Chemarea Orientului - orientul intern al Rusiei

1. "Orientul intern" (dimensiunea notiunii)

Ca si in cazul Nordului, la examinarea problemelor geopolitice ale Orientului rusesc se aplica aceeasi metoda, impartind problema in trei componente:

1) Centru - Orient.

2) Raporturile dintre sectoarele Orientului.

3) Raporturile acestor sectoare cu alte regiuni si zone geopolitice ale Rusiei.

Mai intai trebuie sa definim ce se intelege prin "Orientul Rusesc". Trebuie sa mentionam de la bun inceput deosebirea dintre Orient ca notiune pur geografica si Orientul cultural, civilizator, istoric. Asadar, in Orientul cultural se includ de obicei toate teritoriile Africii de Nord, Orientului Apropiat, Asia Mica, Asia Centrala pana la Pakistan, apoi Filipine (lumea islamului) si India, pe cand Chinei si Indochinei precum si tarilor din regiunea Oceanului Pacific li se aplica, de obicei, notiunea de "Orientul indepartat". De pe pozitia Rusiei aceasta reprezinta din punct de vedere geografic Sudul, care se intinde de la Occidentul magrebului pana la Orientul indepartat al oceanului Pacific.

Pe de alta parte, "Rasaritul" reprezinta, in limitele Rusiei, cu totul alte realitati geografice si geopolitice, acesta fiind un teritoriu care se intinde din Povoljia (Tataria), prin Urali, Siberia si pana la Oceanul Pacific. Aceasta categorie geopolitica poate fi numita "Orientul rusesc" sau "Orientul intern", teritoriile geografice situate la Rasarit de Centru (Moscova).

In cazul de fata Caucazul si Asia Centrala vor intra in categoria "Sudului" si vor fi examinate in capitolul corespunzator.

Avand in vedere ca noi examinam geopolitica interna a Rusiei ca un "sistem deschis" care nu coincide cu frontierele administrative ale Federatiei Ruse si, plecand de la metoda "razelor geopolitice", evidentierea zonelor geopolitice se face de multe ori pe teritoriul statelor vecine, in cazul cand exista o unitate geopolitica, etnica si geografico peisagistica. De aceea trebuie sa includem in "Orientul intern" al Rusiei atat Uralul de Sud cat si Kazahstanul de Nord, de la Actiubinsk pana la Semipalatinsk - pe latitudinea 50 aproximativ. Totodata, in raport cu Rusia, Mongolia, Sintzean si Manciuria intra din punct de vedere geopolitic, in sectorul sudic. Prin urmare, toata Siberia de Sud - Altai, Tuva, Buriatia, Priamurie si Primorie (inclusiv jumatatea sudica a regiunii Habarovsk) - impreuna cu regiunile Siberiei Centrale, situate mai la sud de "trapezul nordic", reprezinta un triunghi ce se intinde de la Kazan si Urali pana la Oceanul Pacific.

2. Zona "Siberiei rusesti" (structura)

Din punct de vedere climateric Orientul rusesc se deosebeste radical de Nord. Este o zona cu o clima continentala temperata. In Povoljia si Ural, in Siberia si Primorie, este situata o zona preponderent impadurita. Din Kazahstanul de Nord si pana la Baikal se intinde clinul stepelor. Altaiul si Priamurie sunt masive de munti nu prea inalti. Cea mai mare parte a teritoriilor sunt populate destul de dens si reprezinta zone prielnice pentru trai si gospodarie.

Harta pag.

Componenta etnica a Orientului intern al Rusiei este urmatoarea: marea majoritate o reprezinta rusii risipiti prin republicile nationale, mai compact insa, in Siberia. Pot fi evidentiate cateva zone etnice care coincid in linii mari cu autonomiile si republicile respective.

In Povoljia este situat Tatarstanul, o structura etno-nationala destul de monolita, care isi pastreaza traditiile independentei politice si ale unei anumite rivalitati cu Rusia. Este cea mai vulnerabila regiune (din punct de vedere al pastrarii integritatii Rusiei), fiindca constiinta nationala a tatarilor este foarte dezvoltata. Factorul cel mai important, care face totusi "separatismul tataresc" secundar, este asezarea geografica a Tatarstanului in mijlocul spatiului continental, fara frontiere maritime sau invecinate cu state neruse. Atata timp cat se pastreaza aceasta situatie geopolitica, acest fapt nu prezinta vreun pericol pentru Rusia. Totusi, traditia istorica a tatarilor necesita o atentie deosebita fata de aceasta regiune si o politica a Centrului fata de Kazan, datorita careia sistemul geopolitic al Tatarstanului ar depinde de regiunile pur rusesti (chiar daca nu se invecineaza teritorial). Totodata, trebuie impiedicate procesele de integrare cu Baschiria, Udmurtia, Mordovia si Mariel. Pe langa toate acestea, are sens sa se accentueze impartirea teritoriala a Tatarstanului pe criterii cultural-etnice, fiindca tatarii, conform factorilor rasiali, culturali si religiosi, sunt un etnos constitutiv. De asemenea are sens sa incurajam migratia rusa in aceasta republica.

Tatarii sunt turanici si musulmani, ceea ce ii determina sa fie o parte geopolitica a lumii turanico-islamice. In aceasta privinta Centrul se confrunta cu o problema ce reprezinta dominanta intregii geopolitici a Sudului (despre aceasta vom vorbi intr-un capitol corespunzator). Tataria nu poate fi rupta de aceasta realitate nici prin asimilare, nici prin izolare geografica. De aceea "problema tatara" este un capitol aparte al unei probleme cu mult mai vaste - Rusia si islamul. Numitorul comun in rezolvarea tuturor situatiilor analoge este cautarea balantei geopolitice a intereselor "axei geografice a istoriei" si a lumii islamice. In aceasta privinta anti-atlantismul este in toate cazurile, fara exceptie, numitorul comun care permite crearea unei aliante planetare de lunga durata. In cazul Tatarstanului trebuie accentuat, in mod deosebit, caracterul continental al natiunii tatare, a carei soarta istorica este strans legata de Eurasia, iar in cazul identificarii, in conditiile actuale, a geopoliticii Eurasiei cu geopolitica Rusiei, uniunea constienta si benevola este un imperativ cu mult mai profund decat deosebirile etno-confesionale.

In sens mai larg, puterea eurasiatica - Rusia - este intemeiata pe imbinarea elementelor slav si turanic care, in fond, au creat etnosul velikorus si care devine axa "statului continental", identificandu-se cu heartland-ul. De aceea aceste doua etnosuri - slavii si turanicii (plus ugrii si mongolii) - raman in continuare stalpii politicii eurasiatice. Viitorul lor este dezvoltarea integrarii politice si etnice si de aceea accentuarea deosebirilor etnoculturale si indeosebi tendinta de a da acestor deosebiri o forma politica, nu se potrivesc cu logica soartei istorice a rusilor si tatarilor. Aceasta tema trebuie sa devina axa relatiilor dintre Moscova si Kazan si nu este exclus ca pentru aceasta va fi nevoie de un "lobby geopolitic" deosebit, care ar exprima interesele Eurasiei din punct de vedere politic (sau metapolitic).

Aproximativ aceleasi considerente sunt aplicate si fata de Baschiria, situata mai la sud de Tatarstan, populata la fel de un etnos turanic, care impartaseste islamul. Singura deosebire este ca baschirii nu au o traditie separatista atat de pronuntata si o constiinta nationala atat de dezvoltata ca a tatarilor care au fost etnosul cel mai activ si "progresist" din toata Povoljia. Din aceasta cauza legaturile tataro-baschire nu pot sa contribuie nicidecum la stabilitatea geopolitica in acest sector al "Orientului intern" al Rusiei si Centrul trebuie sa faca tot posibilul ca sa integreze Baschiria in regiunile Uralului de sud, populate de rusi, pentru a-si pierde orientarea spre Kazan. Totodata, trebuie accentuata originalitatea culturii baschire, unicitatea ei, deosebirile fata de alte forme turanico-islamice.

Intarirea legaturilor geopolitice ale Tatariei cu Baschiria este foarte periculoasa pentru Rusia, intrucat frontiera administrativa de sud a Baschiriei trece prin aproprierea Kazahstanului de Nord care (la cea mai mica nereusita in dezvoltarea situatiei geopolitice) poate deveni, teoretic, baza separatismului turanico-islamic. In cazul dat, heartland-ul este amenintat de a fi sfartecat de triunghiul turanic (proturc, adica proatlantic) chiar in mijlocul spatiului continental. In acest sens, orientarea Tatariei spre sud, tentativele de integrare cu Baschiria si chiar apropierea acesteia de regiunea Orenburg, sunt tendinte extrem de negative pe care politica continentala a Centrului trebuie sa le impiedice cu orice pret. Baschiria trebuie sa-si intareasca niste legaturi latitudinale cu Kuibasevul si Celeabinskul, iar contactele meridionale cu Kazanul si Orenburgul, dimpotriva, sa le slabeasca.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Mai departe, de la Uralul de Sud (Celeabinsk) si pana la Krasnoiarsk, se intinde o fasie de pamanturi populate activ si valorificate de rusi. De la vest spre est se contureaza clar axa geopolitica ce, din punct de vedere istoric, corespunde cailor de cucerire a Siberiei de catre rusi: Celeabinsk - Omsk - Tomsk - Kemerovo - Krasnoiarsk - Irkutsk. Acest cordon reprezinta o zona industrial dezvoltata, iar orasul Novosibirsk este si un mare centru intelectual. Din punct de vedere etnic este o zona aproape in exclusivitate ruseasca. O situatie similara se repeta si in partea de rasarit a Baikalului unde, de-a lungul magistralei Baikal - Amur, de la Cita pana la Habarovsk, apoi spre sud, catre Vladivosk, se afla ca si cum ar fi o continuare a aceleiasi fasii, care incepe in Uralul de Sud. Singura deviere este Buriatia, care ocoleste teritorial nordul Baikalului si care intrerupe continuitatea cordonului omogen al "Siberiei rusesti".

Mai spre sud de acest cordon rusesc trece o zona paralela cu un amestec considerabil de populatie turanica (mai spre rasarit de mongoli). Ea incepe in Kazahstanul de Nord, de la Actiubinsk, apoi trece pe teritoriul Kazahstanului pana la Semipalatinsk si Usti - Kamenogorsk si continua pe teritoriul rusesc din Altai (leaganul etnosului turanic), Hakasia, Tuva si Buriatia. Totodata, acest cordon turanico-mongol, de la Altai pana in Transbaikalia (Cita), trece armonios, din punct de vedere etnic si al configuratiei geografice, pe teritoriul Mongoliei cu care nu exista de fapt nici un fel de frontiera geografica. Din punct de vedere geopolitic acest cordon inferior este parte componenta a spatiului strategic al "Siberiei rusesti" si de aceea el trebuie considerat o continuare a "Orientului rusesc" spre sud. Singura exceptie este un fragment al teritoriului chinez (Manciuria Chineza), situat la rasarit de frontiera cu Mongolia, pana la raul Ussuri. Logic vorbind, el ar trebui sa se afle sub controlul strategic al Rusiei, in caz contrar, el va deveni (inevitabil) un pretext pentru coalitii pozitionale intre "axa geopolitica a istoriei" si teritoriile ce intra, din punct de vedere geopolitic, in rimland, iar China apartine indiscutabil categoriei rimland (nici un geopolitician n-a pus la indoiala acest fapt).

In ceea ce priveste aceasta fasie a "Siberiei rusesti" este echitabil unul si acelasi principiu geopolitic: acest sector teritorial trebuie integrat activ intr-un spatiu geopolitic unitar, totodata va avea prioritate integrarea latitudinala pe axa lunga Celeabinsk-Habarovsk (axa meridionala scurta Habarovsk-Vladivostok este o continuare a acestei linii intr-un sector geopolitic deosebit). Acest spatiu de o intindere gigantica constituie superioritatea strategica principala a Rusiei in calitatea ei de putere eurasiatica reala. Datorita acestui coridor din Siberia de Sud, Rusia are posibilitatea sa uneasca regiunile Centrului cu litoralul Pacificului, asigurand in felul acesta magistrala potentiala de valorificare integrala a Siberiei si iesirea definitiva a Moscovei la Oceanul Pacific. Aceasta fasie este parghia de comanda a intregii Eurasii, inclusiv Europa, deoarece organizarea unei legaturi continentale la un nivel tehnologic avansat, din Orientul Indepartat pana in Occidentul Indepartat, permite, in felul acesta, sa restructureze realitatea planetara asa incat controlul talasocratic din exterior asupra oceanelor isi pierde importanta - cheie. Daca resursele Siberiei se vor uni in perspectiva cu tehnologiile avansate ale Europei continentale si Japoniei, atunci sfarsitul dominatiei planetare a talasocratiei este inevitabil.

Integrarea latitudinala a Siberiei (axa Celeabinsk - Habarovsk) este avantajul strategic de cea mai mare importanta pe care il are doar Rusia. Odata cu valorificarea acestei regiuni poate incepe intreaga istorie geopolitica a viitorului si in cazul acesta, profetiile lui Spengler se adeveresc.

Intr-un sens mai restrans, "intern", dezvoltarea integrarii "Siberiei rusesti" face posibila extinderea controlului geopolitic si pe meridian. Cordonul sudic "turanico-mongol" se va uni cu teritoriile mai nordice rusesti, avand in vedere ca autonomia culturala maxima va fi insotita de integrarea economica si dominarea strategica a axei rusesti Cealeabinsk - Vladivostok. Totodata in acest proces trebuie sa se includa formatiuni eterogene, in sens administrativ, cum ar fi Kazahstanul, regiunile si republicile autonome de pe teritoriul Federatiei Ruse, Mongolia si, posibil, unele raioane ale Manciuriei chineze.

Totodata, un sector analogic meridional se presupune in directia nordica, unde situatia se deosebeste doar prin faptul ca populatia nerusa autohtona este cu mult mai rara, iar din punct de vedere politic este mai putin dezvoltata si nu are o experienta istorica recenta a suveranitatii politice. In regiunile Hanti-Mansi si Evenca, la fel si in regiunea Habarovsk, limita extinderii nordice a cordonului "Siberiei rusesti" se stabileste printr-un proces paralel de integrare interna a "trapezului nordic". Aceasta integrare, spre deosebire de functia geopolitica complicata a "Siberiei rusesti" (axa Celeabinsk-Habarovsk), care are trei vectori de dezvoltare (latitudinal, de nord si de sud) si se ciocneste intr-o serie de cazuri cu formele politice (statele) maturizate si destul de independente, avand un simplu caracter de latitudine. De aceea amandoua procesele geopolitice se vor dezvolta in ritmuri diferite si, prin urmare, granita concreta ce va rezulta intre dezvoltarea "Siberiei rusesti" la nord si integrarea totala a "trapezului nordic" va depinde de factori imprevizibili.

Harta pag.

Toti acesti vectori geopolitici de dezvoltare nu sunt, in esenta, ceva nou si neasteptat, fiindca ei sunt doar o continuare a marilor procese istorice de inaintare a Rusiei spre rasarit si de devenire a puterii eurasiatice. Drumul rusilor catre Oceanul Pacific nu e intamplator iar teritoriile Siberiei valorificate de rusi urmeaza si ele o logica geografica. Acest drum corespunde granitei reliefului dintre Padure si Stepa pe a caror sinteza geopolitica este bazat insusi Statul Rus.

Pe "marginea" padurilor nordice din taiga ce se marginesc cu stepa (sau silvostepa) se miscau valorificatorii rusi ai Siberiei, asezandu-se pe pamanturile cele mai bune pentru trai si agricultura. De la Celeabinsk pana la Baikal acest sector de peisaj reprezinta un clin ce se ingusteaza. Iar de la Baikal pana la litoralul Oceanului Pacific este o zona neintrerupta a padurilor nordice care trec treptat si pe neobservate in paduri tropicale. Totodata, creste ponderea podisurilor si a masivelor muntoase.

Aceasta zona, de la Baikal pana la gurile Amurului, ne reintoarce la problema "Lenaland"-ul care a aparut deja cand examinam sectorul iakut al "trapezului nordic".

Lupta de pozitie pentru Lenaland

Ca si in cazul Iakutiei (la analiza geopoliticii Nordului rusesc), in cazul Siberiei de Est, care se intinde la rasarit de Enisei, ne confruntam cu o serie intreaga de probleme geopolitice. Anticipand lucrurile, observam ca pentru a treia oara, ne vom confrunta cu dificultati la analiza celui mai estic sector al "Sudului eurasiatic".

Din punct de vedere pur geographic, dincolo de Baikal incepe o schimbare serioasa de relief in comparatie cu sectoarele mai nordice ale Eurasiei. Acolo, intre padurile continentale la nord si padurile tropicale (de munte) la sud, se intindeau neaparat zonele de stepa, ceea ce crea o simetrie fireasca, evidentiind zona centrala a primului cerc periferic (de stepa) si a reliefurilor de frontiera ale muntilor si padurilor tropicale. Aceasta priveliste se pastreaza din Moldova pana in Altai, mai spre nord fasia de stepa pur si simplu dispare. In cazul Siberiei de Est avem de-a face cu o regiune geopolitica si de peisaj absolut noua, care necesita alte solutionari de pozitii. Paralel cu "provocarea" neasteptata a reliefului (trecerea treptata a padurilor continentale, pe fundalul muntilor, colinelor si dealurilor, in cele tropicale) se constata o imagine etno-politica extrem de nereusita - existenta in aceasta regiune a catorva formatiuni nationale interne si externe a caror loialitate geopolitica fata de Rusia este indoielnica. Pe fundalul unei populari extrem de slabe a intregii regiuni a Lenaland-ului cu rusi, imaginea geopolitica devine extrem de ingrijoratoare.

In primul rand teritoriul Buriatiei. Ea intrerupe continuitatea braului rusesc al Siberiei, inaintand departe, spre nord, de lacul Baikal. Buriatii sunt lamaisti si in momentele critice ale istoriei rusesti ei au incercat sa creeze pe teritoriul lor un stat teocratic independent, orientat spre Mongolia si Tibet. Aceasta nu ne da nici un temei de ingrijorare, aici insa apare o problema noua - apropierea teritoriala a frontierelor sudice ale Iakutiei de frontierele nordice ale Buriatiei. Iakutii apartin grupei turanice, considerabil crestinizati, insa adesea mai pastreaza si traditiile vechi samanice.

Totodata, unele grupe practica si lamaismul. Iesirea la mare a Iakutiei si granitele Buriatiei cu Mongolia reprezinta pericolul aparitiei unui bloc politic potential care ar avea mai multe premise pentru o independenta geopolitica relativa decat Tatarstanul sau unele popoare din Caucazul de Nord, al caror separatism este evident. Daca mai adaugam la acesta apropierea de tarmul Pacificului care este foarte slab populat de rusi, atunci pericolul se dubleaza pe seama unui posibil control al talasocratiei asupra zonelor de tarm (sau sectoare ale zonelor, ale potentialelor coridoare din Lenaland spre Oceanul Pacific). Si, in sfarsit, lucrurile se agraveaza si mai mult prin faptul ca sudul Iakutiei se desparte de frontiera nord - estica a Chinei prin fasia ingusta a regiunii Amur, ceea ce da tot temeiul pentru deschiderea unui coridor geopolitic direct de la tarmurile chineze de sud ale Oceanului Indian pana la Marea Laptev, la Nord.

Toate aceste configuratii geopolitice potentiale ne fac sa fim extrem de atenti. Nu exista nici o indoiala ca o asemenea imagine poate sa para extrem de ispititoare pentru strategii atlantisti, fiindca Lenaland-ul, extrem de bogat in pamanturi si resurse, si unic in sensul posibilitatilor strategice, are o asezare foarte vulnerabila din punct de vedere geopolitic si orice slabire a controlului rusesc asupra acestei regiuni poate sa provoace anexarea imediata si ireversibila a unei bucati gigantice din continentul eurasiatic, din insasi axa geografica a istoriei. Pentru a preveni aceste evenimente nu este suficienta sporirea doar a contingentului militar situat in Extremul Orient sau Priamurie. Trebuie sa facem demersurile geopolitice necesare, fiindca este vorba, nici mai mult nici mai putin, despre un razboi de pozitii. Acestui fapt ar trebui sa i se acorde o atentie deosebita:

1) Este important sa se intensifice prezenta reprezentantilor Centrului in sudul Iakutiei. Aceasta se va realiza printr-o migratie dirijata si o "colonizare" sistematica a pamanturilor popoarelor din regiunile mai vestice.

2) Acelasi lucru trebuie sa se intample si cu pamanturile situate la nord de lacul Baikal. In cazul acesta, granitele primejdioase vor fi inlaturate.

3) Este necesar ca in acelasi timp sa fie valorificate intensiv nordul regiunii Ircutsk si intreaga regiune Amur, infaptuind planul "colonizarii" concentrate a acestor teritorii.

Aceste trei masuri trebuie consolidate prin intensificarea prezentei militare in zona respectiva si prin activizarea extinderii strategice, economice si tehnologice spre vest si spre est. Toate acestea sunt menite pentru a atenua ingustarea periculoasa a "cordonului rusesc".

4) Trebuie activata presiunea de pozitie asupra Chinei nord-estice, de facut o presiune preventiva asupra acestei regiuni care ar preveni chiar de la bun inceput orice tentativa geopolitica a Chinei de a se extinde spre nord.

5) Este necesara o intarire strategica si demografica la maximum a acestui sector situat intre orasele Blagovescensk - Komsomolsk pe Amur - Habarovsk, pentru a crea aici un puternic scut de aparare impotriva agresiunii talasocratice potentiale (de pe mare) sau a celei geopolitice chinezesti (de pe uscat).

6) Toate aceste masuri sunt importante pentru a sprijini activizarea relatiilor ruso-mongole, intrucat Mongolia, foarte putin productiva si neatragatoare in alte privinte, este teritoriul cheie pentru geopolitica acestei regiuni. Prezenta militara masiva a Rusiei de-a lungul frontierei mongolo-chineze, indeosebi in partea ei de rasarit, ar minimaliza riscul geopolitic de anexare a Lenaland-ului.

Va reamintim ca geopolitica Nordului presupune concentrarea unor eforturi deosebite in acelasi sector, insa din partea de nord, de pe tarmurile Oceanului Inghetat de Nord. Imbinarea lor paralela va permite Rusiei sa puna temelia pozitionala pentru un viitor indepartat, cand importanta acestor pamanturi va fi intr-atat de evidenta incat de controlul asupra lor va depinde importanta planetara a intregii Eurasii.

Lupta geopolitica pentru Lenaland trebuie sa inceapa chiar acum, desi o atentie mai deosebita se va acorda acestei regiuni mai tarziu. Daca insa nu se va crea, chiar de la inceput, un model geopolitic si strategic corect, rezolvarea conflictului, dupa declansarea lui, va fi cu mult mai greu sau va fi, in general, greu de indeplinit.

Luptele principale in geopolitica sunt castigate cu mult inainte de trecerea lor intr-o forma deschisa a unui conflict politic sau international.

4. Capitala Siberiei

Proiectul integrarii Siberiei pune problema centrului geografic al acestui proces, adica al acelui punct care ar putea sa devina reprezentantul plenipotentiar al Moscovei dincolo de Ural si sa indeplineasca functia de atractie fata de celelalte regiuni. Cel mai potrivit pentru acest rol este orasul Novosibirsk care, nu numai ca este unul din cel mai mari orase ale Siberiei, dar si unul din cele mai importante centre intelectuale la scara intregii Rusii.

Axa de vest se indreapta de la Novosibirsk catre Ecaterinburg, capitala Uralului, iar cea de Est catre Ircutsk, Habarovsk si Vladivostok. In felul acesta Novosibirskului ii revine cea mai importanta functie de legatura a intregului "cordon rusesc al Siberiei", in care acesta este veriga principala. Axa Moscova-Novosibirsk devine linia de forta de cea mai mare importanta a "geopoliticii interne" a Rusiei, acea "raza" principala, prin intermediul careia se realizeaza procesul de schimb reciproc al fluxurilor energetice centrifuge din Centru si a celor centripete de la periferie.

Are sens ca regiunea Ural, cu centrul la Ecaterinburg, sa se inchida la Moscova, nemijlocit, si sa nu fie transformata intr-o instanta intermediara de comunicare intre partea centrala a Rusiei si Siberia. Pozitia geopolitica a Novosibirskului este intr-atat de importanta, incat acest oras si regiunile adiacente lui trebuie sa dispuna de un statut special si atributii speciale, fiindca de aici trebuie sa se raspandeasca prin intreaga Siberie razele geopolitice secundare - catre nord, sud, est si vest.

Se poate face exceptie, din aceasta centralizare derivata, doar pentru tinutul Primorsk si sectoarele sudice ale tinutului Habarovsk. Este o zona cu totul deosebita, si care este strans legata de problematica Lenaland-ului si de lupta de pozitie pentru controlul asupra lui. Un statut aparte trebuie atribuit, in acest sens, pentru Habarovsk si Vladivostok, iar acestea, la randul lor, trebuie puse in legatura directa cu Moscova (la fel ca Ecaterinburgul).

Pentru interactiunea cu "trapezul nordic" este oportuna organizarea unor axe strategice suplimentare Novosibirsk-Norilsk si Habarovsk-Magadan. Astfel Rasaritul va fi legat, din punct de vedere strategic, de Nord.

Atat Estul cat si Nordul reprezinta un cap de pod catre geopolitica viitorului. Aici se afla soarta Eurasiei. Totodata, clima favorabila a "Siberiei rusesti" face ca ea sa devina mai predispusa pentru a incepe tocmai de aici proiectul grandios de creare a unui nou model continental. Aici trebuie sa fie construite noi orase, croite noi magistrale si create noi baze militare. Totodata, este important ca de la bun inceput sa se puna temelia unei imbinari armonioase a doua principii - pe de o parte relieful, peisajul, factorul etnocultural, ecologia si criteriile tehnice si strategice, pe de alta parte. Traditiile arhaice trebuie imbinate cu cele mai noi elaborari tehnologice. Trebuie sa tinem seama de locurile asezarilor preistorice ale omului pe aceste pamanturi si sa stabilim impreuna cu ele alternativa pentru dezvoltarea industriilor si a bazelor militare.

O asemenea logica duce la perspectiva deschisa a aparitiei unui nou centru in Siberia, dar care deocamdata nu este relevat si preconizat. Nu este exclus ca pe masura dezvoltarii intregului Rasarit rusesc, pe masura actualizarii Oceanului Pacific, ca "ocean al viitorului", va aparea problema stramutarii capitalei intregii Eurasii tocmai pe aceste pamanturi - intr-o capitala splendida, fara precedent, a Noului Mileniu, dar care inca nu exista.

Va veni o vreme cand Moscova isi va pierde importanta de "mijloc", va deveni insuficienta in sens geopolitic, prea "occidentala". Si atunci problema unei noi Capitale a Siberiei va capata o importanta nu pur si simplu statala, ci una continentala, mondiala.

Totusi, nu trebuie sa scapam din vedere ca aceasta perspectiva este posibila doar in cazul castigarii luptei de pozitie pentru Lenaland, fara de care renasterea Eurasiei este de neconceput.