Comisia europeana - functionarea, atributiile si personalul comisiei

1. Consideratii generale

Comisia ilustreaza una din deosebirile semnificative dintre Comunitate si organizatiile internationale clasice: Comisia este independenta de state, aparand interesele generale ale Comunitatii. Sediul principal este la Bruxelles, iar anumite servicii ale sale sunt la Luxemburg. Comisia are reprezentante in statele membre si delegatii in multe state terte.

2. Organizarea Comisiei Europene

A. Componenta Comisiei

Comisia e compusa din 27 de membri, cetateni ai statelor membre, cate unul de fiecare stat. Cresterea numarului de membri, in urma extinderilor, diminueaza eficienta institutiei, prin suprapunerea competentelor comisarilor, cresterea rivalitatilor dintre ei si aparitia unor conflicte birocratice. Din aceasta cauza, se vizeaza micsorarea numarului acestora si introducerea unui sistem de rotatie egalitara intre statele membre.

B. Statutul membrilor Comisiei

Comisarii sunt numiti in baza competentei lor generale. Ei trebuie sa ofere garantii de independenta. In exercitarea functiei, li se interzice sa solicite sau sa accepte instructiuni din partea unui guvern sau a altui organism. In mod corespunzator, si statele se angajeaza sa respecte independenta acestora. S-au semnalat insa unele cazuri de ingerinte ale guvernelor in activitatea unor comisari numiti de acestea.

Tot in sensul asigurarii independentei comisarilor, art. 213 alin. 2 TCE prevede anumite incompatibilitati: pe durata mandatului, membrii Comisiei nu pot exercita nicio alta functie, remunerata sau nu. De asemenea, la preluarea functiei, ei se angajeaza solemn ca, pe durata exercitarii functiei si dupa incetarea ei, sa indeplineasca obligatiile ce rezulta din functie, mai ales datoria de a manifesta onestitate si circumspectie in acceptarea anumitor pozitii sau avantaje dupa incetarea functiei.

In cazul incalcarii acestor obligatii, Curtea de Justitie, sesizata de Consiliu sau de Comisie, il poate destitui pe comisarul in cauza ori il poate declara decazut din dreptul la pensie sau la alte avantaje care inlocuiesc acest drept.

In contrapartida, ei beneficiaza de privilegiile prevazute de Protocolul privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor.

C. Mandatul comisarilor

Durata normala a mandatului, care poate fi innoit, este de cinci ani. Mandatul poate inceta inainte de termen prin deces, demisie voluntara sau demitere din oficiu.

Comisarul poate fi declarat demis de Curtea de Justitie, la cererea Consiliului sau a Comisiei, daca nu mai indeplineste conditiile necesare pentru exercitarea functiei sau daca este in culpa grava (art. 216 TCE).

Comisia isi mai poate inceta mandatul in mod colectiv, prin motiunea de cenzura a Parlamentului sau prin demisie colectiva. In acest sens, dupa dezvaluiri privind neregulile din activitatea unor comisari si a colaboratorilor acestora si dupa un raport nefavorabil al unui comitet de experti independenti, Comisia condusa de Jacques Santer, amenintata de o iminenta motiune de cenzura, a demisionat in martie 1999.

Presedintele are dreptul de a-i cere unui comisar sa demisioneze, dupa ce primeste aprobarea din partea colegiului (art. 217 alin. 4 TCE).

D. Procedura de numire a Comisiei

Prima faza e dedicata consultarilor pentru alegerea presedintelui. Acesta este desemnat de Consiliul UE in compunerea sefilor de stat sau de guvern, cu majoritate calificata. Ulterior, presedintele desemnat e supus aprobarii Parlamentul European.

In a doua faza, sunt desemnati ceilalti membri ai Comisiei. Ei sunt selectionati de Consiliu (in componenta obisnuita7), de comun acord cu presedintele desemnat. Libertatea de alegere a presedintelui nu este totusi prea larga, pentru ca lista membrilor este stabilita dupa propunerile prezentate de fiecare stat.

Fiecare membru propus este audiat de Parlament, dupa care Comisia desemnata este supusa, in calitate de colegiu, unui vot de aprobare din partea Parlamentului.

In ultima faza a procedurii, presedintele si ceilalti membri sunt numiti de Consiliu, care decide cu majoritate calificata.

3. Presedintele Comisiei

Comisia e condusa de un presedinte, asistat astazi de cinci vicepresedinti. La origine, rolul presedintelui era mai ales administrativ, constand in convocarea si prezidarea sedintelor, precum si protocolar. Treptat, gratie unor personalitati ca Walter Hallstein (1958 - 1967) si Jacques Delors (1985 - 1995), functia de presedinte a capatat o importanta dimensiune politica. Presedintele in functie este José Manuel Barroso.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Presedintele defineste orientarile politice pe care le respecta Comisia in indeplinirea misiunii sale si stabileste organizarea ei interna; distribuie portofoliile membrilor Comisiei, avand si competenta de a modifica repartitia responsabilitatilor in timpul mandatului; ii numeste pe vicepresedinti. Comisarii isi exercita functiile sub autoritatea presedintelui. Fara sa fi fost stipulat in tratat, i-a fost recunoscut presedintelui si rolul de a asigura disciplina intre colegii sai. Cum aratam mai sus, el ii poate cere unui comisar demisia, dupa aprobarea din partea colegiului.

Presedintele Comisiei participa la Consiliul European si la reuniunile G88. In fiecare an, el tine in fata Parlamentului un discurs despre starea Uniunii.

4. Functionarea Comisiei

A. Principiul colegialitatii

Potrivit Regulamentului sau interior, Comisia actioneaza "in colegiu". Comisarii nu au, in principiu, nicio putere de decizie proprie. Orice decizie, luare de pozitie sau declaratie a unui membru reprezinta expresia de vointa a colegiului si angajeaza intreaga institutie. Deciziile Comisiei sunt colective, chiar daca fiecare membru are anumite domenii de competenta.

In lumina principiului colegialitatii, prima modalitate de luare a deciziilor este in sedinte. Comisia se reuneste la Bruxelles saptamanal, dar se poate intalni de cate ori este nevoie. Sedintele nu sunt publice, dezbaterile fiind secrete.

Fiecare punct de pe ordinea de zi este prezentat de comisarul in a carui responsabilitate cade problema supusa discutiei, iar colegiul ia o decizie colectiva. Daca membrii Comisiei au opinii divergente in legatura cu proiectul, presedintele decide trecerea la vot, iar decizia este adoptata cu votul a jumatate plus unu din numarul total al comisarilor. Dupa adoptare, actul  beneficiaza de sprijinul neconditionat al tuturor comisarilor, indiferent de punctul de vedere exprimat in timpul dezbaterilor.

B. Atenuari ale principiului colegialitatii

Pentru operativitate, Regulamentul intern prevede si proceduri mai suple.

a) Prima este procedura scrisa, prin care se constata acordul comisarilor asupra unei propuneri venite din partea unuia (unora) dintre ei. Propunerile sunt comunicate in scris celorlalti membri, care pot formula amendamente sau rezerve intr-un anumit termen.

Orice membru poate adresa presedintelui o cerere motivata ca propunerea sa faca obiectul unei dezbateri. Aceasta cerere trebuie insa aprobata de presedinte, dupa care chestiunea este inclusa pe ordinea de zi a sedintei urmatoare a Comisiei. Pana de curand, un comisar obtinea in mod automat trimiterea catre colegiu a unei propuneri apartinand unui alt comisar, ceea ce uneori constituia o cale de a tergiversa luarea deciziilor, la presiunea guvernelor.

Daca la expirarea termenului nu exista amendamente sau rezerve, propunerile sunt considerate adoptate de Comisie, devenind decizii ale acesteia.

b) A doua procedura are doua forme: abilitarea si delegarea. Colegiul poate abilita unul sau mai multi comisari sa ia, in numele si sub controlul Comisiei, masuri de gestiune si administrative clar definite. Competentele pot fi subdelegate directorilor generali, daca acest lucru nu este interzis expres prin decizia de abilitare.

Prin delegare se imputernicesc directorii generali sa adopte masuri de gestiune si administrative in numele Comisiei, in limitele si conditiile fixate de aceasta. Se observa ca nu sunt deosebiri de esenta intre "abilitare" si "delegare", in ambele cazuri fiind vorba despre o transmitere de competente, in limitele fixate; difera doar calitatea celor imputerniciti sa ia decizii.

Cele mai multe acte ale Comisiei se adopta prin procedurile simplificate.

5. Personalul Comisiei

Comisia are la dispozitia sa un secretariat general, precum si "Directii generale" (DG), in care lucreaza marea majoritate a personalului Uniunii. Comisia recurge la serviciile a circa 30.000 de functionari europeni (traducatori, interpreti, experti, cercetatori, secretari).

DG sunt insarcinate cu domenii particulare, fiecare din ele fiind condusa de un director general, subordonat unui comisar. DG sunt divizate in directii, conduse de directori, care la randul lor sunt compuse din divizii, conduse de sefi de divizie. In practica, DG redacteaza propunerile legislative ale Comisiei, dar ele trebuie adoptate de colegiul Comisiei, pentru a deveni oficiale.

Fiecare comisar are propriul cabinet, format din sase-opt membri numiti de acesta si care raspund direct in fata sa. Ei il informeaza pe comisar despre evolutia politicilor comunitare de competenta acestuia, precum si despre intreaga activitate a Comisiei. Seful de cabinet este mana dreapta a comisarului si rolul sau in functionarea Comisiei nu poate fi ignorat. Astfel, sefii de cabinet se intalnesc in mod ritmic, pentru a coordona activitatile si a pregati reuniunile Comisiei. Daca ei ajung la un acord asupra unei probleme ce figureaza pe ordinea de zi a sedintei Comisiei, de obicei comisarii o adopta fara dezbateri.

6. Atributiile Comisiei

1) Comisia are un rol central in procesul legislativ, fiind la originea actiunilor Comunitatii:

a) Pe de o parte, Comisia are monopolul puterii de initiativa. Prezinta Consiliului proiecte legislative, propuneri de masuri pentru diferitele politici comunitare, apoi face recomandari si emite avize. De cele mai multe ori, Consiliul trebuie sa adopte actele pe baza unei propuneri a Comisiei. Daca insa Consiliul doreste sa aduca amendamente proiectului Comisiei, le poate adopta numai in unanimitate (art. 250 TCE). In cele mai multe cazuri, Consiliul trebuie sa adopte actele pe baza unei propuneri a Comisiei. Daca insa Consiliul doreste sa aduca amendamente proiectului Comisiei, le poate adopta numai in unanimitate.

b) Pe de alta parte, Comisia stabileste agenda de lucru a Comunitatii, fixand planul legislativ anual.

Aceste atributii i-au determinat pe specialisti sa numeasca institutia "motorul integrarii europene".

2) Comisia este "gardiana tratatelor", veghind la respectarea si la aplicarea dreptului comunitar. Cand descopera incalcari ale acestuia, ia masuri:

Daca incalcarea apartine statelor membre, deschide o procedura in constatarea neindeplinirii obligatiilor comunitare (art. 226 TCE). Daca statul nu se conformeaza avizului emis de Comisie, ea poate sesiza Curtea de Justitie. De obicei, statele isi revizuiesc actiunile inca din faza preliminara a procedurii si nu se mai ajunge la Curte.

Daca incalcarea apartine institutiilor comunitare, ea poate introduce actiunea in anularea actelor comunitare (art. 230 TCE) sau cea in carenta, atunci cand institutiile s-au abtinut sa actioneze, desi erau obligate in acest sens prin tratate (art. 232 TCE).

Pe de alta parte, Comisia desfasoara anchete si poate aplica sanctiuni. De exemplu, are largi competente in acest sens in materie de concurenta (astfel, firma Microsoft a fost amendata in 2004 cu 497 de milioane de euro). Sanctiunile pot fi contestate la Tribunalul de Prima Instanta.

3) Comisia are si o competenta de decizie si executare, actionand in baza tratatelor sau a imputernicirii din partea Consiliului. Comisia asigura executarea legislatiei primare si a celei derivate, adoptand regulamente, directive si decizii.

4) Comisia reprezinta Comunitatea in fata jurisdictiilor nationale si in fata organizatiile internationale. Pregateste tratatele internationale ale Comunitatii, ce urmeaza a fi incheiate de Consiliu.

5) Comisia are un important rol bugetar. Elaboreaza anteproiectul de buget (prima propunere de buget, proiectul fiind stabilit de Consiliu, pe baza acestei propuneri) si este consultata in cadrul procedurilor de adoptare a bugetului. Dupa ce acesta este adoptat, Comisia il pune in aplicare.

6) In pilonii 2 si 3, atributiile sunt mai limitate. In domeniul PESC, ea are posibilitatea de a sesiza Consiliul cu orice chestiune si de a-i face sugestii. La cererea Comisiei, presedintia e obligata sa convoace o reuniune a Consiliului.

In pilonul 3, Comisia poate propune Consiliului adoptarea unor pozitii comune, decizii-cadru, decizii sau conventii (art. 34 TUE).

7) Comisia colecteaza si furnizeaza informatii. Prezinta Parlamentului raportul general asupra activitatii Comunitatii, ce cuprinde informatii, analize, evaluari, strategii. Publica rapoarte anuale pe diverse domenii (concurenta, mediu, probleme sociale), studii, statistici.

Comisia intermediaza intre diferitele interese, elaboreaza politici, urmarind ca acestea sa fie acceptabile pentru Consiliu si Parlament si ii sustine pe cei ce pot informa asupra neindeplinirii obligatiilor de punere in practica a legislatiei comunitare.