RUSIA si spatiul heartland - problema Rimland-ului

Rusia reprezinta din punct de vedere strategic o masa continentala gigantica, ce se identifica cu insasi Eurasia. Dupa cucerirea si integrarea Siberiei, Rusia coincidea cu notiunea geopolitica Heartland, adica "Pamantul Central" al continentului. Mackinder definea Marele Spatiu rusesc drept "Axa geografica a istoriei". Din punct de vedere geografic, lingvistic, climateric, cultural si religios, Rusia reprezinta liantul sintetic al Vestului si Estului eurasiatic, insa functia ei geopolitica nu se reduce la insumarea sau la medierea tendintelor occidentale si orientale.

Rusia nu e nici Orient, nici Occident, ea e ceva intermediar, independent si deosebit. Eurasiaticii rusi, interpretand din punct de vedere cultural pozitia "de mijloc" a Rusiei, vorbeau despre o cultura deosebita a "Imperiului de Mijloc", unde contradictiile geografice si geopolitice se reflecta in sinteza spirituala, verticala. Din punct de vedere pur strategic, Rusia se identifica cu Eurasia macar prin aceea ca anume pamantul ei, populatia ei si dezvoltarea ei industrial tehnologica dispune de un volum suficient pentru a deveni baza independentei continentale, a autarhiei si pentru a servi drept temelie pentru o integrare continentala deplina, care, dupa legile geopolitice trebuie sa se intample cu fiecare "insula", inclusiv si cu "Insula Mondiala" (World Island), adica Eurasia.

Fata de Rusia - Heartland celelalte pamanturi si state eurasiatice sunt riverane - Rimland. Rusia este "Axa istoriei", deoarece "civilizatia" se invarte in jurul ei creand formele sale izbitoare, mai expresive, mai desavarsite, dar nu in izvorul sau continental, datator de viata, ci in "zona de tarm", in fasia critica, unde spatiul Uscatului margineste spatiul Apei, al marii sau al oceanului. Din punct de vedere strategic, Rusia este o structura teritoriala independenta, ale carei securitate si suveranitate coincid cu securitatea si suveranitatea intregului continent. Ceea ce nu se poate spune despre nici o alta mare putere Eurasiatica - nici despre China, nici despre Germania, nici despre Franta, nici despre India. Daca fata de vecinii sai riverani sau fata de statele altor "insule" sau continente (China, Germania, Franta, India s.a.m.d.) pot sa se manifeste ca forte continentale, atunci fata de Rusia ele intotdeauna vor ramane "fasii riverane" ale Rimland-ului, cu toate consecintele strategice, culturale si politice corespunzatoare. Numai Rusia poate sa se pronunte in numele Heartland-ului cu intreaga ei baza geopolitica. Interesele ei strategice nu numai ca sunt apropiate intereselor continentului, ele sunt strict identice (cel putin la etapa actuala de dezvoltare a tehnosferei, lucrurile stau anume asa).

Capitolul 2

Problema Rimland-ului

Atitudinea Rusiei fata de civilizatiile continentale vecine - romano-germana la Vest si trei civilizatii traditionale la Est (islamica, hindusa si chineza) - are, cel putin, doua aspecte care, in nici un caz, nu trebuie confundate, intrucat provoaca multe inadvertente. In primul rand, din punct de vedere cultural-istoric, esenta Rusiei, autodeterminarea ei spirituala, "identitatea" ei, sunt determinate, indiscutabil, de formula "nici Estul, nici Vestul" sau "nici Europa, nici Asia, ci Eurasia" (conform parerii Eurasiaticilor rusi). Spiritual Rusia e ceva intermediar, ceva independent si deosebit, care nu are exprimare nici in termenii Estului, nici in termenii Vestului. La acest nivel, interesul suprem al Rusiei este pastrarea, cu orice pret, a unicitatii ei, apararea specificului ei fata de cultura Vestului si traditia Estului.

Aceasta nu inseamna o izolare totala, dar totusi reduce spectrul unor posibile imprumuturi. Realismul istoric ne cere o marturisire curajoasa a faptului ca afirmatia "al sau", "al nostru" intotdeauna e paralela cu negatia "strain", "nu e al nostru". Atat afirmatia cat si negatia sunt elemente fundamentale ale independentei nationale, culturale, istorice si politice a poporului si a statului. De aceea negarea in plan cultural a Vestului si a Estului este un imperativ istoric pentru independenta Rusiei. Evident ca aceasta problema poate provoca cele mai diverse nuante si discutii - recunoscand originalitatea, unii considera ca e mai bine sa ne deschidem mai mult catre Est decat spre Vest (curentul asiatic), altii dimpotriva ("pro occidentalii"), tertii, prefera sa renunte la orice dialog ("separatistii"), cei din al patrulea grup presupun o deschidere egala in ambele sensuri (unele tendinte ale "neoeurasiatismului").

La nivel strategic si geopolitic, situatia e cu totul alta. Deoarece Rusia-Eurasia, la etapa istorica actuala, are in calitate de oponent planetar nu atat "civilizatii riverane" Rimland, cat "Insula" opusa, America atlantica, atunci imperativul strategic principal este transformarea "teritoriilor riverane" in aliatii sai, infiltrarea strategica in zonele "de litoral" (riverane), incheierea unui pact eurasiatic general sau, cel putin, asigurarea unei neutralitati totale si stricte a unui numar cat mai mare de Rimland-uri in rezistenta fata de Vestul transatlantic. Aici, formula strategica a Rusiei trebuie sa aiba un singur sens, "si Estul si Vestul", deoarece numai integrarea continentala a Eurasiei, cu centrul in Rusia, poate sa garanteze tuturor popoarelor sale si statelor o suveranitate reala, maximum de autarhie politica si economica.

Astazi, la nivel strategic, este actuala o singura confruntare: sau mondialismul (dominatia planetara a americanismului si atlantismului), sau continentalismul (impartirea planetei in doua sau mai multe Spatii Mari, care sa se bucure de o suveranitate politica, militara, strategica si geopolitica). Rusia are nevoie de Rimland pentru a deveni o putere geopolitica continentala si suverana cu adevarat. In prezent, cand are loc dezvoltarea tehnologiilor militare, strategice si economice, nu e posibila nici o alta suveranitate necontinentala: fiecare proiect "etnocratic", pur "separatist", de rezolvare a problemelor de stat ale Rusiei in sfera strategica ofera rezultate strict corespunzatoare planurilor mondialiste de control total al planetei si o strategie politica si economica deplina de ocupare a Eurasiei si Rusiei.

Referat: Legile lui Murphy - legile entropiei Referat: Zoroastrism (Mazdeism) - religia dualista aparuta in Iran

Este evident ca transferarea problematicii cultural-istorice a Rusiei la nivel strategic sau geopolitic (adica atribuirea unui sens prin excelenta geopolitic formulei "nici Estul, nici Vestul") nu este altceva decat o diversiune politica, indreptata spre dezorientarea strategica a cursului de politica externa a Rusiei. Orice s-ar afla la baza modelelor "etnic limitate", "rasial-nationaliste", "sovine", ale statalitatii ruse - ignoranta, naivitatea sau activitatea constienta impotriva poporului sau si a independentei lui - rezultatul este identitatea totala cu scopurile mondialiste. Daca Rusia nu va fi transformata intr-o "rezervatie etnica", SUA nu vor avea control total asupra lumii.

Problema Rimland se pune anume in acest mod doar astazi, cand in spatele nostru ramane intreaga istorie strategica a lumii bipolare si a razboiului rece planetar dintre URSS si SUA. In perioada de varf a activitatii politice a eurasiaticilor rusi situatia strategica era cu totul alta - ori, foarte putini puteau sa priveasca in viitor. Toate acestea trebuie luate in considerare pentru ca Rusia sa poata elabora un program geopolitic fundamentat si serios, realist si de perspectiva, capul de afis al caruia sa fie imperativul geopolitic principal - independenta, suveranitatea, neatarnarea, autarhia si libertatea Rusiei Mari.

Capitolul 3

Coagularea Imperiului

Unul din postulatele principale ale geopoliticii este confirmarea faptului ca pozitia geopolitica a statului este cu mult mai importanta decat particularitatile organizarii lui politice. Politica, cultura, ideologia, caracterul elitei conducatoare si chiar religia sunt calificate de optica geopolitica drept factori importanti, dar secundari, in comparatie cu principiul geopolitic fundamental - atitudinea statului fata de spatiu. Deseori (mai ales la noi in Rusia) o asemenea particularitate a geopoliticii ca stiinta, aproape ca e considerata "civism" sau chiar atitudine "antinationala". Evident ca nu este adevarat. Pur si simplu, geopolitica nicidecum nu pretinde a fi singura si suprema instanta in determinarea intereselor statale si politice ale natiunii. Geopolitica este una din cele cateva discipline de baza, care permit formularea adecvata a doctrinei internationale si militare a statului, deopotriva cu alte discipline nu mai putin importante.

Asa precum fizica, pentru a deveni o stiinta precisa, trebuie sa se abstractizeze de chimie si de legile ei (asta nu inseamna ca fizica neaga chimia), la fel si geopolitica, pentru a fi o disciplina stricta, trebuie sa abandoneze metodele negeopolitice, care pot si trebuie luate in seama in concluziile finale, cu privire la soarta statelor si popoarelor deopotriva cu geopolitica.

Unul din postulatele esentiale geopolitice ale Rusiei este "coagularea Imperiului". Oricare ar fi atitudinea noastra fata de "socialism", fata de URSS, fata de blocul de Est, fata de tarile tratatului de la Varsovia etc., oricum am aprecia din punct de vedere geopolitic, realitatea politica si culturala a uneia din doua supraputeri, existenta blocului de Est ar fi un factor pozitiv pentru o posibila uniune Eurasiatica, pentru o integrare continentala si pentru integrarea si suveranitatea Marelui nostru Spatiu. Tocmai logica geopolitica l-a silit pe teoreticianul belgian Jean Thiriart sa vorbeasca despre necesitatea crearii "imperiului Euro-sovietic de la Vladivostok pana la Dublin". Numai blocul de Est a putut sa devina temelia unirii Eurasiei in Imperiu, chiar daca divizarea Europei si inconsecventa politicii sovietice in Asia au constituit piedici serioase pentru realizarea acestui scop. Dupa parerea multor geopoliticieni contemporani, destramarea URSS a fost conditionata in cea mai mare parte, tocmai de vulnerabilitatea strategica a hotarelor de vest si est - SUA verificau Rimland-ul la Vest si la Est atat de iscusit si de consecvent, incat in final, ei n-au permis o integrare continentala contribuind la destramarea blocului de Est.

Sfarsitul lumii bipolare este o lovitura strategica data Eurasiei, continentalismului si unei posibile suveranitati a tuturor statelor eurasiatice.

Imperativul suveranitatii geopolitice si strategice a Rusiei consta nu numai in recuperarea teritoriilor pierdute din "strainatatea" imediata, nu numai in reluarea relatiilor de alianta cu tarile Europei de Est, dar si prin includerea in noul bloc strategic eurasiatic a statelor Vestului continental (in primul rand blocul franco-german, care inclina spre a se elibera de sub tutela atlantica a NATO proamerican) si a Estului continental (Iran, India si Japonia).

Pentru Rusia, "coagularea geopolitica a Imperiului" este nu numai una din posibilele cai de dezvoltare, unul din posibilele raporturi dintre stat si spatiu, dar si o garantie si o conditie inevitabila pentru existenta unui stat independent, chiar mai mult decat atat, a unui stat independent pe un continent independent.

Daca Rusia va incepe imediat reconstituirea Marelui Spatiu, adica sa intoarca in sfera sa de influenta strategica, politica si economica intinderile eurasiatice pierdute, ea se va baga cu forta intr-o catastrofa nu numai pe sine, dar si popoarele care locuiesc pe "Insula Mondiala".

Cursul posibilelor evenimente poate fi usor de prevazut. Daca Rusia va alege o alta cale, decat cea a "coagularii Imperiului", misiunea continentala Heartland va fi preluata de noile state sau blocuri de state. In cazul acesta, imensitatile Rusiei vor deveni scopul strategic principal pentru acele forte, care se vor autodeclara drept o noua "citadela a Eurasiei". Aceasta este absolut inevitabil, deoarece controlul asupra continentului este de neconceput fara controlul asupra spatiului "axa geografica a Istoriei".

Fie ca China va intreprinde un salt disperat spre Nord - in Kazahstan si Siberia de Est, fie ca Europa de Mijloc se va misca spre pamanturile vestice rusesti - Ucraina, Belarus, Rusia apuseana, fie ca blocul islamic se va stradui sa integreze Asia Centrala, Povoljia si teritoriile de langa Ural, dar si unele teritorii ale Rusiei de Sud. Aceasta noua integrare continentala este inevitabila, deoarece insasi harta geopolitica a planetei se impotriveste unei orientari unipolare, atlantice. In geopolitica domneste o lege sacra - "locul sfant nu e pustiu niciodata". Totodata, expansiunea asupra pamanturilor rusesti a altor blocuri eurasiatice va fi determinata nu de "egoismul teritorial" sau de "rusofobie", ci de logica implacabila a spatiului si de pasivitatea geopolitica a Rusiei. In sfera strategiei continentale e o nerozie sa astepti ca alte popoare se vor opri din expansiunea lor teritoriala pe pamanturile rusesti numai din stima fata de "cultura rusa originala". In aceasta sfera actioneaza numai impulsurile teritoriale de forta si prioritatile de pozitii.

Chiar insusi faptul ezitarii in problema "coagularii imediate a Imperiului" este o provocare suficienta, este o baza suficienta pentru ca Spatiile Mari geopolitice alternative sa se deplaseze in hotarele rusesti. Evident ca lucrul acesta va provoca reactia rusilor si va atrage dupa sine un conflict eurasiatic intern, infiorator si fara perspectiva; fara perspectiva deoarece el nu va avea nici macar teoretic o rezolvare pozitiva, fiindca pentru crearea unei Eurasii neruse trebuie lichidat definitiv poporul rus, iar lucrul acesta nu numai ca nu e simplu de indeplinit, dar, dupa cum arata istoria, este imposibil. Pe de alta parte, un asemenea conflict va trasa linia frontului intre statele vecine de orientare continentala si antiatlantica, iar aceasta va intari doar pozitia celei de-a treia puteri, adica SUA si a colegilor sai, in proiectele mondialiste.

Lipsa actiunii este tot un fel de a actiona, iar dupa incetinirea "coagularii Imperiului" (nemaivorbind de o posibila renuntare la expansiunea geopolitica a Rusiei) este iminenta o mare varsare de sange eurasiatic. Evenimentele din Balcani sunt un exemplu groaznic a ceea ce s-ar putea intampla in Rusia, dar la proportii cu mult mai mari.

Unirea teritoriilor eurasiatice sub protectia Rusiei ca "axa a istoriei" se conjuga astazi, cu anumite greutati, dar ele sunt insignifiante in fata acelor catastrofe, care neaparat vor izbucni in cazul cand "coagularea Imperiului" nu va incepe imediat.