Parlamentul European - puterea legislativa si bugetara

Parlamentul European (PE)

Este organismul parlamentar al Uniunii Europene.

A fost creat in 1958, prin Tratatul de la Roma, fiind format, la vremea respectiva, din 142 de parlamentari desemnati de parlamentele nationale, reprezentand cele 6 tari membre ale Comunitatilor Economice Europene (CEE). Initial s-a numit "Adunarea Parlamentara Europeana", iar din martie 1962 se numeste "Parlamentul European".

In iunie 1979, Parlamentul European a fost ales pentru prima data prin vot universal direct, cand au fost alesi 410 parlamentari

Intreaga istorie a Parlamentului European a fost marcata de o lupta permanenta pentru consolidarea prerogativelor si sporirea competentelor. Competentele sale sunt:

a)      Legislativa;

b)      Bugetara;

c)      De control asupra Executivului.

In virtutea atributiilor ce ii sunt conferite, Parlamentul European formuleaza Rezolutii pe care le adreseaza Comisiei Europene si Consiliului de Ministri la care acestea sunt obligate sa raspunda. Comisia si Consiliul au obligatia de a se consulta cu Parlamentul intr-o serie de domenii, inainte de adoptarea unor decizii. Exista, de asemenea, "procedura de concertare" care impune Comisiei si Consiliului sa se coordoneze cu Parlamentul European in problemele financiare de importanta majora.

a) Puterea legislativa.

Tratatele de la Maastricht (1992) si Amsterdam (1997) au conferit Parlamentului European atributii sporite in sfera deciziilor legislative, marcand transformarea lui dintr-o adunare cu rol consultativ intr-o adunare legislativa ale carei puteri sunt comparabile, in buna masura cu cele ale parlamentelor nationale.

Procedura legislativa normala este co-decizia care plaseaza Parlamentul European pe picior de egalitate cu Consiliul. Ca urmare, in legile comunitare se regasesc un numar important de propuneri si amendamente parlamentare. Conform acestei proceduri, toate textele de lege trebuie sa intruneasca acordul formal al Parlamentului European si al Consiliului UE.

Domenii in care se aplica procedura co-deciziei: libertatea de circulatie a fortei de munca; stabilitatea pietei interne; cercetarea si dezvoltarea tehnologica; mediul; protectia consumatorului; dreptul de stabilire; educatia si cultura, sanatatea. Raman insa domenii importante in care Parlamentul European da numai un aviz (fiscalitate, preturile agricole s.a.).

Cu majoritate absoluta, Parlamentul European isi da avizul conform privind: aderarea de noi membri si incheierea de acorduri de asociere cu terte tari, precum si in alte chestiuni care privesc acordurile internationale cu implicatii institutionale, bugetare si legislative; constituirea de fonduri structurale; crearea fondului de coeziune; anumite dispozitii institutionale in cadrul Uniunii economice si monetare, in special cele privind Banca Centrala Europeana.

b) Puterea bugetara.

Parlamentul European constituie, alaturi de Consiliu, una din cele doua componente ale autoritatii bugetare. Parlamentul European adopta in fiecare an bugetul Uniunii, buget care nu intra in vigoare decat atunci cand este semnat de Presedintele PE.

In 1979 si 1985, Parlamentul European a respins bugetul Uniunii.

Parlamentul are decizia finala in ceea ce priveste cheltuielile administrative, cele alocate dezvoltarii regiunilor (cca. 27,5 % din bugetul Uniunii), combaterii somajului, programelor culturale si educative, energeticii si cercetarii. In cazul altor categorii de cheltuieli (precum cele in domeniul agricol), PE poate propune modificari, dar decizia finala apartine Consiliului.

Daca Parlamentul European si Consiliul nu reusesc sa se puna de acord asupra sumei cheltuielilor, dupa doua lecturi ale proiectului de buget, PE are dreptul de a respinge intreg bugetul si procedura trebuie reluata.

Prin intermediul comisiei sale de control bugetar, PE controleaza modul de gestionare a creditelor, actioneaza in vederea prevenirii, depistarii si combaterii fraudelor, evalueaza efectele finantarilor operate din bugetul comunitar.

c) Puterea de control democratic.

Parlamentul European exercita un control democratic asupra ansamblului activitatilor comunitare (desfasurate la nivelul Comisiei, Consiliului, organelor de cooperare politica).

Parlamentul European participa la desemnarea presedintelui Comisiei si aproba, prin vot, componenta acesteia, dupa audierea candidatilor la postul de Comisar. PE are dreptul de a cenzura Comisia prin intermediul "motiunii de cenzura" care, odata adoptata, ii obliga pe membrii Comisiei sa demisioneze.

In general, controlul PE se exercita prin intermediul unui mare numar de rapoarte lunare sau anuale pe care Comisia are obligatia de a i le inainta. Totodata, deputatii pot adresa intrebari scrise si orale.

Extinderea puterilor atribuite PE in materie bugetara si legislativa a sporit influenta sa asupra Consiliului. Procedura co-deciziei a contribuit in mod special la o repartizare echilibrata a puterii legislative intre cele doua institutii.

Participarea Parlamentului European la PESC se concretizeaza in:

Consultari cu presedintia Consiliului asupra principalelor aspecte si optiuni in materie;

Informari periodice ale Comisiei pentru afaceri externe, drepturile omului, securitate si politici de aparare cu privire la evolutia PESC;

Audieri periodice ale Inaltului Reprezentant al UE pentru PESC;

Formularea de intrebari si recomandari in atentia Consiliului;

Dezbateri avand ca tema progresele realizate in aplicarea PESC.

Componenta

Nu exista procedura electorala uniforma. Fiecare stat isi determina liber regimul electoral pentru alegerea europarlamentarilor, adoptand, in acest sens, legi electorale proprii

In baza Tratatului de la Amsterdam (1997), Parlamentul European a adoptat, in 1998, o Rezolutie cuprinzand o serie de principii comune pentru toate statele membre:

Alegerea deputatilor europeni sa aiba loc pe baza scrutinului de lista, proportional;

Constituirea de circumscriptii electorale in statele membre cu peste 20 milioane de locuitori;

Stabilirea unui prag de maximum 5% din sufragiile exprimate;

Incepand cu alegerile din 2009, 10% din mandatele in Parlamentul European vor fi alocate pe baza scrutinului de lista proportional in cadrul unei circumscriptii unice, formata din teritoriul statelor membre ale UE;

Mandatul de deputat in Parlamentul European este incompatibil cu mandatul de deputat sau senator in Parlamentul National (incepand cu 2004). Au obtinut derogari Irlanda si Marea Britanie, pana in 2009

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Europarlamentarii sunt alesi, la fiecare cinci ani, pe baza de scrutin proportional, fie la nivel regional (Italia, Marea Britanie, Belgia), fie la nivel national (Franta, Spania, Austria, Danemarca, Luxemburg), fie in cadrul unui scrutin mixt (Germania). Ultimele alegeri pentru Parlamentul European au avut loc in iulie 2004. Mandatul unui europarlamentar este de 5 ani care poate fi reinnoit.

Deputatii europeni nu pot exercita, simultan, anumite profesii si nu pot ocupa anumite functii (magistrat, ministru, conducator al unei intreprinderi de stat,s.a.).

Ei sunt remunerati la fel ca membrii parlamentului national din tara respectiva. Remuneratiile sunt platite de fiecare stat membru.

Numarul de deputati pentru fiecare stat membru este stabilit prin Tratate. PE are 732 de membri, impartiti in grupuri politice (reprezentand peste 100 de partide politice nationale, precum si deputati "neafiliati").

Grupul Partidului Popular European (crestini-democrati) si al Democratilor Europeni;

Grupul Partidului Socialistilor Europeni;

Grupul Partidului European Liberal, Democrat si Reformat;

Grupul Verzilor/Alianta Libera Europeana;

Grupul Confederal al Stangii Europene Unite /Stanga Verde Nordica;

Grupul Uniunea pentru o Europa a Natiunilor;

Grupul pentru Europa Democratilor si Diversitatii;

Grupul Tehnic al Deputatilor Independenti (grup mixt)

Numarul minim de europarlamentari pentru a constitui un grup politic este de:

29, daca apartin unul singur stat;

23, daca apartin la doua state membre;

18, daca apartin la 3 state membre;

14, daca apartin la 4 state membre.

Grupurile politice isi tin, de regula reuniunile in saptamana care precede sesiunea plenara sau in pauzele de studiu a unor documente ce urmeaza a fu supuse dezbaterii Parlamentului

Tratatul de la Nisa din 26 februarie 2001, fixeaza numarul maxim de europarlamentari - inclusiv ai noilor state membre - la 732. Aceasta se va realiza prin reducerea numarului de europarlamentari ai unor tari, cu exceptia Germaniei, care-si va pastra numarul actual de 99. Tratatul Constitutional al Uniunii prevede ca Parlamentul European nu va putea depasi numarul de 750 de membri.

Mod de lucru.

Europarlamentarii se reunesc lunar - cu exceptia lunii august - in sesiune plenara, pe durata unei saptamani, la Strasbourg, unde se afla sediul Parlamentului European. Pot fi organizate sesiuni suplimentare, la Bruxelles. Reuniunile comisiilor au loc, de obicei, la Bruxelles (pentru facilitatea contactelor la nivelul Comisiei si Consiliului), pe parcursul a doua saptamani, in fiecare luna.

Cea de-a patra saptamana a lunii este dedicata reuniunilor grupurilor politice.

In cadrul PE functioneaza 17 comisii permanente. Pot fi create sub-comisii, comisii temporare si comisii de ancheta.

Comisii permanente:

Afaceri externe, drepturile omului, politica externa si de securitate comuna;

Buget;

Control bugetar;

Drepturile si libertatile cetatenilor, justitie, afaceri interne;

Juridica si piata interna;

Probleme economice si monetare;

Industrie, comert exterior, cercetare si energie;

Ocuparea fortei de munca si probleme sociale;

Mediu, sanatate publica si politica consumatorului;

Agricultura si dezvoltare rurala;

Pescuit;

Politica regionala, transport si turism;

Cultura, tineret, educatie, mass-media si sport;

Dezvoltare si cooperare;

Afaceri constitutionale;

Drepturile femeilor si egalitatea de sanse;

Petitii.

Fiecare comisie isi alege un birou format din: presedinte si

2 - 3 vicepresedinti. Mandatul acestora este de doi ani si jumatate.

O categorie distincta de structuri este cea a Comitetelor Parlamentare Mixte (CPM) care gestioneaza relatiile cu parlamentele statelor candidate la aderare sau asociate.

Comisiile parlamentare de specialitate desemneaza raportori care elaboreaza Rapoarte pe marginea propunerilor primite din partea membrilor Comisiei. Rapoartele sunt dezbatute mai intai in comisie si apoi in plen, unde sunt amendate si votate. Acest vot exprima pozitia PE fata de problema in cauza.

Parlamentul European este singura institutie comunitara ale carei reuniuni si dezbateri sunt publice. Discutiile, avizele si rezolutiile adoptate sunt publicate in Jurnalul Oficial al UE.

Presedintie, Birou, Birou largit, Conferinta presedintilor.

Presedintele este reprezentantul institutional al PE. El asigura relatiile externe, prezideaza sesiunile plenare si reuniunile Biroului si Conferintei presedintilor. Presedintele este ales pentru un mandat de 2 ½ ani prin intelegeri politice intre grupurile politice.

Biroul este organismul de coordonare regulamentara a PE, avand competente in ceea ce priveste bugetul PE si problemele administrative. Este alcatuit din Presedinte, cei 14 vicepresedinti si 5 chestori cu responsabilitati in materie de statut, administrare si alte chestiuni de ordin financiar. Membrii Biroului sunt alesi pentru un mandat de 2 ½ ani.

Biroul largit este alcatuit din membrii Biroului si presedintii grupurilor politice parlamentare. Acesta asigura functionarea politica a Parlamentului European.

Conferinta presedintilor reuneste Presedintele Parlamentului European si presedintii grupurilor politice si este organul politic al institutiei, cu atributii in ceea ce priveste stabilirea ordinii de zi a sesiunilor plenare, a calendarului lucrarilor diferitelor organe parlamentare, a competentelor si numarului de membri pentru comisiile si delegatiile parlamentare.

Parlamentul European acorda o importanta deosebita dezvoltarii legaturilor cu parlamentele nationale ale statelor europene:

Conferinta Parlamentarilor Comunitatii Europene, lansata, in 1989, de fostul presedinte francez, Françoios Mitterand. Prima Conferinta de acest gen, tinuta la Roma, in 1990, a avut ca tema "Fundamentele Europei".

Conferinta Organismelor Parlamentare Specializate in Problemele Comunitare (COSAC), care se tine incepand cu 1989, de doua ori pe an si dezbate teme majore ale integrarii europene.