-asiatica, in cadrul careia puteri precum
Germania si Rusia incepeau sa exercite puternice presiuni
geopolitice.
Teza centrala a gandirii lui
Mackinder a fost enuntata pentru prima data in 1904 intr-un
articol intitulat The Geographical Pivot of History - Pivotul geografic al istoriei, publicat
in Geogra phical
Journal. Articolul ofera o
conceptie larga asupra istoriei mondiale, elementul central de analiza
constituindu-l lumea ca intreg si conflictele ei, care
dintotdeauna au opus puterea continentala celei
maritime. "Puterea continentala", afirma Mackinder, isi are originea in
inima Eurasiei, in Asia Centrala, de aici articulandu-se toate dinamicile
geopolitice ale planetei. Acest spatiu, reprezentand aria pivot a istoriei centrul insulei mondiale (World Island), este plasat in reprezentarea
cartografica europocentrista in partea centrala a planisferei.
Acest vast teritoriu ocupat in prezent de Rusia, fapt ce-i ofera un
puternic avantaj in politica internationala,
se intinde "dinspre tinuturile vecine cu Pacificul pana in zona
cuprinsa, la vest, intre Marea Caspica si Marea Neagra, de
la Oceanul Inghetat pana la muntii si podisurile care
despart zona de nord si centrala a Asiei de cea de sud"Mackinder
imagineaza la nivelul planisferei o constructie geopolitica completa
a noii teorii. Astfel, la exteriorul ariei pivot se contureaza doua arce de cerc:
primul, inner crescent, cuprinde Germania, Austro-Ungaria,
Imperiul Otoman, India si China, al doilea, outer crescent este format din Marea Britanie, Japonia,
Canada, SUA, Africa de Sud si Australia. Acest decupaj
geopolitic prezentat de Mackinder schimba complet modul traditional
de divizare a globului in cinci continente si cinci oceane si propune
o viziune dinamica, intr-o perspectiva istorica, in organizarea
geografica a planetei. Un alt aspect
important al teoriei consta in ideea conform careia ansamblul
fenomenelor geopolitice se poate explica incepand de la lupta care opune
pivotul central arcelor de cerc, interior si exterior. El considera ca
puterea care controleaza aria pivot a insulei
mondiale poate controla lumea. Vazandu-si punctele de vedere
confirmate de Primul Razboi Mondial, Mackinder isi aprofundeaza propria
teza, elaborand, in 1919, o ampla lucrare cu titlul Democratic Ideals and Reality: a study in
the Politics of Reconstruction - Idealuri democratice si realitatea: un studiu despre politica reconstructiei. Mackinder isi
reia acum propria teza intr-un context mult mai larg, lucrarea putand fi
considerata un veritabil tratat despre stiinta
pacii.
In acest nou studiu, autorul aduce modificari
atat in ce priveste denumirea de arie pivot, care
este inlocuita cu conceptul de Heartland, cat si pozitia acesteia. Astfel,
Heartlandul translatat spre Vest include acum si bazinele Marii
Baltice, Marii Negre si intreaga Europa central-orientala pana
la aliniamentul Elba-Marea Adriatica, investind
astfel Europa de Est cu o pozitie geopolitica-cheie in controlul
Eurasiei (figura 2). In aceasta lucrare, el formuleaza, ca o
concluzie, celebra reflectie geopolitica: Cine stapaneste Europa de Est stapaneste Heartland-ul. Cine
stapaneste Heartland-ul stapaneste Insula lumii. Cine stapaneste Insula lumii stapaneste lumea.
Peste ani, aceasta teza
va face cariera, devenind una dintre cele mai
celebre formule geopolitice.
Pozitia centrala in cadrul Heartland-ului confera, in viziunea lui
Mackinder, Europei de Est un statut vital, acest spatiu fiind unul de legatura
intre cele doua mari puteri ale vremii: Rusia si Germania. In plus,
stapanirea acestui spatiu de catre una sau alta
dintre aceste doua tari ar demonstra suprematia la nivelul
Heartland-ului, ceea ce ar genera un nou dezechilibru. Pentru
o Europa devastata de razboi, stabilitatea si pacea
reprezentau dezideratul dezvoltarii.
Trebuia asigurat un
echilibru intre statele lumii, astfel incat niciunul dintre ele sa nu mai
poata deveni atat de puternic incat sa doreasca dominarea
celorlalte, fapt ce ar constitui cauza principala a unui alt razboi. Acest echilibru nu poate fi asigurat decat prin mentinerea
unui echilibru in interiorul Heartland-ului.
Viziunea lui Mackinder asupra echilibrului intre natiuni, ca prima conditie
a pacii, se regaseste, prin asemanare, in principiul care a
stat la baza constituirii Ligii Natiunilor. Astfel,
"testul Ligii va fi in Heartland", afirma Mackinder; test pe care Liga nu l-a
trecut, peste doar doua decenii echilibrul rupandu-se chiar in interiorul Heartland-ului.
In 1943, Mackinder revine asupra tezei puterii continentale, in articolul The Round World and the Winning of the
Peace, publicat in numarul
din iulie al revistei Foreign Affairs, precizand ca teoria Heartland-ului, "este mai valida si mai
folositoare astazi decat era cu douazeci sau cu patruzeci de ani in
urma".
In noul context geopolitic in care se
prefigura victoria fortelor aliate, Mackinder isi reconsidera teoria,
modificand inca o data contururile Heartland-ului. Astfel,
"Heartland-ul este constituit din partea de nord si din centrul Eurasiei.
Se intinde de la coasta arctica pana la deserturile centrale si are ca limita vestica istmul larg dintre
Marea Baltica si Marea Neagra." In liniile sale mari, aceasta zona coincidea cu teritoriul
URSSului, una dintre puterile ce puteau iesi invingatoare din razboi.
Victoria si stapanirea unui imens teritoriu, peste 10 mil.
km2, ii vor asigura
Uniunii Sovietice suprematia terestra. Pornind de la acest rationament,
Mackinder concluzioneaza: "Daca Uniunea Sovietica iese din acest
razboi cucerind Germania, ea se va clasa ca prima putere terestra a
lumii", avand un potential de crestere uman,
teritorial si material greu de stopat in perspectiva unor noi tendinte
expansioniste pe care aceasta tara
le poate avea. Solutia gasita de Mackinder consta in
constituirea unei comunitati euroatlantice, capabila sa opuna o forta credibila procesului
de crestere a Uniunii Sovietice si de limitare a expansiunii acesteia
dincolo de centrul Europei.
