Un alt demers in cadrul curentului
geostrategic este reprezentat de teoria tarmurilor, mai bine cunoscuta sub denumirea de
teoria Rimland-ului elaborata de profesorul american Nicholas John Spykman. Contributia acestuia in domeniul
geopoliticii este redata in lucrarile America.s Strategy in World Politics (Strategia americana in politica
mondiala, 1942) si The Geography of the Peace (Geografia pacii, 1944). Prima
lucrare, Strategia americana in politica mondiala, reprezinta o pledoarie a implicarii
globale a Statelor Unite in cel de-al Doilea Razboi Mondial, in antiteza
cu larg raspandita conceptie americana a mentinerii unui
izolationism continental. In argumentarea acestei opinii, Spykman avanseaza
teza conform careia spatiul american n-ar fi posibil de aparat
impotriva unei puteri continentale hegemone si, ca atare, SUA nu ar putea
supravietui, din punct de vedere economic daca ar pierde pietele
europeana si asiatica.
In lucrarea Geografia pacii, aparuta postum, Spykman se
ocupa de ordinea mondiala ce se va instaura
la sfarsitul razboiului si de strategia SUA in viitoarea
conjunctura internationala. Ca discipol al scrierilor lui Mackinder,
Spykman recunoaste meritele teoriei Heartland-ului, apreciind, pe de-o
parte, perspectiva globala oferita de aceasta in abordarea relatiilor
dintre state, si, pe de alta parte, modul in care Mackinder opune, in
cadrul relatiilor internationale, tipul de putere maritima celei
continentale. Cu toate acestea, Spykman isi construieste propria
teorie pornind de la o pozitie
critica fata de rolul geopolitic
mondial al Heartland-ului.
El diminueaza, dar nu elimina rolul geopolitic al Heartland-ului lui Mackinder, oferind ca alternativa,
cu importanta maxima in constructia strategica a relatiilor
internationale, un teritoriu aflat la exteriorul zonei centrale a
Eurasiei, un spatiu al tarmurilor, prin controlul caruia se
asigura dominarea inimii lumii (Heartland). Folosindu-se de
argumente teoretice, dar si practice, el identifica si
demonstreaza aceasta noua zona-pivot a geopoliticii
mondiale, reprezentata de o "regiune intermediara dintre Heartland si
marile riverane". In acest spatiu se defineste
"adevaratul raport de forte intre puterea continentala si
cea maritima".
Facand o incursiune in istorie, Spykman observa
numeroasele confruntari ale populatiilor acestei zone atat cu puteri
continentale apartinand heartland-ului, cat si cu puteri maritime
apartinand spatiilor insulare, precum Marea Britanie si Japonia.
Din aceasta zona de contact s-au declansat "asalturile catre suprematia
mondiala ale lui Napoleon, ale Germaniei si ale Japoniei". Aceasta
bordura uneori continentala, de cele mai
multe ori maritima, care inconjoara din cele mai multe parti
Heartland-ul eurasiatic si care cuprinde
Finlanda si Tarile Scandinave, continuand cu Polonia, Romania si
Turcia, si se prelungeste cu tari apartinand
Orientului Apropiat si Mijlociu, pana in India si Mongolia, functioneaza
ca un spatiu tampon intre uscat si mare. Acest spatiu apare si
in teoria lui Mackinder, sub denumirea de inel interior ("inner crescent"), dar fara a i se acorda aceeasi importanta.
Pentru a defini aceasta noua zona-pivot
a geopoliticii mondiale, Spykman elaboreaza conceptul de Rimland (spatiu de tarm) (Evidentiind
importanta acestui spatiu, Spykman modifica celebra formula
geopolitica a lui Mackinder, afirmand: "Cine controleaza Rimland-ul,
conduce Eurasia, cel ce conduce Eurasia,
controleaza destinul lumii."
Aceasta noua teorie elaborata
din perspectiva geopolitica a problemelor de securitate cu care se
confrunta SUA in acea perioada, ofera solutia eliminarii
influentei din ce in ce mai puternice a Germaniei
si Japoniei asupra rimland-ului in detrimentul puterii anglo-saxone.
Astfel, Spykman propune cooperarea fortelor terestre si maritime ale
Angliei, Rusiei si Statelor Unite, in vederea inlaturarii
influentei Germaniei si Japoniei si instaurarea unui nou
echilibru de forte, controlul acestui inel al litoralului eurasiatic
constituind cheia stabilitatii si pacii. Daca in
perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, teoria Rimland-ului ofera
rezolvarea problemei raporturilor de forta prin formarea unei coalitii
intre Anglia, Rusia si Statele Unite, o data cu declansarea Razboiului
Rece, in 1947, si delimitarea in tabere antagoniste a celor doua mari
puteri, teoria Rimland-ului ofera o baza in elaborarea strategiei de
"indiguire" a URSS-ului, in vederea limitarii posibilitatilor de
actiune ale acesteia. Aceasta noua teorie, cunoscuta sub
denumirea de "containement", de "retinere", este aprofundata de
diplomatul american George Frost Kennan, devenind strategia de baza a SUA
in timpul Razboiului Rece.
