Inceputurile Istoriei - Sclavia in Japonia Antica - eliberarea Sclavilor, reforma Taika, sistemul Iobagiei

Din Istoria Poporului Japonez :

Cap.01 : Inceputurile Istoriei - Sclavia in Japonia Antica :

Se afirma pana in prezent ca cultura japoneza ar fi cea mai veche cultura. Dar faptele si documentele arata ca, in comparatie cu cultura altor tari, cultura japoneza a aparut si a inceput sa se dezvolte mult mai tarziu. Potrivit ultimelor date ale cercetarilor arheologice, ramasitele incontestabile ale celei mai vechi culturi umane din Japonia dateaza din perioada culturii "Jomon", adica a culturii neolitice. Deocamdata nu exista date certe din punct de vedere stiintific cu privire la existenta in Japonia a unei culturi mai vechi, si anume cultura paleolitica. Pana in prezent, in cursul sapaturilor efectuate in diferite regiuni ale Japoniei, s-au descoperit circa 10 000 de obiecte, care sunt monumente ale culturii "Jomon".

In perioada culturii "Yayoi", care a urmat culturii "Jomon", adica in perioada uneltelor din metal si piatra, poporul japonez a trecut la agricultura. In aceasta perioada a aparut in Japonia cultura in adevaratul sens al cuvantului. Acest proces a avut loc intre secolul al II-lea i.e.n si secolul I e.n. Se presupune ca omul a aparut pe pamant cu

1 500 000 de ani in urma. Acest lucru il dovedesc ramasitele pitecantropului, gasite in Java, ale sinantropului, descoperite la Cijoukoundian, la sud de Pekin, ale eoantropului, gasite la Piltdown, in Anglia, si ale vechiului om din Heidelberg, in Germania. Dupa disparitia acestor oameni stravechi a aparut un om mai apropiat de omul de tip contemporan. Se presupune ca aceasta s-a intamplat acum 150 000 de ani. Urmele omului din Era Paleolitica au fost descoperite in diferite regiuni ale globului. Ele permit sa se afirme ca omul din paleolitic se indeletnicea cu vanatoarea si folosea focul.

Omului din Paleoliticul Superior (adica de acum 20 000 - 50 000 de ani) ii era caracteristica cultura Erei de Piatra. Acest asa-numit "Om cu Ratiune" (Homo Sapiens) este predecesorul direct si stramosul omului contemporan. Osemintele acestor oameni dovedesc ca omul a fost rezultatul unui amestec dintre multe, diferite tipuri. Pasind in Neolitic, omenirea a trecut la agricultura. Aceasta s-a intamplat in mileniile V - IV i.e.n. Se presupune ca acest proces a inceput in regiunea Asiei Anterioare. O data cu trecerea la agricultura, omul a inceput pentru prima oara sa creeze cultura. Dupa aceasta, cand a cunoscut metalele, omul a inceput sa treaca la productia mestesugareasca. Acest proces a inceput in Asia Anterioara si in Egipt, iar apoi a cuprins si Europa.

Istoria omenirii incepe aproximativ din Mileniul al III-lea i.e.n. Dupa descompunerea Comunei Primitive, cultura antica s-a dezvoltat o data cu dezvoltarea Sclavagismului, ajungand la apogeul infloririi sale in secolul al V-lea i.e.n. Grecia a dat lumii pe Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel si alti filosofi, India pe Sakya-Muni, China pe Confucius si Lao-Tze. In Grecia Antica aparea Democratia Republicana. In secolul al II-lea i.e.n, a luat nastere si in Japonia istoria culturii, desi ea era cu mult in urma istoriei antice universale. Primul om civilizat din Japonia a fost de asemenea agricultorul. Prin modul sau de viata, care poate fi reconstituit dupa vasele de lut ramase de la agricultori, poporul din Japonia Antica era cu mult in urma popoarelor din alte tari, dar avea totusi unele trasaturi comune cu ele.

Se presupune ca si poporul japonez a avut pe atunci un mod de trai care este considerat caracteristic pentru oranduirea Comunei Primitive. S-a emis ipoteza stiintifica ca in acea perioada Societatea Japoneza era gentilica si avea caracteristicile traiului intr-o comuna primitiva, ca in cadrul activitatilor ei se putea observa deja o diviziune a muncii, doar ca nu existau inca deosebiri de clasa, nu existau asupritori si asupriti, astfel incat toti membrii comunitatii gentilice - barbati si femei - se puteau bucura de formele primitive ale libertatii si egalitatii, iar conducerea comunei primitive era exercitata de adunarea poporului, convocata cu regularitate. In alte tari ale lumii, o data cu dezvoltarea fortelor de productie, oranduirea comunei primitive a disparut si pe ruinele ei a luat fiinta Societatea Sclavagista Antica, in care o minoritate dominanta stapanea si exploata majoritatea poporului, alcatuita din sclavi.

Tot astfel, dupa cum rezulta din "Cronicile Dinastice ale Regatului Wei", si in Japonia, incepand din secolul I e.n, majoritatea populatiei era subordonata unui mic grup de exploatatori si lucra pentru ei. Societatea sclavagista antica din Japonia isi are particularitatile sale. Din aceasta cauza, unii oameni de stiinta afirma ca, desi in Japonia Antica au existat sclavi, societatea japoneza antica nu poate fi considerata sclavagista, deoarece sclavii nu alcatuiau majoritatea populatiei. Dar se pare ca aceste afirmatii sunt gresite. In primul rand, s-a dovedit ca in Japonia Antica atat barbati cat si femei erau vanduti si cumparati in mod oficial ca sclavi si erau "obiecte de proprietate". Munca acestor sclavi era folosita in agricultura, care reprezenta principala forma a productiei din acea perioada.

In al doilea rand, desi sclavii reprezentau intr-adevar un numar mic in comparatie cu restul populatiei (fata de Grecia Antica, unde sclavii reprezentau o proportie importanta din numarul total al locuitorilor, in Japonia Antica erau sclavi numai aproximativ 10% din totalul populatiei), nu trebuie sa uitam ca in Japonia sclavii erau concentrati in mainile unui grup foarte restrans al clasei privilegiate. Nivelul productiei era extrem de redus iar avutia nationala era infima; de productie se bucura in special acel grup de privilegiati, in mainile carora era concentrata puterea, si anume, Imparatul, reprezentantii aristocratiei de la Curte si ai nobilimii gentilice-tribale locale, care aveau zeci, sute si chiar mii de sclavi fiecare.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

In sfarsit, in al treilea rand, majoritatea poporului japonez, aflat sub puterea Sistemului Imperial, care reprezenta Dominatia Clasei Privilegiate, traia, in fond, in aceeasi situatie ca si sclavii, sau intr-o situatie apropiata de cea a sclavilor, si era exploatata din generatie in generatie in calitate de "bumin". Asadar, este evident ca societatea antica japoneza a fost pana la urma o societate sclavagista, si inca una care se distingea printr-o nemaipomenita cruzime. Si in Japonia societatea sclavagista antica a aparut dupa descompunerea oranduirii comunei primitive. Dar in societatea sclavagista din Japonia s-au pastrat elemente si ramasite ale relatiilor din comuna primitiva, de exemplu asa-numitul "Sistem Uji-Kabane". Istoricii japonezi din trecut confundau adesea Sistemul Uji-Kabane cu Oranduirea Gentilica.

Oranduirea Gentilica reprezinta o societate bazata pe Egalitatea Primitiva, in timp ce Sistemul Uji-Kabane constituie, de fapt, un Sistem de Clasa si reprezinta o Societate Sclavagista aparuta pe ruinele oranduirii gentilice. 

In societatea sclavagista din Japonia, ramasitele oranduirii gentilice nu au fost nimicite in intregime; in conditiile existentei acestor ramasite s-a format Clasa Dominanta, asa-numita Clasa Uji-Kabane. Majoritatea covarsitoare a japonezilor, traind intr-o oranduire in care existau aceste ramasite, erau exploatati ca adevarati sclavi sau depindeau direct de clasa investita cu privilegii speciale, de asa-numitii "Uji-No-Kami", cu alte cuvinte de Uji si de Kabane. Oamenii care depindeau de Uji-No-Kami erau exploatati in calitate de Bumin. Acestia nu puteau fi vanduti si cumparati dar puteau fi daruiti; asadar, dependenta lor era, in fond, apropiata de cea a sclavilor. Alti locuitori erau exploatati in calitate de "Ko"; ei aveau aceeasi situatie sociala ca si bumin si erau si semisclavi.

In Culegerile Istorice "Kojiki" si "Nihon Shoki" exista documente care atesta ca in acea vreme poporul japonez se rascula adesea impotriva exploatarii sclavagiste exercitata de catre clasa privilegiata Uji-Kabane. Actionand separat, aristocratia gentilica si nobilimea nu ar fi putut inabusi rezistenta poporului care se ridica impotriva sclaviei. De aceea, clasele privilegiate si-au unit fortele pentru a reprima actiunile rasculatilor. Aceasta Alianta intre aristocratia gentilica si nobilime creata cu scopul de a inabusi rascoalele poporului japonez a constituit izvorul si cauza aparitiei Puterii Imperiale in Japonia Antica. Povestirile despre cucerirea diferitelor regiuni - fie ca este vorba de Campania Imparatului Jimmu in Rasarit, fie de Supunerea Rasculatilor de catre Printul Yamato Takeru, fie despre Cele Patru Campanii ale Comandantilor de Osti - nu sunt certe din punct de vedere istoric. Se presupune ca aceste povestiri ar fi fost create pentru a se arata poporului japonez permanenta si forta Puterii Imperiale. Dar chiar si din aceste povestiri razbate ideea ca Puterea Imperiala a fost creata ca principala forta pentru Inabusirea Miscarii de Razvratire a poporului impotriva sclaviei.

Explicatiile date de istoricii din trecut pasajelor din Culegerile Kojiki si Nihon Shoki in care Imparatul este adesea prezentat ca fiind inzestrat cu o Forta Supraomeneasca si savarsind actiuni de o cruzime neverosimila nu sunt juste. Istoricii din trecut sustineau ca explicatiile lor prezinta in mod obiectiv evenimente istorice reale - ori asemenea afirmatii despre puteri supraomenesti sunt ridicole. De altfel, profesorul Tsuda Sokiki de la Universitatea din Tokyo explica acest lucru prin faptul ca pasajele respective din Kojiki si Nihon Shoki erau imprumutate din Istoriile Dinastiilor Coreene si Chineze si se considera ca aceste explicatii sunt suficiente. Dar ele nu puteau fi imprumutate in mod intamplator. Explicatia justa este, pe cat se pare, urmatoarea : trebuia sa se arate poporului japonez ca daca ii va da prin gand sa se rascoale impotriva exploatarii sclavagiste il astepta inevitabil o pedeapsa infricosatoare. Iar pentru a speria poporul japonez, Imparatul trebuia infatisat ca un Despot Cumplit si Crud. Probabil ca asta si era in realitate.]

Societatea Antica Europeana avea la baza sclavagismul. Dezvoltarea ei s-a produs in perioada aristocratiei si a monarhiilor, iar apoi a Sistemului Republican, in conditiile lichidarii totale a ramasitelor oranduirii gentilice ca urmare a schimbarilor considerabile si radicale intervenite in dezvoltarea agriculturii, negotului si mestesugurilor. In Japonia insa, s-a ajuns la o alta situatie. Procesele economice interne si externe nu se puteau desfasura aici cu aceeasi intensitate ca in Europa. Datorita stagnarii caracteristice pentru tarile asiatice, au continuat sa se mentina ramasite ale oranduirii comunei primitive. In aceste conditii si ca urmare a unirii claselor stapanitoare de sclavi, a aparut Sistemul Puterii Imperiale, in care in fruntea statului sclavagist se afla Imparatul. Societatea sclavagista antica a Japoniei, aflata sub influenta Chinei Continentale, unde pe atunci exista deja Feudalismul, nu a atins nivelul de dezvoltare caracteristic Europei Antice. In Japonia, sclavagismul se impletea cu iobagia, cu alte cuvinte, Japonia a atins un stadiu de dezvoltare semisclavagist - semiiobagist, de la care a trecut la stadiul feudal - iobagist. La aceasta trebuie, poate, sa adaugam inca un aspect. Faptul ca in istoria Japoniei nu a existat o perioada similara perioadei antice din Europa, lucru care a exercitat o anumita influenta si asupra problemei umanismului din epoca moderna. Ca sa fim mai expliciti, umanismul european al epocii moderne a luptat impotriva obscurantismului generat de feudalismul medieval, a barbariei medievale, aparand drepturile individului si contribuind la educarea omului in spiritul culturii clasice antice republicane. In Japonia insa, umanismul nu a putut sa lupte cu atata hotarare impotriva dominatiei feudalismului medieval, cum s-a intamplat in Europa. In afara de aceasta, istoria Japoniei nu a cunoscut o societate similara cu cea din Grecia Antica, nu a avut o perioada antica clasica, care sa fii contribuit la educarea poporului in spiritul principiilor umaniste ale culturii antice. In consecinta, in Japonia, in epoca moderna, ceea ce multi numeau umanism era in realitate un pseudo - umanism.  

Cap.02 : Eliberarea Sclavilor. Reforma Taika. Sistemul Iobagiei.

Poporul Japoniei Antice, ca si popoarele antice din intreaga lume, a trecut treptat si cu mari greutati de la productia primitiva la dezvoltarea agriculturii, negotului si mestesugurilor; pe masura ce sclavagismul devenea o piedica in calea dezvoltarii fortelor de productie, poporul, care cunoscuse intreaga povara a exploatarii sclavagiste, se ridica la lupta impotriva sclaviei, cerand libertate. Contradictiile Oranduirii Sclavagiste si-au gasit expresia in Japonia Antica prin actiunile si rascoalele frecvente ale sclavilor impotriva exploatarii crunte, prin faptul ca un numar tot mai mare de sclavi fugeau de la stapanii lor. In Japonia, ca si in alte tari, s-a incercat sa se rezolve situatia prin Concesii Partiale : ca urmare a revendicarilor poporului de a se desfiinta sclavia, s-au recunoscut anumite libertati : de exemplu, s-a interzis ca oamenii sa fie cumparati si vanduti ca sclavi, s-a pus capat interdictiei sclavilor de a se casatori, de a-si intemeia o familie si de a avea un domiciliu permanent.

Dar, acordandu-se poporului libertati limitate, el a fost in acelasi timp legat de pamant, care reprezenta mijlocul de productie al agriculturii, pe atunci forma principala de productie. In felul acesta, Clasa Dominanta urmarea sa intensifice la maximum exploatarea poporului, astfel incat acestuia sa-i revina din recolta obtinuta o parte minima, care nu-i ajungea decat suficient cat sa nu moara de foame. Astfel s-a realizat in aceasta perioada trecerea de la sclavagism la iobagie. In acea vreme, pe continent, in China, iobagia exista de mult. De aceea Guvernul Imperial Japonez, care pe atunci imita in multe privinte Coreea si China in arta guvernarii statului (acest lucru il atesta, bunaoara, o mentiune din "Nihon Shoki" : In capitolul consacrat anului al 31-lea al domniei Imparatesei Suiko - respectiv 623 - se spune ca "Marea China este un stat unde exista legi, si noi trebuie sa invatam cu orice pret aceasta"), a infaptuit pe la mijlocul secolului al VII-lea, in cursul trecerii de la sclavagism la iobagie, asa-numita Reforma Taika (in 646). Prin aceasta Reforma s-a introdus in Japonia (pe scara intregului stat) iobagia dupa modelul Chinei. Nerentabilitatea din punct de vedere economic a supravegherii oamenilor ce cautau sa scape de exploatarea sclavagista si procentul ridicat al mortalitatii sclavilor au constituit premisele economice ale desfiintarii sclaviei.

Prin instituirea sistemului iobagiei, guvernul imperial japonez a cautat sa-si prelungeasca nestingherit dominatia. In aceasta consta de fapt esenta Reformei Taika. Reforma Taika nu a dus la lichidarea sistemului sclavilor "Nuhi", de exemplu, care reprezenta un sistem sclavagist pur, existent pana la reforma. "Nuhi" era cel mai numeros grup de sclavi din Japonia antica. Anumiti indivizi din grupul "Nuhi" erau proprietatea persoanelor particulare (Si-Nuhi), iar altii erau proprietatea statului (Ko-Nuhi). In afara de aceasta, o parte din loturile de pamant incluse in mosiile ("Sioen") create dupa Reforma Taika se dadeau in arenda. Aceste loturi de pamant se numeau "Tsukuda".

In prima perioada dupa formarea mosiilor, suprafata acestor "Tsukuda" era mult mai mare decat pe la mijlocul perioadei Heian, adica dupa secolul al X-lea. La inceputul secolului al X-lea, suprafata unei Tsukuda reprezenta 1/6 pana la 2/3 din suprafata mosiei. Proprietarii mosiilor, punand la dispozitia taranilor seminte, ingrasaminte si alimente, ii sileau sa cultive loturile Tsukuda, insusindu-si intreaga recolta. Aceste relatii de productie amintesc de cele in care era folosita munca fortata a sclavilor. Prin urmare, relatiile de productie ale oranduirii sclavagiste au continuat sa existe si sa se practice pe scara larga, atat inainte cat si dupa Reforma Taika.

Pana la Reforma Taika, Uji-Kabane exploatau majoritatea covarsitoare a japonezilor in calitate de Bumin. Reforma Taika i-a eliberat pe acesti Bumin, proclamandu-i "liberi" - "Komin". Dar la repartizarea loturilor din pamantul obstii ("Koden"), Buminii au primit aceleasi loturi ca si sclavii "Zakko", precum si sclavii "Kanko" sau "Ko-Nuhi", care apartineau statului. Chiar si de aici rezulta ca acesti "oameni liberi", care alcatuiau majoritatea poporului japonez, ramaneau in fond semisclavi. Ulterior, ei au fost atasati de loturile lor si siliti sa plateasca impozit pe pamant, in natura si pe gospodarie (So, Io, Cho), adica au ajuns in situatia de semiiobagi. De aceea, desi in urma Reformei Taika cetatenii liberi (Komin) si cetatenii cu drepturi depline (Remin) erau supusi sistemului "Legilor Ritsuriosei", in fond ei erau semisclavi - semiiobagi ai statului imperial japonez, al aristocratilor si birocratilor. In aceasta perioada a inceput sa se statorniceasca in Japonia oranduirea pur feudala.

"Ritsuriosei" era un sistem de organizare politica a Japoniei Antice, bazat pe diferite Legi din perioadele Nara si Heian. Reforma Taika era cel mai important element al sistemului de legi Ritsuriosei. Din punct de vedere cronologic, perioada Ritsuriosei dureaza de la mijlocul secolului al VII-lea pana la sfarsitul secolului al XII-lea.