Parlamentul European - organizare, atributii, puteri

Parlamentul European - organizare, atributii, puteri

Tratatul CECO, conform art. 7-20 si 25, a instituit Adunarea Comuna a Comunitatii creata la 10 septembrie 1952, care din punct de vedere istoric a fost prima adunare internationala de natura parlamentara inzestrata cu puteri reale, dar si limitate.

Adunarea se compune din 'delegati pe care Parlamentele sunt chemate sa-i desemneze din randul lor sau alesi prin sufragiu universal, direct, dupa procedura stabilita de fiecare Inalta Parte contractanta' (art. 21).

O data cu intrarea in vigoare a celor doua Tratate de la Roma, competentele si puterile Adunarii Comune precum si ale celor doua Adunari ale CEE si CEEA au fost incredintate unei Adunari unice, a carei prima sesiune a avut loc la 19-21 martie 1958. Cu acest prilej, institutia a luat denumirea de Adunarea Parlamentara Europeana, schimbata, la randul ei patru ani mai tarziu in Parlamentul European, denumire acceptata in unanimitate de toate institutiile comunitare si reiterata si in Actul Unic in Titlul II si III. Bazele juridice ale acestei institutii au fost inscrise in Tratatele de la Roma in art. 4, 137-144 pentru CEE, in art. 107-114 pentru CEEA, in art. 3-7 in Tratatul de Fuziune de la Bruxelles.

Parlamentul European se compune din deputati sau 'reprezentanti ai popoarelor statelor, reunite in Comunitate' (art. 138 CEE), rezultand astfel ca membrii reprezinta interesele popoarelor mai mult decat pe acelea ale statelor membre, interesele nationale fiind reprezentate din plin in cadrul Consiliului. Este organizat in sistem unicameral. Locurile in Parlament sunt repartizate in asa fel incat sa garanteze o reprezentare proportionala cu prezenta tuturor fortelor politice majore din tarile lor. in total 626 de parlamentari europeni.

Prin Tratatul de la Nisa s-a urmarit consolidarea rolului de colegislator al Parlamentului European. In perspectiva largirii, Tratatul a limitat numarul minim de deputati europeni la 732. De asemenea s-a facut o distinctie intre locurile statelor membre si cele ale tarilor candidate (acestea din urma nu vor detine locuri in Parlament decat ulterior aderarii).

O data alesi, membrii se regrupeaza si voteaza potrivit afinitatilor lor politice mai mult decat in functie de nationalitatile lor.

La 20 septembrie 1976, Consiliul de Ministri al Comunitatilor Europene a adoptat 'Actul privitor la alegerea reprezentantilor in Parlamentul European prin sufragiu universal direct'41 si primele alegeri directe au avut loc la 7-10 iunie 1979. Asadar, mandatul unui deputat este de cinci ani si se deschide cu saptamana care urmeaza alegerii si se incheie cu sfarsitul saptamanii care urmeaza alegerilor urmatoare.

Deputatii voteaza in mod individual si personal, nu pot fi legati de instructiuni, nu primesc nici mandat imperativ, sunt supusi unui regim de incompatibilitate care le interzice sa fie membri ai guvernelor statelor, precum si sa detina functii in cadrul institutiilor si organelor comunitare. In acelasi timp, ei beneficiaza de unele privilegii, in special in materie de deplasare libera, de vama si control la schimb, si chiar de imunitati pe teritoriul national, la fel ca si imunitatile recunoscute de parlamentele tarilor lor; imunitatea este absoluta in ceea ce priveste opiniile sau voturile emise in exercitiul functiunilor lor.

Parlamentul desemneaza dintre membrii sai un presedinte, pentru o perioada de doi ani si jumatate si un Birou, isi intocmeste regulamentul intern de functionare cu majoritatea membrilor care il compun. Biroul este compus din 14 vicepresedinti si din 5 chestori. Biroul desemneaza secretarul general al Parlamentului care conduce serviciile si peste 3640 de functionari. Biroul poate fi largit si cu presedintii grupurilor politice. Parlamentul stabileste

Comisiile parlamentare permanente, temporare sau de ancheta. Exista la ora actuala 19 comisii permanente: pentru agricultura, buget, control bugetar, politica regionala, petitii, politica externa si drepturile omului, drepturile femeilor. Comisiile elaboreaza rapoarte care sunt supuse votului Adunarii in plen in cadrul procedurilor de aviz conform, de aviz consultative, de cooperare sau de codecizie.

Anual Comisia pentru drepturile omului si politica externa elaboreaza doua rapoarte pe care le prezinta in fata Parlamentului: un raport privind respectarea drepturilor omului in Uniune si un raport referitor la situatia drepturilor omului in lume.

Regulamentul intern contine prevederea dupa care deputatii se pot organiza in grupuri politice dupa afinitati, fapt ce a determinat mai multor grupuri politice transnationale si a unui grup de 'neinscrisi', grupuri recunoscute din punct de vedere juridic: Grupul Socialist, Grupul Democrat-Crestin, Grupul Liberal, Democrat si Reformator, Grupul Democrat European, Grupul Verzilor, Stanga Unitara Europeana, Adunarea Democratilor Europeni, Dreptele Europene, Coalitia de Stanga, Curcubeul si Grupul Neinscrisilor.

Articolul 137 al Tratatului CEE prevede ca Parlamentul exercita 'puterile dedeliberare si de control care ii sunt atribuite prin prezentul Tratat'. El are un rol activ si in procesul de adoptare a bugetului Comunitatii. Formele prin care Parlamentul European participa la procesul legislativ sunt urmatoarele: procedura de codecizie, avizul conform, avizul consultativ obligatoriu, procedura de cooperare, procedura de consultare simpla. Tratatul de la Maastricht a largit competentele de deliberare ale Parlamentului European stabilind ceea ce se cheama puterea de codecizie pentru anumite materii si, in acelasi timp, a largit si campul de aplicare a avizului conform. Procedura se aplica unor materii cum sunt piata interna, educatie, cultura, sanatate, protectia consumatorilor42.