Globalizarea - un fenomen obiectiv ce caracterizeaza sfarsitul de mileniu

GLOBALIZAREA - termen folosit de anglo-saxoni este sinonim cu termenul de MONDIALIZARE folosit de francezi. Este un concept, care exprima esenta transformarilor economice si politice din lumea de azi. Asa cum am mai afirmat, in zilele noastre toate problemele au devenit globale: finantele si schimburile economice, politica, mediul inconjurator, tehnologia, comunicatiile, publicitatea si cultura. De aceea, se vorbeste de poluarea globala, de tehno-globalism, de televiziunea            globala, de globalizarea vietii politice si de guvernare globala, de societatea civila globala etc.

Unii analisti afirma ca globalizarea ar insemna occidentalizarea, uniformizarea si modernizarea lumii. Francezii spun ca globalizarea inseamna "americanizare". In fapt, acest fenomen - legat de circulatia capitalului si a marfurilor - presupune raporturi de dominare si exploatare la scara planetara. In spatele acestui proces se afla beneficiari si victime, stapani si exploatati, fericiti si nefericiti.

Un lucru este cert: a te opune globalizarii este total contraproductiv pentru ca fenomenul este obiectiv si in plina expansiune. Globalizarea este un fapt, o realitate si nu o optiune politica pe care o poti alege sau nu. De aceea, important este sa vedem cum putem folosi globalizarea in interesul popoarelor noastre, al oamenilor. In prefata lucrarii "Le procès de la mondialisation", aparuta in 2001 la Paris, profesorul Serge Latouche de la Universitatea Paris - Sud afirma ca pentru a actiona in acest sens trebuie sa analizam caracteristicile mondializarii si consecintele transformarii vietii intr-o marfa ("marchandisation de la vie") in conditiile pietii mondiale.

De fapt, globalizarea inseamna lupta pentru piete eliminarea barierelor din calea liberului schimb, fiind o expresie clara a neo-liberalismului in plan economic. De aceea, principalii beneficiari ai globalizarii sunt marii giganti economico-financiari, companiile transnationale, marile puteri industrializate sau structurile economico-politice regionale.

Se poate spune ca globalizarea nu mai este o simpla tendinta trecatoare sau un capriciu economic: este deja un sistem international. Este sistemul international dominant, care il inlocuieste pe cel al "razboiului rece" de dupa caderea zidului Berlinului si, precum acesta, globalizarea are propriile reguli si logica ce influenteaza, in mod direct sau indirect, viata politica, mediul inconjurator, geopolitica si economia fiecarei tari din lume. Perioada post-razboi rece este depasita. Ne aflam acum intr-un nou sistem international, cel al globalizarii.

"Dictionarul Explicativ al Limbii Romane", editat de Academia Romana (Editia a II-a, 1996) nu cuprinde termenul de "globalizare", ci doar pe cel de "globalitate", care inseamna caracter global, de ansamblu.

Care este explicatia ? Termenul nu intrase inca in vocabularul curent al oamenilor si mai ales al economistilor si oamenilor politici.

Sa vedem, pe scurt, care sunt unele dintre principalele caracteristici ale globalizarii.

a) Globalizarea, adica ideea unei piete mondiale, nu este un fenomen complet nou. Liga Hanseatica, marile targuri internationale, operatiunile comerciale de la Venetia sau Constantinopole din secolele XII - XV contin in ele germenul pietii transnationale. Dar, prima globalizare propriu-zisa are loc odata cu descoperirea si cucerirea Americii, cand europenii si-au dat seama ca Pamantul este rotund. Introducerea pe continentul american al animalelor domestice - vaca, oaia, calul sau a unor cereale precum graul si lucerna, a permis ocuparea unor intinderi imense de teren. Din America au fost aduse porumbul, cartoful, maniocul, rosiile.

O alta globalizare a avut loc in perioada cuceririlor coloniale, indeosebi intre mijlocul secolului XVIII si primul razboi mondial. Anglia - stapana de atunci a marilor - a fost principalul promotor al politicii "portilor deschise" pentru comertul britanic. Evident, era vorba de partile altora si nu ale Imperiului colonial Britanic.

In acel timp, Marea Britanie era puterea globala dominanta si cel mai mare investitor pe marile piete ale lumii. Nu exista control al valutei, oamenii emigrau in voie dintr-o tara in alta, iar exceptand perioadele de razboi, voiajorii nu aveau nevoie, pana in 1914, de pasapoarte. Imigrantii din America nu aveau nevoie de vize de intrare in SUA. Toti emigrantii erau selectati, pe motive de sanatate, pe Insula Elis din New York. Tot in aceasta perioada au fost inventate vaporul cu aburi, telegraful, calea ferata si telefonul.

Era precedenta a globalizarii a fost intrerupta de primul razboi mondial, revolutia bolsevica din 1917, marea criza economica din 1929 - 1933 si, in final, de cel de-al doilea razboi mondial.

Astazi insa fenomenul globalizarii a capatat forta sa reala de manifestare.

In lucrarea "The Lexus and the olive tree", aparuta in anul 2000 in SUA, ziaristul Thomas L. Friedman afirma ca sistemul international al "razboiului rece" bazat pe divizare care a dominat lumea dupa 1945 a fost inlocuit prin unul nou, numit globalizare. Acest nou sistem s-a nascut in 1989 odata cu caderea zidului Berlinului si prabusirea regimurilor comuniste in Europa Centrala si de Est.

b) Globalizarea precedenta a fost minuscula, in termeni absoluti, in comparatie cu cea de azi. Schimburile comerciale externe in 1900 se masurau doar in milioane de dolari/zi, in timp ce in 1998 acestea se ridicau la 1,5 trilioane dolari/zi. Dar globalizarea actuala este diferita si in privinta aspectelor tehnologice si politice

Daca pana la primul razboi mondial, globalizarea s-a construit in jurul reducerii costurilor la transportul cu trenul, vaporul si automobilul, cea actuala se bazeaza pe reducerea costurilor in telecomunicatii. In 1930, 3 minute de convorbiri telefonice intre New York si Londra costa 300 dolari, in timp ce astazi pe INTERNET este aproape gratuit.

Din punct de vedere politic, globalizarea precedenta era dominata de puterea Marii Britanii, lira engleza si forta navala britanica. Azi, globalizarea este dominata de puterea Americii, cultura americana, dolarul SUA si armata americana. SUA au insistat pentru crearea FMI, OMC si deschiderea pietelor pentru competitia libera si fara bariere protectioniste, pentru o politica liberala sui-generis.

c) Asistam la o transnationalizare accelerata a firmelor. Incepand cu anii '70 se globalizeaza nu numai capitalul comercial si bancar care a dat nastere pietii financiare mondiale, ci si capitalul industrial. Componente pentru computerele IBM sunt produse in Indonezia, sunt montate in Franta si vandute in SUA. Firma Renault isi fabrica motoarele in Spania, le asambleaza in Romania si le vinde pe terte piete. S-a calculat ca un banal iaurt Danone parcurge de la vaca cu lapte la magazin 9115 km. Diviziunea muncii s-a internationalizat, iar procesul de fabricatie s-a segmentat. De aceea, intreprinderile s-au transnationalizat. Firma franceza care a preluat 70% din industria de ciment a Romaniei produce la noi doar clinchet, care apoi este prelucrat in ciment in uzinele din Franta.

d) Procesul de globalizare a fost facilitat de prabusirea economiilor socialiste. Diferentele existente intre tarile socialiste unde saracia, mediocritatea si un profit derizoriu contrastau cu tarile capitaliste bazate pe economia de piata in care prevalau abundenta si eficienta a creat acea fascinatie pentru modelul occidental si dorinta de a se integra pietii mondiale. Asa se explica si faptul ca Romania, alaturi de alte tari din zona, este membru al Organizatiei Mondiale a Comertului.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

e) S-a instaurat o adevarata tiranie a pietelor financiare. Se spune ca soarele nu apune niciodata pe pietele financiare, prin functionarea continua a burselor de valori si a birourilor de schimb. Aparitia noilor produse financiare ca de exemplu "stock - index futures" sau "stock-index options" s.a. a facut ca schimburile zilnice sa depaseasca, in 1997, suma de 1500 miliarde dolari adica echivalentul PNB Francez. Miscarile de capital reprezentau in 1993 cca. 150.000 miliarde dolari, adica de aproape 100 de ori mai mult decat schimburile comerciale anuale. Ceea ce este grav este faptul ca economiile tarilor in curs de dezvoltare sunt la mana fluctuatiilor acestor piete financiare, bazate cel mai adesea pe un capital speculativ sau fictiv.

f) Globalizarea economiei conduce la transformarea tuturor aspectelor vietii in obsesii economice. Politica, tehnologia si cultura devin componente ale economiei. Liberalismul economic ne impinge spre o asa-zisa "lume mica" in care dominanta va fi piata. Avem de a face cu o revenire in forta a liberalismului economic in care firmele transnationale sunt "noii stapani ai lumii". De aceea, piata mondiala si libera concurenta reprezinta pentru acestea modalitati de a-si impune legea.

Pentru neo-liberali, globalizarea va fi deplina numai prin realizarea unei «pieti integrale» cand mecanismul autoregulator va cuprinde totalitatea vietii individului, de la nastere si pana la moarte. Prin aceasta se vrea ca piata sa se substituie oricarui alt mecanism regulator: stat, familie, comunitate, norma etica, credinta religioasa sau cultura. In aceste conditii bunurile si serviciile, forta de munca si job-urile, pamantul, intra in circuitul de piata. Bancile de organe, medicina, turismul, mijloacele de informare, educatia, justitia, produsele culturale, devin transnationale pentru ca sunt considerate marfuri.

g) Potrivit unor autori, globalizarea ar ameninta cu distrugerea Statului-natiune prin faramitarea acestuia; ar diminua rolul politicului prin absorbtia de catre economie; ar ameninta mediul inconjurator prin exploatarea irationala a resurselor naturale, indeosebi a mineralelor si padurilor; ar distruge etica economica intrucat permite orice mijloc pentru a obtine bani: dumping, manipularea preturilor, spionajul industrial, stock-options, utilizarea paradisurilor fiscale. Insulele Caimans adapostesc peste 25.000 companii. Extrem de grav, in opinia acelorasi autori, este faptul ca globalizarea ameninta cultura si identitatea culturala a popoarelor prin incercarea de impunere a unei anumite culturi. Aceasta conduce fie la o explozie identitara materializata in purificari etnice si actiuni teroriste, fie la cresterea integrismului religios.

h) Globalizare inseamna libertate pentru piete de desfacere.

O serie de politologi americani, intre care Paul Kennedy si Samuel Huntington, au emis teoria ca sfarsitul razboiului rece va insemna nu numai sfarsitul Uniunii Sovietice, dar si inceputul declinului SUA. Or, aceste aprecieri nu tin seama de faptul ca declinul relativ al Americii din anii 1980 a facut parte din pregatirea SUA pentru o ajustare la noua era a globalizarii - proces prin care multe tari ale lumii trec abia acum.

Asadar, globalizarea este integrarea inexorabila a pietelor, a statelor-natiuni si a tehnologiilor intr-o masura nemaiintalnita inainte - intr-un fel care permite persoanelor, corporatiilor si statelor-natiuni sa ajunga in diferite puncte ale lumii mai departe, mai profund si mai ieftin ca niciodata inainte.

Ideea calauzitoare in spatele globalizarii este economia de piata capitalista - cu cat permiti sa actioneze mai liber fortele pietii, cu cat deschizi economia la comertul liber si competitiei, cu atat mai infloritoare si eficienta va fi economia ta. Dar globalizarea are propriul set de reguli economice - reguli care cer deschiderea, liberalizarea si privatizarea economiei pentru a o face mai competitiva si atractiva pentru investitiile straine.

In 1975, doar 8% din tari aveau regimuri liberale, cu economie de piata libera. Volumul Investitiilor Straine Directe (FDI) era de 23 miliarde dolari. In 1997, 28 % tari aveau o economie liberala, iar volumul Investitiilor Straine Directe (FDI) era de 644 miliarde dolari.

Pentru unii analisti, globalizarea reprezinta din punct de vedere cultural - americanizare (limba, film, muzica, Mc Donald's, Internet, etc)

Intrebari diferite

In perioada razboiului rece              In perioada globalizarii

Ce produci in firma ta? Ce piata ai si ce produci?

De ce parte a Zidului esti ?       In ce masura esti conectat la lume?

Ce putere au rachetele tale ?   Cat de rapid este modemul pe care-l folosesti?

Documentul international era                        Documentul definitoriu al "Tratatul" globalizarii "The Deal"

i) Globalizarea este o lume noua, care presupune mari spatii economice: UE, NAFTA, MERCOSOUR, Asia-Pacific.

j) Globalizarea presupune oportunitati de dezvoltare, beneficii evidente, mai ales pentru tarile bogate, puternic industrializate, dar si riscuri, constrangeri pentru cei slabi; este interesant de stiut ca 80 % din posturile INTERNET - rezultat nemijlocit al globalizarii - se afla in tarile dezvoltate.

k) Globalizarea presupune reformarea structurilor politice, economice si juridice, ceea ce inseamna, de fapt, o noua ordine internationala.

l) Globalizarea inseamna o viziune globala asupra lumii si nu are caracter politic. Ea nu are la baza o decizie politica si nu implica actori politici. Ea presupune disparitia barierelor din calea comertului dintre tari, dar produce efecte inverse: cautarea propriei identitati culturale si economice. Tocmai de aceea, tarile slab dezvoltate se simt excluse de la procesul globalizarii. La fel si cei care sufera ca urmare a disparitiei locurilor de munca, a salariilor mici.

Oportunitati si riscuri ale globalizarii

Asigura cresterea economica la nivel mondial si a eficientei economice;

Poate, facilita accesul tarilor in curs de dezvoltare la piata tarilor dezvoltate pentru asigurarea cresterii lor economice;

Politica de deschidere comerciala sprijina lupta impotriva instabilitatii si a socurilor suferite de economiile mici si dominate de comertul cu produse de baza (cazul multor tari sarace).

Globalizarea poate fi un factor al bunastarii si are potentialul de a aduce bogatie celor saraci.

Dar, felul in care se desfasoara procesul globalizarii, inclusiv modul in care au fost incheiate acordurile internationale care au condus la eliminarea barierelor comerciale si politicile impuse tarilor in curs de dezvoltare nu condus la un asemenea rezultat.

Globalizarea presupune si diminuarea rolului statului in societate, in special in deciziile de natura economica si sociala. Ori, relatiile dintre stat si piata trebuie sa fie unele complementare, in asa fel incat statul si piata sa colaboreze in folosul cetateanului. Inegalitatea, somajul, poluarea, sanatatea si educatia sunt chestii in care statul trebuie sa-si asume un rol important.

In SUA se lucreaza acum la "reinventarea administratiei de stat" pentru ca administratia sa functioneze mai eficient si sa fie mai sensibila la problemele oamenilor (a se vedea modul defectuos in care administratia federala americana a lucrat in cazul uraganului Katrina).

FMI este o structura in care deciziile se iau, din pacate, in baza unui amestec de ideologie si doctrina economica. Recomandarile pe care FMI le face unor tari aflate in criza se face dupa criterii ideologice, pe care acestea trebuie sa le urmeze fara a le discuta. De aceea, politicile se ajustare structurala ale FMI au dus in multe tari la infometare si revolta, beneficiile mergand spre cei bogati.

Marile companii transnationale obliga tarile in curs de dezvoltare sa-si deschida portile pentru bunurile care provin din tarile avansate, in timp ce pietele lor sunt in continuare protejate.

Globalizarea este un fenomen obiectiv, dar trebuie actionat in asa fel incat aceasta sa tina mai mult seama de oameni. Din pacate, globalizarea nu contribuie la imbunatatirea vietii celor care au cea mai mare nevoie de beneficiile promise de acest proces.

La toate acestea se mai adauga:

Instabilitatea pietelor mondiale;

Pericolul exploatarii irationale si epuizarii resurselor cu efecte negative asupra mediului si a sanatatii oamenilor.

3. De la bipolarism la unipolarism. Pe cand o lume multipolara ?

Lumea rezultata din cel de-al doilea razboi mondial, bazata pe confruntarea dintre cele doua blocuri Est-Vest, a luat sfarsit odata cu caderea zidului Berlinului ( in noiembrie '89), cu revolutiile democratice din anul 1989 care au dus la inlaturarea regimurilor comuniste in Europa si cu prabusirea Uniunii Sovietice, in decembrie 1991.

In paralel, a avut loc, tot in 1991, desfiintarea CAER-ului si a Tratatului de la Varsovia, ca urmare a optiunii fostelor state socialiste din Europa Centrala de a se orienta spre Vest, adica spre valorile si structurile politice, economice si de securitate occidentale. Acesti ani au marcat sfarsitul lumii bipolare dominata de doua superputeri: SUA si Uniunea Sovietica, precum si disparitia "cortinei de fier" - pentru a folosi formula fostului premier britanic Winston Churchill in reliefarea opozitiei categorice dintre cele doua sisteme social-politice mondiale, instaurate dupa razboi.

Statele Unite ale Americii au ramas singura super-putere sau cum a caracterizat-o fostul ministru francez de externe, Hubert Vedrine, singura "hyper-putere". O lume unipolara s-a nascut in locul celei bi-polare. SUA sunt astazi, dominante in toate domeniile; economic, tehnologic, militar, monetar, lingvistic si cultural. Aceasta situatie este unica in lume, pentru ca nici un imperiu anterior nu a cucerit intreaga lume. Aceasta pozitie ii face pe unii politologi sa considere ca "globalizarea" inseamna de fapt "americanizarea" lumii. Asa cum afirma, acelasi Hubert Vedrine in cartea sa "Les cartes de la France à l'heure de la mondialisation » aparuta in 2000, la Paris, SUA continua politica « portilor deschise » promovata de Marea Britanie in secolul al XIX-lea (desigur, portile altora) si trag avantaje de pe urma fortei lor economice, comerciale si financiare. In plus, globalizarea se face in limba lor si in baza unor principii liberale; pe baza unor norme juridice, financiare sau tehnice impuse de ei; pentru ca au capacitatea sa inspire vise si modele de viata ca urmare a dominatiei pe care o exercita in cinematografie si televiziune (Hollywood, CNN), pentru ca au un nivel de trai ridicat, pentru ca studentii din toate tarile doresc sa se formeze in America. SUA au avut 17 ani de crestere economica continua.

Prabusirea sistemului mondial socialist, in 1989, s-a realizat nu pe cale armata, adica printr-un conflict militar intre SUA si URSS - protagonistele celor doua sisteme. Este adevarat ca dupa incheierea ultimului razboi mondial, SUA au cheltuit pentru punerea in practica a doctrinei sale de incercuire/indiguire a comunismului, peste 4000 de miliarde de dolari. Dar, fundamentala in prabusirea sistemului a fost competitia economica si, indeosebi, incapacitatea Uniunii Sovietice de a face fata - din punct de vedere al resurselor - unei noi si teribile curse a inarmarilor. Lovitura de gratie a fost data de anuntul presedintelui american Ronald Reagan la inceputul anilor '80 de a pune in aplicare programul militar denumit "Razboiul stelelor". Conducatorul sovietic de atunci, Mihail Gorbaciov si-a dat seama ca Uniunea Sovietica nu este in masura sa participe la o asemenea competitie si a trecut la reformarea sistemului, promovand politica de "perestroika" (restructurare) si "glasnosti" (transparenta). Ceea ce Gorbaciov n-a inteles a fost intre altele si faptul ca economia socialista, super-centralizata, bazata pe proprietatea colectiva si atotputernicia statului ajunsese la limitele sale din punct de vedere al performantelor. Devenise total necompetitiva.

In plus, reforma pe care o preconiza Gorbaciov nu viza economicul, ci doar politicul. De aceea, se afirma ca perestroika lui Gorbaciov semana cu o furtuna in taiga, adica multa miscare si zgomot pe sus si un imobilism total la baza, pe pamant. Poate de aceea, fostul lider chinez Deng Xiao-Ping a inceput reforma in economie, introducand conceptul "economia socialista de piata", lasand reforma politicului pentru mai tarziu. In mai 1989, cu putin inainte de vizita lui Gorbaciov in China, fostul secretar de stat american Henry Kissinger a publicat un articol in care afirma: istoria ne va arata care dintre ei a avut dreptate, Gorbaciov sau Deng Xiao-Ping ? Se pare ca ultimul.

Un lucru este cert: majoritatea tarilor lumii, inclusiv cele aflate in tranzitia de la socialism la capitalism, au optat, in ultima perioada, pentru economia de piata. Este un proces dificil, dar necesar pentru a rezista competitivitatii pe care o impune procesul de globalizare. Doar cateva tari - Cuba, R.P.D. Coreeana, Vietnam - mai cred in valentele economiei socialiste. R.P.Chineza este un caz aparte.

Dupa prabusirea URSS si a comunismului de tip sovietic, a fost rupt echilibrul nuclear al terorii, intretinut de cele doua super-puteri. De aceea, unii analisti considera ca daca nu se vor realiza compromisurile necesare intre liderii lumii, vom asista la un lung sir de razboaie in care vor cadea mai multe victime decat in razboaiele precedente. In fond, reactiile europenilor (Franta, Germania, Rusia) si ale Chinei fata de implicarea SUA in criza Irakiana reprezinta o expresie a dorintei acestora de a construi o lume multipolara, cu mai multe centre de putere care sa limiteze puterea americana. Acceptarea de catre SUA a unei asemenea lumi ar insemna insa si o reimpartire a sferelor de influenta, respectiv a resurselor naturale si a capitalului social-uman.

Un studiu realizat de Fundatia Bertelsman si preluat de cotidianul german "Die Welt" din 4 iunie 2006 aprecia ca Statele Unite sunt pe cale sa piarda monopolul de mare putere. Chinezii, de exemplu, sunt de parere ca China va fi in curand puterea mondiala numarul unu, cu mult inaintea Statelor Unite, iar alte state sunt si ele de parere ca va exista un transfer de putere in defavoarea americanilor. Explicatia acestei evolutii l-ar contribui reducerea semnificativa a importantei indicatorului "putere militara" in defavoarea resurselor umane si cresterii economice

O lume multipolara in care se vor manifesta mai multe centre de putere va sosi cu siguranta, dar nimeni nu poate spune cand anume.