Holocaustul - deportarile, lagarele mortii, marsurile mortii

Holocaustul

Holocaustul ( holo-intreg ; caustos-ars,gr.) reprezenta initial un ritual religios prin care o ofranda adusa zeilor era arsa in intregime. In zilele noastre cuvantul face legatura mai ales cu exterminarea aproape in totalitate a evreilor din Europa de catre Germania nazista. Cuvantul 'holocaust' a fost des folosit din secolul al XVII-lea pentru a denumi moartea violenta a unui numar mare de oameni. Winston Churchill, de exemplu, l-a folosit inaintea celui de-al doilea razboi mondial, iar altii il folosesc pentru a descrie Genocidul armean din primul razboi mondial.

In secolul XIX evreimea din Europa devenea din ce in ce mai emancipata si, in majoritatea tarilor, ajunsese sa aiba o situatie egala cu restul populatiei. Totusi, din cand in cand evreii erau defaimati si hartuiti de grupari antisemite care-i considerau o "rasa" straina, ce nu putea fi asimilata in interiorul culturii europene; insa acestea nu au initiat niciodata cu adevarat o campanie antisemita coerenta.

Cand regimul nazist a ajuns la putere in Germania in ianuarie 1933, acesta a trecut imediat la adoptarea unor masuri antisemite sistematice. Un prim decret a reprezentat insasi definitia termenului evreu. Rolul crucial il avea religia bunicilor unei persoane. Oricine avea trei sau patru bunici evrei era considerat automat de aceeasi confesiune, indiferent de apartenenta la comunitatea evreiasca.

Noaptea de cristal:

Obiectivul declarat al regimului nazist era emigrarea evreilor. In noaptea de 9 noiembrie 1938, dupa asasinarea unui diplomat german la Paris de catre un tanar evreu, toate sinagogile din Germania au fost incendiate, geamurile magazinelor evreiesti au fost sparte si 20.000 de oameni arestati. Aceasta Kristallnacht ("Noapte de cristal") a reprezentat un semnal pentru evreii din Germania si Austria sa plece cat mai curand posibil.

Ocuparea Poloniei:

La inceperea celui de-al doilea razboi mondial in septembrie 1939, armata nazista a ocupat jumatatea vestica a Poloniei adaugand aproape 2 milioane de evrei la sfera de putere germana. Restrictiile impuse asupra evreimii poloneze erau mult mai dure decat cele din Germania. Evreii polonezi au fost fortati sa se mute in ghetouri inconjurate de ziduri si sarma ghimpata. Acestea erau asemenea unor orase-stat captive. Fiecare avea un consiliu evreiesc care era responsabil cu gazduirea, cu salubritatea si cu productia.

Mancarea de pe piata neagra introdusa in ghetouri era vanduta la preturi ridicate, dar somajul si saracia erau larg raspandite. Locuintele erau supraaglomerate, cu sase sau sapte persoane intr-o singura camera, iar tifosul isi facea aparitia.

Invadarea URSS:

In timpul introducerii ghetourilor in Polonia o actiune mult mai drastica era lansata mai la est. In iunie 1941 armatele germane au invadat Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) si in acelasi timp SS-ul a desfasurat 3000 de oameni in unitati speciale pe noile teritorii ocupate pentru a ucide pe loc toti evreii. Aceste detasamente mobile, cunoscute ca Einsatzgruppen (trupe de actiune), au trecut in curand la executii continue. Masacrele aveau loc de obicei in santuri sau rape din apropierea oraselor. Din cand in cand la acestea asistau soldati sau localnici. In curand zvonuri despre ucideri au inceput sa ajunga in capitalele lumii.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

"Solutia finala" (1942-1945)

La o luna dupa inceperea operatiunilor mobile in URSS-ul ocupat, Herman Göring, omul numarul doi de la conducerea Germaniei naziste, a trimis o directiva catre seful Serviciului de Securitate al Reich-ului (Sicherheitsdienst - SD), Reinhard Heydrich, prin care acesta era insarcinat cu organizarea "solutiei finale la problema evreiasca" in toata Europa aflata sub ocupatie germana. Pana in septembrie 1941 evreii din Germania au fost fortati sa poarte insigne sau banderole marcate cu o stea galbena - "steaua lui David". In lunile urmatoare zeci de mii de oameni au fost deportati in ghetourile din Polonia si in orasele capturate din URSS. Pe cand aceasta operatiune era in plina desfasurare, o alta oroare era pregatita: lagarul mortii.

Lagare echipate cu facilitati pentru gazarea oamenilor au fost construite pe teritoriul Poloniei ocupate. Majoritatea eventualelor victime urmau sa fie deportate din ghetourile aflate in apropiere. Numai din ghetoul Varsovia au fost deplasate peste 300.000 de persoane. Primele transporturi erau de obicei formate din femei, copii sau barbati mai batrani care nu puteau munci; evreii capabili de lucru erau opriti in magazine sau in uzine, dar si acestia erau pana la urma ucisi. Cele mai mari deportari au avut loc in vara si toamna anului 1942. Destinatiile transporturilor nu erau dezvaluite comunitatilor evreiesti, dar zvonuri despre uciderile in masa ajungeau in cele din urma la supravietuitori, precum si la guvernele din Statele Unite si din Marea Britanie. In aprilie 1943 cei 65.000 de evrei ramasi in Varsovia s-au opus politiei germane care intrase in ghetou pentru o ultima adunare.

Deportarile:

In toata Europa deportarile au generat foarte multe probleme politice si administrative. Numai in Germania s-au purtat discutii intense despre Mischlinge care pana la urma au fost scutiti. In tarile aliate cu Germania, cum ar fi Slovacia si Croatia, s-au dus negocieri diplomatice pentru a se putea ajunge la deportari. Guvernul Vichy din Franta, care isi extinsese deja legile antisemite, a inceput sa inchida evrei inainte de primirea unei cereri in aceasta directie din partea Germaniei. Guvernul fascist italian a refuzat sa coopereze cu Germania nazista pana la ocuparea de catre fortele militare ale acesteia in septembrie 1943, iar guvernul ungar a refuzat de asemenea predarea evreilor pana la patrunderea trupelor germane in martie 1944. Desi guvernul roman s-a facut vinovat de cateva masacre ale evreilor in URSS, Romania a refuzat de asemenea predarea evreilor catre germani. Mii de evrei din Danemarca s-au salvat de la moarte prin fuga cu ajutorul unor barci mici in Suedia, tara neutra.

Lagarele mortii: Punctele de sosire din Polonia erau Kulmhof (Chełmno), Bełżec, Sobibór, Treblinka, Majdanek (Lublin), si Auschwitz (Oświęcim). Kulmhof, aflat la nord-vest de ghetoul Łódź, era aprovizionat cu gaz, aici avand sa moara 150.000 de oameni. Bełżec avea camere de gazare cu monoxid de carbon in care au fost omorati circa 600.000 de evrei. La Sobibór au murit 250.000 de oameni, iar la Treblinka intre 700.000 si 800.000. La Majdanek circa 50.000 au fost gazati sau impuscati; la Auschwitz numarul mortilor a depasit 1 milion.

Numarul de oameni ucisi in principalele lagare de munca fortata si exterminare este estimat dupa cum urmeaza:

Auschwitz-Birkenau: 1,4 milioane; Belzec: 600 000; Chełmno: 320 000; Majdanek: 360 000; Maly Trostinet: 65 000; Sobibór: 250 000 si Treblinka: 870 000.

De aici rezulta un total de peste 3,8 milioane; dintre acestia, 80-90% se estimeaza ca au fost evrei. Numai in aceste sapte lagare au murit jumatate din numarul total de evrei ucisi in intregul Holocaust. Practic intreaga populatie evreiasca a Poloniei a murit in aceste lagare.

Auschwitz

Auschwitz este numele german al orasului din apropiere Oświęcim, situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia, in sudul Poloniei. Incepand din 1940, Germania nazista a construit mai multe lagare de concentrare si un lagar de exterminare in zona, aflata sub ocupatie germana la acea data. Lagarele de la Auschwitz au fost un element major in perpetrarea Holocaustului; se estimeaza ca cel putin 1.1 milioane de prizonieri au fost executati acolo, din care peste 90% au fost evrei.

Lagarul de la Auschwitz-Birkenau a fost cel mai mare lagar nazist din cele doua razboaie mondiale. Lagarele aveau ca scop distrugerea unor minoritati europene ca evreii, tiganii, etc. Alte lagare din afara teritoriului Germaniei erau folosite ca puncte de lucru sau pentru 'experimente' ale doctorilor nazisti. La fiecare lagar era adaugat, la iesire cate un crematoriu pentru cadavrele detinutilor.

Marsurile mortii (1944-1945)

Pana la sfarsitul lui 1944, Solutia Finala deja fusese derulata. Acele comunitati evreiesti usor accesibile regimului nazist fusesera exterminate, in proportii de la peste 90% in Polonia pana la aproximativ 25% in Franta. In mai, Himmler a sustinut intr-un discurs ca 'Problema evreiasca din Germania si din tarile ocupate a fost rezolvata." In anul 1944, in orice caz, misiunea a devenit mult mai dificila.

In iunie, Aliatii occidentali au debarcat in Franta. Atacurile aeriene aliate si operatiunile partizanilor faceau transportul feroviar din ce in ce mai dificil, si obiectiile militarilor la deturnarea transportului feroviar in scopul transportului evreilor in Polonia mai urgente si mai greu de ignorat.

Cel mai mare si cunoscut dintre aceste marsuri ale mortii a avut loc in ianuarie 1945, cand armata sovietica a avansat in Polonia. Cu noua zile inainte ca sovieticii sa ajunga la Auschwitz, SS a scos 60.000 de prizonieri din lagar catre Wodzislaw, la 56 km distanta, unde au fost urcati in trenuri de marfa spre alte lagare. Aproximativ 15.000 au murit pe drum.

Eliberarea:

Primul lagar mare, Majdanek, a fost descoperit de sovietici pe 23 iulie 1944. Auschwitz a fost eliberat tot de Armata Rosie pe 27 ianuarie 1945; Buchenwald de americani pe 11 aprilie; Bergen-Belsen de catre britanici pe 15 aprilie; Dachau de americani pe 29 aprilie; Ravensbrück de sovietici in aceeasi zi; Mauthausen de americani pe 5 mai; si Theresienstadt de sovietici pe 8 mai.Treblinka, Sobibór, si Bełżec nu au fost niciodata eliberate, fiind distruse de nazisti in 1943. In majoritatea lagarelor descoperite de sovietici, aproape toti prizonierii fusesera luati, lasand doar cateva mii in viata - 7.000 de detinuti au fost gasiti la Auschwitz, inclusiv 180 de copii pe care medicii facusera experimente. Aproximativ 60.000 de prizonieri au fost descoperiti la Bergen-Belsen de Divizia a 11-a blindate britanica, 13.000 de cadavre erau neingropate, si alti 10.000 au murit de tifos sau malnutritie in urmatoarele saptamani. Britanicii au fortat garzile SS ramase in urma sa adune cadavrele si sa le ingroape in gropi comune.

La sfarsitul razboiului milioane de evrei, slavi, tigani, homosexuali, martori ai lui Jehova si alte categorii considerate tinte ale nazistilor murisera in Holocaust. Numarul evreilor morti depasea 5 milioane: circa 3 milioane in lagare, 1,4 milioane in executii prin impuscare si peste 600.000 in ghetouri. Unele estimari depasesc chiar suma de 6 milioane de oameni.