Incasii

Incasii

Pe teritoriul vestic si nord-vestic al Americii de Sud a luat fiinta si a evoluat una din cele mai stralucite civilizatii precolumbiene, cea incasa, pe teritoriul actual al Perului si Chile. In vaile raurilor din Anzii Centrali intre secolele XIII-XVI statul Inca a cunoscut o dezvoltare atat de puternica incat si astazi unele institutii, portul, limba si obiceiurile continua sa dainuiasca. Centrul statului a fost Cuzco situat la altitudinea de 3380 de metri, pe platourile inalte ale Anzilor. Incasii au patruns pe platoul peruvian relativ tarziu pe la 1200 aducand nou spiritul lor razboinic si calitati organizatorice apreciate ca exceptionale.

Inceputurile sunt invaluite inca in legenda, fiind greu de apreciat. Intemeietorul dinastiei Inca a fost Manco Capac, un personaj apreciat ca semi-mitic, dupa legenda a iesit la lumina din pestera Acaritampu, la cateva lege de Cuzco. A fost primul mare Inca, dupa cum era numit suveranul, poporul sau numindu-se poporul lui Inca. In rastimp scut a cucerit o zona a carei lungime era de aproximativ 3000 km, cu peste 500 de triburi. In secolul XIV de pe la 1350, cu o armata de 20.000 de oamnei a inceput cucerirea sub conducerea celui de-al saselea rege Inca Roca continuate de un alt mare Inca, Viracocha ce a incorporat definitiv populatiile inconjuratoare. Sub domnia caruia au fost deschise, prin cucerire, caile spre lacul Titicaca (cu un bazin de aproximativ 8300 km ). Unul din fii lui, Pachacutec (1438-1471) - personaj istoric cert reuseste sa indeparteze pericolul venit din partea unei alte populatii razboinice si sa faca noi cuceriri supunand pe rand popoarele invecinate. Sub urmasul sau Tupae Yupanqui (1471-1493) granitele statului au fost extinse catre sud si nord, fiind cea mai proeminenta personalitate a Imperiului Incas. Folosind tactica invaluirii, a reusit sa ocupe regiunea din sudul Columbiei pana spre centrul actualului stat Chile. Guvernarea intinsului imperiu, compus din nenumarate grupuri etnice a pus numeroase probleme incasilor, pentru aceasta folosindu-se de institutiile proprii fiecarui trib. Pachacuti si Tupac au dat dovada de calitati exceptionale ca organizatori ai acestui imperiu, creand un sistem economic unic strict dirijat de la centru. Dintre zecile de fii ai lui Tupac, s-a impus Huayana Capac in timpul caruia granitele statului cuprindeau o suprafata echivalenta cu cele ale Frantei, Italiei si Tarilor de Jos reunite. Ca sistem de administrare si de impunere a noilor autoritati merita remarcat ca incasii evitau masacrarea populatiei invinse. Se faceau imediat dupa victorie recensaminte ale populatiei si bunurilor stabilind cuantumul tributului. Daca populatia cucerita nu se rascula le era rasplatit obiceiul, limba, religia, impunandu-se doar Zeul Soarelui. Capeteniile invinse erau duse pentru o perioada la Cuzco, pentru instruire, dupa care erau trimisi la vechile lor functii. Se luau masuri pentru refacerea zonelor distruse de razboi, a sistemului de drumuri, irigatii. Buna administrare a teritoriului a fost recunoscuta si de conchistadori. Imperiul era impartit in 4 mari regiuni conduse de "guvernatori" nobili de sange regal cu largi atributii, exista si un tribunal suprem ce judeca in cazurile cele mai grave. "Consiliul de la Cuzco" format din 4 membrii al casei regale era forul executiv cel mai inalt. Casta cea mai inalta era formata din membrii casei regale ce nu se puteau casatori in afara ei.

Statul se ingrijea, pe cheltiuala sa, de toti infirmii incapabili sa munceasca, iar inactivitatea era sanctionata prin pedepse corporale iar luxul era, in general, interzis. De asemenea, inspectorii speciali controlau periodic modul cum este ingrijita gospodaria, daca este intretinuta corespunzator. Legile erau putine dar pedepsele foarte aspre pana la condamnarea la moarte, ca de exemplu abuzul de putere sau pentru sacerdotii care divulgau secretele obtinute in urma unor spovedanii. Se manifesta, poate pentru prima data, grija pentru protejarea naturii, taierea unui copac de pret sau pom fructifer era pedepsita cu moartea. Inchisori erau numai doua, cu un regim groaznic dintre care una era intr-o pestera populata cu tot felul de animale periculoase daca rezista doua zile vinovatul era considerat nevinovat si incarcat apoi de onoruri. Hotararile Marelui Inca erau transmise de catre curieri - nu cunosteau scrisul - care alergau pe drumurile de munte recitand si repetand ordinul, posturi permanente de curieri existand din 2 in 2 km sau din 3 in 3 km, un ordin putand fi transmis cu o viteza de 400 km in 24 de ore. Sistemul de comunicatii era bine pus la punct, incasii construind drumuri - unul avea peste 5200 km cel mai lung din lume pana in secolul trecut intretaiat de numeroase poduri, unele suspendate.

Cel mai faimos oras era Cuzco, capitala statului care avea o populatie de 200.000 de locuitori iar casele nu aveau ferestre catre strada si nu depaseau patru metri inaltime, doar templele puteau ajunge la inaltimea de 12 metri, precum templul Soarelui. Cea ma cunoscuta fortareata Machu Pichu.

Maya

In secolul IV d.H. in partile Mexicului (de la Veracruz la Chiapas)a aparut civilizatia Maya, avand ca punct de plecare culturi mai vechi ca cea olmeca, tolomaca sau zapoteca. Civilizatia Maya s-a extins spre Guatemala si Honduras pana in Peninsula Yucatan. Au fost numiti grecii Americii precolumbiene ; aceasta definitie care se da aproape in mod curent creatorilor civilizatiei si culturii Maya a interesat in mod deosebit lumea stiintifica, deoarece dintre dintre celelalte mari popoare ale Americii, razboinice si expansioniste a fost singurul care n-a avut un aparat militar organizat. Acest popor a ramas in stadiul de civilizatie materiala de tipul epocii de piatra, necunoscand plugul, animalul de povara sau metalele, a avut un sistem de scriere si de numeratie, un calendar si calcule astronomice. Conditiile geografice nu erau cele mai favorabile. Dezvoltarea agriculturii in unele zone, mai ales a culturii de porumb a permis populatiei sa treaca la o viata sociala, religioasa si artistica mai complexa.

Se crede ca locul de origine al populatiei Maya ar fi fost Podisul Guatemalei, unde dovezile furnizate de arheologia preistorica urca cel putin pana la inceputul mileniului II i.H., dar primele date concrete dateaza din secolul IV d.H.. Specialistii au impartit istoria acestor triburi mexicane in doua faze:

faza de formatie preistorica 1500 i.H.-317 d.H., in care este atestata in America Centrala o civilizatie agricola relativ omogena, poporul Maya construindu-si acum primele piramide-temple.

epoca clasica - incepe la 317, odata cu primul obiect descoperit care poarta o data certa in hieroglife mayase. Acum, in marile orase : Tikal, Copan se construiesc edificii impunatoare, sculptura fiind expresiva, realista. In nord-estul Peninsulei Yucatan se stabilesc triburile Itza, al caror centru va fi Chichen Itza. Intre 593-889, stiinta si arta ating apogeul, tehnicile devin mai rafinate, inscriptiile mai numeroase. Nu se stie de ce, pe la 700, orasul Chichen Itza este abandonat. Spre sfarsitul fazei, orasele religioase sunt rand pe rand abandonate, presupunandu-se ca acest fapt s-a datorat unor revolte impotriva castei sacerdotale sau unor invazii ale triburilor toltece.

Odata cu aparitia triburilor razboinice (925-1200), apar primele fortarete sau fortificatii, iar orasul Chichen Itza este reocupat. In urma fuziunii dintre populatia Maya, pe de-o parte, toltecii si aztecii, pe de alta parte, se produce o transformare ireversibila a vietii social-economice si religioase mayase.

Din punct de vedere politic, mayasii dispar dupa 1525, cand spaniolii cuceresc Guatemala si Yucatan - 1541, ultimele triburi Itza rezistand pana in 1697, cand au fost cucerite de conchistadori.

Organizarea social-politica din perioada clasica a acestei civilizatii pare sa fi fost sub forma unor orase-cetati ca la greci, conduse de un mare preot. Agresiunile militare se rezumau la unele actiuni sporadice in teritoriile vecine pentru procurarea de prizonieri. Casta sacerdotala avea intreaga putere in viata publica. Seful politic al intregii regiuni Yucatan purta titlul ereditar de halach uinic (adevaratul om), cu autoritate nelimitata. Exista o clasa de nobili care cuprindea si pe preoti, dintre care cel mai respectat era Principele Sarpe. Cea mai mare parte a populatiei ce formau oamenii de rand, care traiau in apropierea oraselor, in mici comunitati dadeau o parte din produsul muncii lor si din vanatoare preotilor. Existau de asemenea, si scolari proveniti din prizonierii de razboi. Pamantul era lucrat in comun de catre comunitate ; in cultura cerealelor, locul principal il ocupa porumbul. Nu se cunostea un sistem de irigare a pamanturilor.

Comertul era foarte bine dezvoltat si datorita unor drumuri comerciale bine intretinute, cu numeroase locuri de popas. Mayasii au practicat si navigatia de-a lungul coastelor fara insa a atinge America de Sud. Creatorul lumii numit Hunab, i-a creat pe primii oameni din porumb. De asemenea, divinitatea suprema a acestui popor era Itzamna, zeul cerului, al zilei si al noptii, inventatorul scrierii, aparatorul oamenilor contra bolilor si calamitatilor. Existau si multi alti zei protectori, impartiti in zei binefacatori si zei ai distrugerii. Mayasii credeau in nemurirea sufletului, in existenta unei lumi " de dincolo", un loc de pace si de desfatari si un loc de suferinte pentru raufacatori. Se practicau sacrificii de fiinte vii pentru indepartarea spiritelor rele, inclusiv sacrificiul uman.

Mayasii au cunoscut scrierea hieroglifica, precum si cifrele reprezentate prin puncte si linii. Au avut cunostinte de astronomie, deoarece ei cunosteau constelatiile Pleiadelor, gemenilor, etc. Ei observau cu atentie planeta Venus si Steaua Polara. S-au distins in arhitectura prin construirea unor temple de o rara frumusete, precum cel numit El Castillo din Chichen Itza. Sculptura la Mayasi se baza mai ales pe cea in basorelief, unele obeliscuri din piatra atingand dimensiuni considerabile. Scenele prezente in arta figurativa Maya aveau in general, implicatii religioase, ca la mai toate popoarele precolumbiene.