Paleoliticul - protopaleoliticul, paleoliticul inferior, mijlociu, superior, epipaleoliticul

Paleoliticul

1.1. Trasaturi specifice si caracterizare

Paleoliticul reprezinta prima si cea mai indelungata perioada din istoria omenirii. Raportat la scara geologica Paleoliticul cuprinde sfarsitul Tertiarului[1] si Cuaternarul[2]. Termenul de paleolitic provine din grcescul paleos[3] si lithos[4], epoca veche a pietrei - caracterizata prin cioplire, ca metoda de prelucrare a pietrei.

In aceasta indelunga perioada, omul a fost obligat sa traiasca in conditii climatice extrem de diferite, comparativ cu cele de astazi, astfel a cunoscut perioada glaciara - Pleistocen, cea mai mare glaciatiune - si post-glaciara - Holocen.

Din punct de vedere antropogenetic, evolutia omului s-a desfasurat in cea mai mare parte in perioada glaciara, incepand cu glaciatiunea Biber si pana la stadiul III al glaciatiunii Würn. Existenta unei perioade atat de indelungate in istoria omenirii se explica prin durata procesului de antropogeneza si implicit a evolutiei tehnicii, extrem de lenta in conditiile unui mediu extrem de ostil. Practic, in aceasta perioada de timp, omul strabate drumul de la hominid la homo sapience. In functie de caracterul evolutiei, paleoliticul de pe teritoriul Romaniei poate fi impartit in 5 mari perioade: 1. protopaleolitic; 2. paleolitic inferior; 3. paleolitic mijlociu; 4. paleolitic superior si 5. epipaleolitic. Pe tot acest parcurs omul a fost dependent total de resursele mediului inconjurator, multumindu-se sa exploateze flora si fauna salbatica. Asadar, pentru paleolitic vorbim de o economie pradalnica - omul era vanator si culegator, nu era producator de hrana.

Pe masura ce procesul de antropogeneza avanseaza, se constata o diversificare a repertoriului de unelte, lucru ce presupune o specializare din ce in ce mai avansata a fiecarui tip de unealta, ceea ce permite o exploatare mai eficienta a resurselor. Evident, acest lucru va duce in ultima instanta la accelerarea dezvoltarii istorice a comunitatilor umane. Asa se explica durata din ce n ce mai scurta a perioadelor istorice pe masura finalului Paleoliticului.

Aparitia primelor forme de homizi pe teritoriul Romaniei se plaseaza probabil inca in perioada Villafranchiana[5] caracterizata prin miscari orogenetice[6] din care rezulta inaltarea Muntilor Carpati cu aproximativ 1000 m, si retragerea marii si lacului ce ocupau atunci teritoriul actualei Oltenia, Muntenia, Moldova, Podisul Transilvaniei si Campia Panonica. Fenomenele glaciare din munti, precum si accentuarea pantei de curgere a raurilor a determinat acumulari masive de sedimnet pe fundul raurilor, in care ulterior reteaua hidrografica si fenomenele eoliene au sculptat relieful actual.

Prelegerea  4_25.10.2007

1.2. Protopaleoliticul

(cca. 2.000.000/1.800.000 - 700.000 i.Hr.)

Din punct de vedere al glaciatiunii alpine, Protopaleoliticul coincide cu perioada glaciara si primele doua perioade Biber si Donau. In cadrul protopaleoliticului se disting doua mari perioade: una mai veche, ipotetica sau cu marturii discutabile si una mai noua, cu dovezi mai sigure in care apar unelte lucrate intentionat de om, incadrate in Cultura de prund.

Prima perioada este ilustrata de descoperirile de la Bugiulesti, comuna Olteiu pe valea Oltetu. Aici, la Bugiulesti, a fost descoperit un grup fosilier in care erau prezente oase provend de la specii de animale specifice faunei villafranchiene in asociere cu numeroase pietre care in mod normal nu ar fi putut ajunge acolo pe cale naturala. Oasele nu erau in conexiune anatomica, multe erau sparte intentionat pentru extragerea maduvei.

C.S. Nicolaiescu-Plopsor, autorul descoperiri, sustine ca aceste oase erau rezultatul activitatii intentionate a unor hominizi timpurii. El mai sustinea ca ne aflam in fata unei tabere de vanatori primitivi care hhaituiau animalele din delta pe care Oltetul o facea la varsarea in Lacul Getic. Noile cercetari, efectuate de Dardu Nicolaiescu-Plopsor, fiul lui C.S. Nicolaiescu-Plopsor, au furnizat si doua fragmente osoase de hominid[7] pe care autorul descoperirii le-a atribuit speciei australopithecus. Descoperirile de aici au analogii la Olduvai si la Sinzelles in Franta. Aceste descoperiri au fost datate prin metoda potasiu-argon la aproximativ 1,8 - 2 milioane de ani i.Hr..

In etapa mai evoluata[8] se palaseaza primele unelte sigur prelucrate de om. Cele mai relevante descoperiri de acest fel sunt cele de la Valea Darjovului, Valea Oltului, de la Racovita in judetul Sibiu si cele din bazinul Argesului, Valea Mozacului. Ulterior, asemenea descoperiri au mai fost facute la Cotmeana[9], unde au fost gasite unelte de tip choppers, chopping tools apartinand Culturii de prund.

1.3. Paleoliticul inferior

(cca. 700.000 - 120.000 i.Hr.)

Din punct de vedere al cronologiei climatice, paleoliticul timpuriu coincide cu glaciatiunile Günz, Mindel si Riss. In aceasta perioada a paleoliticului inferior se constata un anumit progres in ceea ce priveste tehnica de prelucrare a pietrei.

Paleoliticul inferior, la randul sau, se imparte in doua perioade: una mai veche, caracterizata de unelte bifaciale de tip abbevillian si aschii clactoniene si o a doua etapa, mai noua, caracterizata de aparitia bifacialelor asheuliene si aschiilor levalloisiene.

Bifaciale de tip abbevillian si aschiile clactoniene se obtineau prin tehnica bloc contra bloc; lovitura directa pe nicovala. Aschiile de tip levallois sunt aschii cu o forma predeterminata, relativ standardizate, care se btineau prin amenajarea prealabila a unui nucleu si a planului de lovire. Aceste industrii litice sunt ceatiile lui homo erectus. Descoperiri apartinand primei etape a paleoliticului inferior s-au realizat la Mitoc[10], pe Prut, judetul Botosani, Slatina - Pitesti.

Cele-i de-a doua etape ii apartin descoperirile de la Ofatinti pe Nistru (Basarabia), Duruitoarea Veche[11], Valea Lupului, judetul Iasi, Giurgiu[12], dar si unele piese descoperite la Ricipeni-Izvor, unele dintre piesele descoperite aici sunt puse sub semnul indoielii, se crede ca ar fi vorba de materiale premusteriene, mai tarzii decat perioada in discutie.

Asadar, spre deosebire de protopaleolitic se poate constata un progres tehnic si foarte important, folosirea focului, eveniment cu o importanta covarsitoare in destinul umanitatii.

1.4. Paleoliticul mijlociu

(cca. 125.000 - 40.000/30.000 i.Hr.)

Paleoliticul mijlociu este corespunzator, din punct de vedere climatic, cu primul stadiu al glaciatiunii Würn (Würn I), cu interstadiu Würn I - II (interstadiu Nandru) si inceputul celui de-al doile interstadiu Würn (Würn II).

Din punct de vedere cultural, in aceasta perioada se remarca Cultura musteriana cu o persistenta deosebit de indelungata, fapt demonstrat de straturile deosebit de groase de cultura din unele statiuni, in special din grotele si pesterile carpatice[13]. Aceasta cultura materiala apartine omului de Neanderthal - Homo neanderthalensis - care face trecerea la Homo sapiens sapiens. Ramasite ale lui Homo neanderthalensis s-au gasit la Ohama-Ponor si Baia de Fier.

In cadrul industriei litice se constata o puternica traditie a paleoliticului inferior - persistenta tehnicilor asheuliene si mai ales levallois - dar in acelasi timp se constata o diversificare tipologica mai accentuata a diferitelor tipuri de unelte. Ca tip de unelta introdusa acum, se remarca racloarele - in forma de triunghi utilizate la razuire - daltite etc.. De asemenea, tot acum, in paleoliticul mijlociu, sunt atestate si primele elemente de os. Spre deosebire de paleoliticul inferior, in paleoliticul mijlociu, numarul vetrelor de foc este mult mai mare - Ohaba Ponor, la Ricipeni-Izvor.

Aceste vetre fiind, de cele mai multe ori, amenajate si protejate de paravane - se pare ca acum apar si primele amenajari in spatiu liber.

De asemenea, in paleoliticul mijlociu creste numarul asezarilor paleolitice - locuintelor - acoperind aproape in intregime spatiul Romaniei de astazi.

Existena unor locuiri indelungate in aceleasi puncte precum si folosirea focului a dus, in cele din urma, la o stabilitate sporita a acestor comunitati care se specializeaza in exploatarea unor specii de fauna locala.

De asemenea, sunt dovezi ca in aceasta perioada au aparut unele progrese in ceea ce priveste organizarea sociala. Unii specialisti sunt de parere ca acum apare ideia de inrudire, punandu-se astfel bazele oranduirii gentilice. Din punct de vedere antropologic se constata la omul de Neanderthal modificari la nivelul laringelui, ceea ce ne fece sa presupunem ca la nivelul paleoliticului mijlociu apare un cod de comunicare evoluat si anume limbajul articulat.

Raspandirea pe o arie geografica extrem de mare a musterianului, precum si conditiile specifice de mediu, la care se adauga si specializarea grupurilor de vanatori, toate acestea au dus la aparitia mai multor faciesuri[14] musteriene. Initial, musterianul de pe teritoriul Romaniei a fost divizat in asa numitul musterian de pestera si musterianul in aer liber, dar aceasta distinctie nu mai este in actualitate; in lumina noilor cercetari a rezultat un prim facies - cel mai raspandit - este cel din grotele Carpatilor Meridionali, cu descoperiri la Cheia-Rasnov - Pestera mare, Pestera Mica, la Baia de Fier, la Cebelovina, la Ohaba-Ponor, Borosteni, la Nandru, Baile Herculane, Basarabia - Climente I.

Acest facies,  faciesul alpin - musterian cuartitic - principala caracteristica este reprezentata de multimea covarsitoare de industrie litica compusa din cuart si cuartit/galeti.

Din punct de vedere tipologic, acest facies este sarac, fiind caracterizat de racloare, cateva tipuri de varfuri si unelte de tip bifacial. Lipseste, cu desavarsire, debitajul levallois, aceasta se datoreaza particularitatilor mecanice ale rocilor utilizate care nu permit folosirea unor tehnici elaborate de cioplire si retusare. Totusi, le-au folosit si aceasta deoarece se gaseau din abundenta in apropiere de locul pe care traiau.

O alta grupare de statiuni apartinand paleoliticului mijlociu, caracterizata prin industrii litice cuartitice au fost descoperite in partea de vest a Romaniei: Conop, Cladova si Zabrani - Crisana de astazi - si prezinta unele analogii cu cele din aria Culturii Erd din Ungaria, statiuni in aer liber au fost descoperite in Transilvania la Ocna Sibiului.

In nord-vestul si nordul Romaniei au fost descoperite o serie de statiuni, cum ar fi cele de la Boinesti, Renetea Oasului - punctele Somos I si II - Busag si Perii Vadului cu un utilaj compus din elemente musteriene - racloare, varfuri uni-/bifaciale, varfuri musteriene, aschii etc. - dar si piese caracteristice paleoliticuui superior - lame, gratoare, nuclee prismatice etc.. Aceste trasaturi, l-au determinat pe autorul sapaturilor sa atribuie unul dintre aceste situri unui musterian tardiv, iar altele, cum ar fi cele de la Busag si Perii Vadului, debutului paleoliticului superior.

Prelegerea 5_26.10.2007

In partea de nord-est a Romaniei, musterianul este reprezentat de trei grupuri culturale, majoritatea aflate pe cursul mijlociu al Prutului, este vorba de Mitoc-Izvor[15], Ripiceni-Izvor etc..

In Dobrogea au fost identificate doua grupuri culturale, un grup reprezentat prin musterian tipic de debitaj levallois si un al doilea grup caracterizat de un musterian denticulat[16].

In sudul Romaniei musterianul nu este cunoscut.

1.5. Paleoliticul superior

(cca. 35.000 - 10.000 i.Hr.)

Din punct de vedere al cronologiei climatice, paleoliticul superior se plaseaza in glaciatiunile Würn II si III si interstadiul dintre acestea - W I-III.

Din punct de vedere antropologic, cultura din paleoliticul superior apartine lui homo sapiens fossilis documentat in urmatoarele localitati: Cioclovina (Hunedoara), Pestera (Bucuresti), Giurgiu, Duruitoarea Veche (Basarabia) - toate aceste descoperiri apartin tipului protoeuropoid cromagnon.

Din punct de vedere tehnologic, in paleoliticul superior, prelucrarea pietrei ia un avant fara precedent; acum apare si se dezvolta tehnica lamelara. Ea ofera posibilitatea specializarii extrema a uneltelor, dar si o economie a materiei prime. La Mitoc, la Ripiceni, la Iozaul etc. Au fost descoperite adevarate ateliere de prelucrare a pietrei.

Din punct de vedere cultural, paleoliticul superior de pe teritoriul Romaniei se incadreza in fenomenele culturale mai largi, din centrul si extul Europei, deosebindu-se, insa de cea din vestul Europei, unde si evolutia fenomenului cultural dufera. Astfel, pentru Europa centrala si estica, paleoliticul superior este reprezentat de Cultura aurignaciana si de Cultura gravettiana, care a avut o perioada de existenta mai indelungata decat corespondentul ei din vestul Europei. Unii cercetatori vorbesc si de unele influente solutreene in culturile paleoliticului superior de pe teritoriul tarii noastre, asa cum par sa sugereze cateva varfuri foliacee retusate bifacial.

Aurignacianul, cea mai timpurie cultura a paleoliticului superior, prima faza de evolutie a acestei culturi prezinta inca influente musteriene, asa cum sugereaza descoperirile de pe teritoriul Transilvaniei - Busag, Perii Vadului.

Cel mai timpuriu sit aurignacian, tipic pentru teritoriul Romaniei, este cel de la Ceahlau-Cetatica I (Neamt), datat in interstadiul Würn I-II, insa prima cultura aurignaciana care acopera intreg teritoriul Romaniei, mai putin sudul Moldovei, estul Munteniei si Dobrogea, apartine aurignacianului mijlociu[17].

In Moldova aurignacianul este reprezentat de doua faciesuri distincte: unul situat pe terasele mijlocii ale Bistritei - sarac in depuneri cu caracter arheologic - si al doilea raspandit in Moldova - bogat in tipologia resturilor.

In sudul Romaniei[18] - Oltenia si Muntenia - au fost descoperite cateva ateliere de prelucrare a petrei, intr-o tehnica aurignaciana, evolueaza pana in perioada epipaleolitica postglaciara. Din punct de vedere al utilajului litic, se bazeaza pe lame masive, retusate, lame aurignaciene, gratoare, racloare.

Gravettianul ocupa cea mai mare parte a paleoliticului superior din Romania, prezentand mai multe faze de evolutie. Elemente gravettiene apar inca din faza aurignaciaanului, desi locuiesc in continuare pesterile si locurile de sub stanca, gravetienii prefera locuintele in spatiile libere. Nivelele de locuire sunt marcate de numeroase vetre in jurul carora sunt prezente urme ale activitatii umane. Caracterul profund vanatoresc este reprezentat de preferinta lor pentru pozitii dominante - locul pe care isi aseaza locuirile gravettienii - si utilajul litic, in cadrul caruia intalnim unealta tipica - varful de sageata á la Gravette. In etapele superioare (tarzii) ale gravettianului se constata un proces treptat de microlitizare a elementelor de silex, proces ce se generalizeaza in faza finala - epigravettian. In aceasta ultima faza, pe langa vanatoare, incepe a capete un rol important si recoltarea tuberculilor, dupa cum stau marturie uneltele confectionate de os si corn, unelte perforate care au foma unor sapaligi. Asemenea unelte au fost descoperite la Crasnaleuca si Cotu Miculinti, ambele localitati aflandu-se in judetul Botosani.

Pe plan spiritual se constata si pe teritoriul Romaniei manifestari cu caracter artistic - statuiete de piatra descoperite la Cosauti, Lapos (Basarabia), amuletele descoperite la Mitoc (Botosani), Cotu Miculinti, Branzeni, picturile rupestre de la Cuciulat (Salaj) sau picturile rupestre de la Pescari (Caras-Severin). In Basarabia, pe cursul superior al Nistrului, s-au descoperit unele obiecte care s-au dovedit a fi instrumente muzicale de suflat.

Toate aceste marturii ne sugereaza o viata spirituala si religie intensa in care magia si practicile samanice au avut un rol foarte important.

1.6. Epipaleoliticul

(cca. 10.000 - 6000/5000 i.Hr.)

Aceasta perioada se caracterizeaza prin mobilitatea accentuata a unor comunitati umane care urmaresc vanatul mare care la randu-i se retrage spre nord ca urmare a incalzirii globale. In aceste miscari de populatii rezida si motivul faramitarii marilor arii culturale anterioare si aparitia unor aspecte culturale de mixtura. Cu toate ca in aceasta perioada asistam la inovatii importante, in special in utilajul litic, dar si in ecomia acestor comunitati epipaleolitice, pregnanta ramane tot vanatoarea, ceea ce justifica incadrarea intr-un paleolitic final - epipaleolitic - in mezolitic, inteles ca o epoca a pitrei de mijloc cu caracteristici tranzitorii spre modul de viata neolitic. Tot acum, in epipaleolitic se incheie si procesul major al antropogenezei prin aparitia lui homo sapience care sta la baza tipurilor rasiale moderna.

Din punct de vedere etno-cultural, principala caracteristica a epipaleoliticului este microlitismul uneltelor, sesizat inca de la sfarsitul paleoliticului superior. Acest fenomen are explicatii multiple: in primul rand trebuie pus in legatura cu reorientarea grupurilor de vanatori spre exploatarea vanatului mic; microlitismul mai poate fi pus pe seama aparitiei unui nou tip de unelte - compozite - adaptate culesului, fara o perfectionare accentuata a tehnicilor de cioplire si retusare.

In evolutia epipaleoliticului de pe teritoriul Romaniei se disting doua orizonturi: unul mai vechi cu puternice traditii in paleoliticului superior si un altul, mai nou cu elemente vare anunta premizele modului de viata neolitic.

Primul orizont este reprezentat de Cultura Romanello-Aziliana si swideliano-chlaboviciana. Cultura aziliana este o continuare a magdalinismului din apusul Europei si este prezenta in sud-vestul Romaniei. Cele mai importante descoperiri s-au facut la Dubova - Cuina Turcului (Mehedinti). Azilianul care patrunde in Balcani va recepta o serie de influente sudice - Romanelli - dobandind un aspect de mixtura ce va avea in final puternice traditii epigravettiene. Cam in aceasi perioada, au patruns dinspre Marea Baltica - nordul Europei - de-a lungul Carpatilor Orientali grupuri de vanatori specializati in exploatarea speciilor alpine, acestia erau purtatori ai Culturii swideriene. Este ilustrata pe teritoriul Romaniei doar in doua locatii: una este Muntele Ceahlau-Poiana la Scaune si cele de pe muntele Hasmas (Bardosu) - este caracterizat prin microlite varfuri microlitice si swideriene

Etapa mai noua a epipaleoliticului romanesc este ilustrata de Cultura tardenoiseana, cu o arie de raspandire imensa, ceea ce a dus la formarea unor aspecte si faciesuri regionale; purtatorii acestei culturi sunt excelent adaptati pentru diverse forme de relief, manifestand tendinte clare de sedentarizare - Erbiceni (Iasi) - fenomen cunoscut si sub numele de neolitizare

Din instrumentul litic al comunitatilor terdenoisiene se numara varfurile de sageti specifice activitatilor vanatoresti, dar si segmente microlitice - piese geometrice - utilizate la secerile pentru recoltat. Tot acum apar si primele topoare - pentru indepartarea materialului lemnos/sapaligi pentru recoltat - de aceea unii cercetatori vorbesc despre aceste comunitati ca fiind mezolitice de acum, in timp ce alti cercetatori au sustinut ca aceste comunitati tardenoisiene au putut face trecerea de la stilul de viata neolitic cu ajutorul imprumuturilor venite din bazinul Marii Mediteraneene, unde exista deja acest mod de viata neolitic.