Conventia europeana a drepturilor omului si antiterorismul

CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI SI ANTITERORISMUL

Incepand cu anul 2001 statele membre al Consiliului Europei si Uniunii Europene au raspuns noilor amenintari teroriste, in primul rand prin mijloacele si metodele traditionale juridice, de asigurare a respectarii legii, ordinii de drept si principiilor fundamentale ale democratiei. Astfel au fost examinate problemele ridicate de experienta antiterorista a coalitiei internationale coordonate de SUA, luandu-se in calcul faptul ca deja societatea europeana si aparatorii drepturilor omului s-au intalnit cu astfel de situatii iar pentru Europa era necesara trecerea de la modelele traditionale de asigurare a respectarii legii si democratiei, la modelul militar american antiterorist,.

In aceasta ipoteza accentul va cadea pe, utilizarea liberala a fortei, introducerea detentiei si jurisdictiei militara asupra inamicului terorist, iar situatia reprezentantilor radicalismului islamic poate deveni foarte sensibila, simpla apartenenta la grupurile fundamentaliste generand suspiciuni.

In Europa, dupa cel de-al doilea razboi mondial, in era drepturilor omului, amenintarile la adresa statelor din partea unor grupari religioase islamice, motivate politic au fost relativ rare, exceptiile constand in diferite campanii ale kurzilor impotriva Turciei si ale cecenilor impotriva Rusiei.

Au avut loc, pentru perioade indelungate de timp, actiuni teroriste comise de IRA si ETA in Irlanda de Nord, Spania si Franta, iar islamistii au produs unele atacuri spectaculoase, precum atentatul cu bomba de la Lockerbie.

Drept consecinta unele dintre statele amenintate de terorism, indiferent de orientarea sa religioasa, au adoptat masuri administrative pentru protectia aeroporturilor, au imbunatatit tehnicile si metodele de investigare, au adoptat chiar legi speciale, iar in foarte putine situatii au gasit necesar sa declare starea de urgenta si sa suspende anumite drepturi civile.

Ce nu au facut statele europene? Nu au declarat razboi impotriva terorismului

Din 2001 SUA a fost nevoita sa dubleze instrumentele justitiei penale antiteroriste cu actiunea militara. In prezent nu exista un razboi antiterorist ca atare, ci un conflict armat asimetric intre SUA si al Qaeda. Nici una dintre categoriile moderne ale dreptului international umanitar, sau al conflictelor armate nationale ori internationale, nu se potriveste acestui conflict. Astfel, al Qaeda a dovedit capacitatea de a derula operatiuni militare la nivelul la care acestea pot fi considerate un conflict militar. Mai mult decat atat, avand in vedere structura informala a al Qaeda, aceste ostilitati pot degenera intr-un conflict cu categorii mai putin diferentiate de organizatii urmarind scopuri politice islamiste.

Acest tip de conflict este diferit fata de formele de lupta implicate in cele mai multe dintre deciziile Curtii Europene a Drepturilor Omului privind terorismul. Multe dintre aceste decizii au avut in vedere violente separatiste sau revolutionare produse in interiorul unui stat. Insurgentii locali care incercau sa obtina controlul asupra unei parti din teritoriul statal infruntau diferite masuri menite sa limiteze distrugerile provocate bunurilor sau persoanelor.

Actele teroriste nu sunt de competenta CEDO, dar statele invoca circumstantieri teroriste pentru a-si justifica actiunile antiteroriste[1] Natura asimetrica a jurisdictiei Curtii admite punerea in discutie a terorismului indirect, in cauzele introduse impotriva statelor.

Conventia Europeana ca si alte instrumente juridice in domeniu prevad mai multe posibilitati de limitare sau derogare de la drepturile si libertatile garantate.

Situatiile in care se poate deroga de la normele juridice privind drepturile omului prevazute de Conventia Europeana, ori de cate ori exercitiul acestora poate fi restrans, ori limitat sunt: clauze de derogare cu incidenta permanenta prevazute in mod distinct de Conventie; clauza de derogare generala prevazuta de art. 15; situatia in care limitarile sau restrangerile sunt prevazute in chiar corpul normei care le garanteaza.

Clauza de derogare generala, in situatii exceptionale si pentru perioade determinate, se intemeiaza pe necesitatea care legitimeaza adoptarea de masuri exceptionale in cazul producerii unor evenimente exceptionale, cum ar fi incidenta unor atacuri teroriste.

Asa dupa cum am mai aratat tipul de masuri adoptate de state impotriva terorismului merg de la cele de natura tehnico - administrativa, logistica, politica, sau juridica penala - amendarea legilor existente sau adoptarea unor legi exceptionale - pana la cele militare.

CONCLUZII

Amenintarea noului terorism international, deriva dintr-un set de trasaturi care includ:

a.     caracterul incorigibil, imprevizibil, neselectiv si global al terorismului;

b.     erodarea structurilor organizatorice traditionale;

c.      imposibilitatea identificarii unei tipologii comune, a unui model comportamental sau portret robot al noului terorist;

d.     manifestarea inamicului din interior, educat, apartinand clasei mijloci, care se intoarce impotriva valorilor si societatii in care s-a nascut si a crescut;

e.     fanatismul motivat religios, justificarea omorului ca o cale spre vindecare, necesitatea distrugerii sociale totale ca parte a procesului de purificare,

f.       preocuparea pentru armele de distrugere in masa,

g.      nivelul ridicat de periculozitate decurgand din predilectia atacurile suicidale si intentia directa de a provoca cat mai multe victime si distrugeri materiale masive;

h.     cultul personalitatii unui lider spiritual dominant, ai carui discipoli urmaresc sa devina clone perfecte[2].

Lucrare: Mersul tratativelor militare la Moscova Referat: Hitler-Stalin: O ecuatie cu multe necunoscute - antisemitismului de stat?

Aceste trasaturi, luate impreuna, realizeaza a o distantare semnificativa de cultura grupurilor si organizatiilor teroriste anterioare si reprezinta o amenintare serioasa la adresa lumii civilizate.    

Catalogarea noului terorism drept incorigibil conduce la o regandire fundamentala a metodelor si scopurilor masurilor antiteroriste si, intr-un sens mai larg, a obiectivelor politicii externe. Teoria noului terorism care identifica riscul atacului terorist ca fiind global, nediscriminatoriu si incorigibil, a creat justificarea pentru un nou principiu preventiv antiterorist: o strategie care scuza cele mai excesive raspunsuri din partea institutiilor statale si a organismelor politice. Noul terorism, reprezentand o amenintare ubicua impune raspunsuri ubicue cel mai adesea materializate in expansiunea rapida a politicilor antiteroriste impotriva musulmanilor, solicitantilor de azil si protestatarilor. Este un raspuns care legitimeaza tintirea grupurilor asociate tangential cu terorismul si care uneori se manifesta prin criminalizare acestora, hartuirea rasiala, sau victimizare violenta.

Fenomenul denumit ciocnirea civilizatiilor a fost si este inca vehement criticat; dar dupa 11 septembrie 2001, granita dintre zona musulmana, (dar al-islam, casa supuneri) si zona ne-musulmana, (dar al-harb,casa razboiului) s-a conturat de-a lungul unei linii care se intinde pe patru continente.

De o parte si de alta a acestei linii, dupa incetarea razboiului rece, au loc frecvent conflicte denumite locale, parohiale sau sectare, care sunt de fapt batalii intre populatiile istorice musulmane si non-musulmane.

Motivele reale a majoritatii conflicte contemporane, denumite religioase sau etnice, constau in lupta pentru redistribuirea bunurilor, pentru dreptul de a detine, vinde si cumpara pamant si resurse naturale, precum si in lupta pentru puterea politica. In acelasi timp liderii organizatiilor extremiste si teroriste recurg la propaganda si sloganurile religioase pentru a atrage noi adepti.

In concluzie este gresit sa vorbim despre religie in general si despre islam in particular ca motiv pentru emergenta si raspandirea terorismului si extremismului. Factorul religios este larg utilizat de catre organizatiile religioase radicale pentru atingerea scopurilor, inclusiv prin folosirea terorii, ca mijloc. Extremistii atrag un suficient de mare numar de adepti clamand restaurarea justitiei si a adevarului; pot fi aceste doua valori considerate drept surse ale terorismului?

Problema extremismului si terorismului islamist se manifesta doar atunci cand islamul este utilizat pentru atingerea unor obiective politice. Putem folosi acest termen daca ne referim la terorismul si extremismul manifestat la nivel national, dar nu ne este permis sa generalizam acuzatia de terorism sau extremism la nivelul religiei islamice sau al civilizatiei musulmane, in intregul sau.

Terorismul provoaca pierderi, iar aceasta activitate trebuie combatuta politic si militar, cercetata si judecata penal. Uneori imperfectiunile luptei antiteroriste pot produce consecinte teribile, care insa nu trebuie puse pe seama incompetentei statelor. Distinctia dintre utilizarea legala si ilegala a fortei este esentiala. Primatul legii impune si riscul ca legea sa nu ne poata proteja perfect, ca atentatorul sa poate patrunde prin bresele pe care o politie de securitate, mai puternica si mai ferma, l-ar fi putut opri. S-a calculat ca pretul pentru o mai viguroasa combatere a terorismului este abuzul, greseala, excesul.

Pe de o parte, o societate democratica trebuie sa adopte anumite masuri de natura preventiva sau represiva pentru a se proteja impotriva amenintarilor teroriste la adresa celor mai importante valori si principii pe care ea se bazeaza.

Pe de alta parte, autoritatile publice, legislativul, instantele judecatoresti, administratia, detin obligatia legala de a adopta masurile in acest sens cu respectarea stricta a drepturilor si libertatilor fundamentale consfintite de Conventia europeana asupra drepturilor omului si de alte instrumente obligatorii.    

B I B L I O G R A F I E

Ilie Popescu si colectiv, Terorismul international- flagel al lumii contemporane, Ed. M.A.I., Bucuresti, 2003.

- Martin VAN CREVELD, "In Wake of Terrorism, Modern Armies Prove to Be Dinosaurs of Defense," New Perspectives Quarterly, Vol. 13, No. 4, Fall 1996,

- S. K. Malik, The Quranic Concept of War (Lahore, India:Wajidalis, 1979), citat de Yossef Bodansky, Bin Laden (Roosevelt, Calif.: Prima Publishing, 1999),

- Petrus C. VAN DUYNE, Threats and Phantoms of Organized Crime, corruption and Terrorism, Critical European perspectives, Wolf Legal Publishers, Nijmengen, 2004, 

- Société des Nations, Comité d'experts pour codification du Droit international. Réponse des gouvernements, Document C.196.M.70.1927.V, p.221.

Vespasien V. PELLA, L'Union Interparlementaire et le Droit Pénal International, Imprimerie Darantiére, Dijon, 1939,

Vespasien V. PELLA 'La Cour Pénale Internationale et la répression du terrorisme',  Revue de Droit Pénale et de Criminologie, avril 1938.

Ferencz B BENJAMIN., "From Nuremberg to Rome: The Prosecution of International Crimes" 1998 https://www.benferencz.org/arts/27.html

- Henry KISSINGER,  "Does America Need a Foreign Policy? Toward a Diplomacz for 21st Century", Simon & Schuster, New York, 2002, p.292.

- Hall GARDNER Four forms of terrorism", https://www.nthposition.com/fourforms.php

Samuel P. HUNTINGTON,The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order,Simon & Schuster,N.York, 2003 - New York Times, 10 septembrie 1992, p.A6, Washington Post 2 februarie 1996 .

Robert J. LIFTON, Destroying the World to Save It: Aum Shinrikyo, Apocalyptic Violence, and the New Global Terrorism (New York: Metropolitan Books, 1999).

Syroezhkin, K., 'Truth and Lies About Islamic Extremism', Kontinent, 19(57), 2001, www.continent.kz/2001/ 9/10.html.

Brogan v. United Kingdom, ECHR, Series A, No. 145-B.

- Stratégie de l'Union européenne visant à lutter contre le terrorisme, CONSEIL DE L'UNION EUROPÉENNE doc. 14469/05 JAI 423 ECOFIN 353 TRANS 234 RELEX 639 ECO 136 PESC 1010 COTER 72 COSDP 810 PROCIV 174 ENER 172 ATO 103 .

https://europa-eu-un.org/articles/en/article_5385_en.htm .

Council Decision of 3 December 1998 instructing Europol to deal with crimes committed or likely to be committed in the course of terrorist activities against life, limb, personal freedom or property (Council Decision 99/C 26/06, Official Journal C26 of 30 January 1999).

Mladen VULINEC,  Assistant Manager of the 'Public Safety and Terrorism' branch, Interpol. One Year After Madrid, Europa face to face with terrorism, Fighting terrorism world-wide, Paris 8 martie 2005 .

Thierry BALZACQ, Didier BIGO, Sergio CARRERA and Elspeth GUILD, "Security and the Two-Level Game: The Treaty of Prüm, the EU and the Management of Threats", Center for European Policy Studies, Working Document nr. 234/ianuarie 2006 .

Presedintele Geroge W. BUSH "Remarks by the President Upon Arrival," 16 September 2001; www.whitehouse.gov/news/releases/2001/09/20010916-2.html .

Robert J. LIFTON, Destroying the World to Save It: Aum Shinrikyo, Apocalyptic Violence, and the New Global Terrorism (New York: Metropolitan Books, 1999).

- CharlesW. KEGLEY, Jr., and Gregory A. RAYMOND, Exorcising the Ghost ofWestphalia: BuildingWorld Order in the New Millennium (Upper Saddle River, N.J.: Prentice Hall, 2002).

Martin SHUBIK, "Terrorism, Technology, and the Socioeconomics of Death," Comparative Strategy, Vol. 16, No. 4, October-December 1997 .

Ferencz B BENJAMIN., "After September 11: Thoughts on What Can Be Done" 2001 https://www.benferencz.org/ arts/60.html.

Barry G. BUZAN, "New Patterns of Global Security in the Twenty-first Century", International Affaires, 67 (Julz 1991).

- LAQUER, Walter. (1999) The New Terrorism: Fanaticism and the Arms of Mass Destruction, New York: Oxford University Press .

- CRENSHAW, M. Crenshaw, M. (2000) 'The Psychology of Terrorism: An Agenda for the 21st Century, Political Psycholog.

ARQUILLA, J. and RONFELDT , D. Networks and Netwars: The Future of Terror, Crime and Militancy, Washington: RAND Corporation.