Drept criminal , procedura civila si criminala

Dupa datele ce pot fi probate, cand cel de-al doilea templu a fost distrus, in Israel era un sistem organizat de curti de justitie . Aceste curti de justitie , rezolvau. Nu numai chestiuni religioase ci si plangeri contestatii si infractiunile comise pe teritoriul Tarii.Talmudul dateaza aceasta organizari inca din timpul lui Moise. ,,Vechimea extrema pe care o atribuie sistemului ,judiciar evreiesc nu poate fi demonstrata desi este prefigurata infailibilitate Duet 16 ,18.

Marele Sanhedrin

Sanhedrinul este o autoritate politica iar membrii sai erau recrutati din familiile sacerdotale si aristocratice . In calitate de autoritate religioasa puterea si responsabilitatea Sanhedrinului erau considerabile .Un trib cazut in idolatrie un fals profet si un mare preot pot fi judecati numai de curtea celor 71 membrii. Ea desemneaza Sanhedrinul de 23 de membrii pentru triburi DEUT 16 18, Ea pronunta un verdict pentru orice cetate vinovata de idolatrie .Duet 13 ;13 .O declaratie de razboi nu poate fi dictata decat de curtea celor 71de membrii. In Talmud ne sunt redate cateva informatii despre constituirea , compozitia si procedura marelui Sanhedrin.

1. Scaunele erau dispuse in hemiciclu fiecare membru putandu-i vedea pe ceilalti .Pres-presedintele era asezat in centru ,batranii la dreapta iar la stanga potrivit varstei. Doi secretari ai judecatorului stateau in fata lor ,unul la dreapta celalalt la stanga .Ei culegeau voturile celor care se pronuntau pentru condamnare sau achitare . Al treilea secretar aduna voturile totale .In fata lor se aflau trei randuri de discipoli ai inteleptilor avand fiecare locul sau personal .Daca trebuia desemnat unul dintre ei urmotorul ii lua locul. Din cei 71 de membrii trebuia sa fie prezentii 23 . Nici unul nu putea iesi afara fara sa se asigure ca locul lui nu este tinut de cineva .Ei nu se adunau infailibilitate zilele de sarbatoare si sabat ,alta sarcina ce revenea marelui consiliu era aceia de examinare a candidatilor la serviciul sacerdotal .

2. TRIBUNALELE REPRESIVE

Aceste tribunale aveau datoria sa examineze acuzatia in materie criminala si erau formate din 23 de membrii.

EX. O femeie era prinsa savirsind un pacat cu un animal , trebuie omorati amandoi LEV 20.11.

Ø      Un bou a ucis cu coarnele un om cei 23, decideau daca trebuie omorat animalul si stapanul sau.

2,,In aceste tribunale functionau un sistem pe care il gasim in Gen 23.2 . Majoritatea ceruta pentru a achita nu este egala , cu majoritatea ceruta pentru condamnare. In primul caz este ,este suficienta o majoritate de un vot iar pentru al doilea caz sunt necesare cel putin doua voturi si pentru a evita riscul impartirii egala se mai adauga un vot ,adica un membru .,,

tribunalele civile

Astfel de tribunale in perioada celui de al doilea templu erau stabilite in toate regiunile Israelului. Aceasta curte se ocupa nu numai cu chestiuni religioase ci si cu plingeri privitoare la pagube .3,,O curte cu trei membrii decidea in materie civila , ia se ocupa infailibilitate materie de pungasi , de ofense si lovituri corporale pentru vatamare intreaga sau pentru vatamare jumatate,,

Cand statul a disparut ,curtea a supravietuit dar a devenit o curte de arbitraj . Cum era constituita? Fiecare parte alegea un judecator iar impreuna alegeau un al treilea judecator, Partile trebuiau sa semneze un inscris prin care erau deacord sa supuna litigiul celor trei judecatorii.

Judecatori si martori

Calitatile ce se pretindea judecatorilor formau obiectul unei reglementari foarte stricte, in special pentru instantele superioare.: Un prozelit este admis sa-1 judece pe alt prozelit (in materie criminala ca si in materie civila); daca mama sa era evreica, el putea judeca chiar si un israelit. . Alta regula generala: Oricine are calitatea sa judece in materie criminala are acest drept si in materie civila, insa unii sunt calificati pentru a judeca in materie civila, fara a putea sa judece in materie criminala O femeie nu era nici judecator, nici martor.

Exigentele pretinse pentru a exercita functia care avea respon­sabilitate cea mai mare erau multiple. Idealul a fost exprimat astfel: «Nu admitem intr-un Sanhedrin decat barbati inalti de statura, intelepti, cu o infatisare impunatoare, care s-au dovedit maestri in artele magice si care cunosc cele 70 de limbi, astfel incat Sanhedrinul sa nu fie nevoit sa asculte expunerea unei afaceri prin mijlocirea unui interpret . Intru-cat era imposibil sa recruteze membrii Sanhedrinului numai printre poligloti atat de iscusiti, se admitea ca numai cativa dintre membri sai sa poata vorbi toate limbile.

Sunt date cateva reguli pentru a-i calauzi pe judecatori: Fi circumspect cand judeci .Ca judecator, sa nu inde plinesti functia unui avocat; cat timp partile dintr-un proces aparea in fata ta, considera-le atat pe una, cat si pe cealalta ca vinovate dar cand ele s-au retras, socoteste-1e pe amandoua ca nevinovate deoarece ambele au fost de acord cu verdictul .Cerceteaza cu mare grija marturiile; ajuta-i pe martori cu vorba, ferindu-te de orice i-ar putea indemna la declaratii false .Sa nu spui (colegilor tai): "Acceptati punctele mele de vedere" caci decizia le apartine (in comun) si n-ai voie sa obtii cu sila (acordul lor.

Discernerea adevarului nu depinde numai de competenta si de integritatea judecatorilor; in aceasta privinta, un factor cel putin tot atat de necesar este increderea pe care o merita martorii.

MARTORII

Aceea legea talmudica pretinde atat de la unii, cat si de Ia ceilalti cele mai inalte calitati. Nu era admisa nici o marturie care sa vina de la o persoana cunoscuta prin comportarea sa ca fiind ne recomandabila pentru marturie.

A sluji cauza justitiei in calitate de martor era socotit ca o datorie sfanta. Acela care se pronunta asupra aproapelui sau si refuza sa depuna marturie scapa de judecata oamenilor, dar este supus judecatii cerului.. «

Iata o lista a oamenilor socotiti a fi nedemni atat ca judecatori, cat si ca martori: «Acela care joaca cu zarurile (jucatorii in general), acela care imprumuta bani cu dobanda, acela care face sa zboare porumbeii (adica pariaza la curse) si acela care face trafic cu produsele anului sabatic.

«Parintii nu trebuie omorati pe baza marturiei copiilor lor, si viceversa» (Sanh., 27b).

Biblia stabilea in principiu ca este nevoie de cel putin doi martori pentru a stabili un fapt.: Fiecare va fi omorat pentru propriul sau pacat .Cu un singur martor nu va fi suficient pentru a face ca o persoana sa fie condamnata la moarte (Numeri, 35, 30). In general, pretutindeni unde Biblia foloseste cuvantul un martor, ea pretinde doi, daca textul nu specifica cumva ca este vorba de unul singur ). Un martor unic, ne confirmat, nu va fi crezut.

O marturie falsa risca o severitate extrema. Interpretarea legii biblice referitoare la sperjur a provocat controverse intre farisei si saduchei. «Martorii care au comis un sperjur nu sunt executati inainte ca prizonierul sa fi fost judecat. Dar saducheii afirmau ca se astepta ca prizonierul sa fi suferit pedeapsa cu moartea, deoarece s-a spus: "Viata pentru viata" (Deuteronom, 19, 21). Inteleptii farisei le replicau: S-a spus mai inainte: "Ii veti face cea ce el a facut.

JUDECATA

Judecatori trebuiau sa trateze cele doua parti echitabil. Acuzatii trebuiau sa stea in picioare nu aveau voie sa se aseze in fata judecatorului numai daca aceste ii permitea. Daca in conflict erau implicate un om cultivat si un ignorant , primul nu avea voie sa vina si sa se aseze jos ca s-ar putea intelege ca procesul este de partea lui. Daca este un bogat si un sarac iar bogatul are o haina scumpa iar cel sarac este imbracat intr-o haina zdrentaroasa primul are datoria sa-l imbrace intr-o haina ca a lui sau intr-una asemanatoare .Judecatorului ii era interzisa ascultarea unei parti inaintea sosiri celeilalte. Procedura la audiere se deosebea dupa cum cauza este de materie civila sau criminala. In materie civila cauza era dezbatuta in fata celor trei in materie criminala cazul era dezbatut in fata unei curti formata din 23 de membrii. In ambele cazuri se va proceda prin anchete si examen contradictoriu.

Ø La civil se poate incepe fie cu apararea fie cu acuzare

Ø In materie criminala apararea are prioritate

Ø La civil suficienta majoritate de un vot

Ø In materie criminala cel putin un vot pentru achitare si majoritatea de cel putin doua voturi pentru condamnare.

Ø La civil , verdictul este susceptibil de revizuire

Ø In materie criminala revizuirea pentru achitare.

Ø La civil toti judecatori pot pleda fie pentru achitare fie pentru acuzare.

Ø In materie criminala ei pot cere cu toti achitarea dar nu pot cere cu toti condamnarea.

Cauzele civile se pledeaza si sunt examinate in cursul zilei iar decizia se ia noaptea . cauzele criminale se decid ziua daca este achitare si in ziua urmatoare daca este condamnare. In materie civila judecatorii isi spuneau parerea incepand cu cel mai in varsta in materie criminal invers.

Un proces pentru omor, a carui dovada era facuta, se putea termina prin una din urmatoarele doua sentinte 1) izgonirea intr-un oras de refugiu Numeri, 35, 10 daca moartea a fost accidentala si accidentul nu era imputabil unei neglijente vinovate; 2) pedeapsa capitala, daca a fost vorba de omucid voluntar sau de neglijenta criminala. iata cum a fost descrisa distinctia dintre aceste cazuri: "Daca un om era ocupat sa, , coboare un butoi, acesta i-a scapat si a ucis pe cineva, sau daca chiar el coborand pe scara, a cazut, omorand pe cineva el va fi izgonit. Dar daca cineva a fost ucis de un butoi care urca cu ajutorul unei franghii care s-a rupt, sau daca el insusi a cazut pe cand urca scara, omorand pe cineva, el nu va fi izgonit. Regula generala: daca moartea este pricinuita in timpul unei coborari' se aplica pedeapsa izgonirii, ea nu se aplica daca moartea n-a fost pricinuita la coborare.

«Un tata va fi condamnat la izgonire pentru (a fi ucis accidental pe fiul sau² si reciproc. Orice om, nu importa cine poate fi gonit pentru (a fi ucis astfel). un israelit; un israelit va fi izgonit intr-un oras de refugiu pentru (a fi ucis astfel) pe oricine cu exceptia unui gher tosav. Un gher tosav este izgonit daca victima este tot un gher tosav. Un dusman nu este izgonit, ci executat, caci este considerat ca avand inclinare sa extermine.

OMUCIDUL INVOLUNTAR

Omucidul involuntar ramanea in orasu1 de refugiu pana la moartea marelui preot (Numeri' 35, 25). «Daca marele preot moare dupa pronuntarea verdictului, acuzatul nu este izgonit. Daca moare inainte de aceasta si un nou mare preot intra in functie inainte de pronuntarea judecatii, izgonitul nu va reveni (din orasul de refugiu decat la moartea acestui nou mare preot. Daca judecata este pronuntata intr-un moment in care nu exista mare preot sau daca ucigasul involuntar a fost insusi marele preot sau daca marele preot a fost victima, acuzatul nu va parasi niciodata cetatea de refugiu» Mak., 2, 6 Doi discipoli ai inteleptilor erau insarcinati sa-1 insoteasca pe cel izgonit (pana la orasu1 de refugiu) pentru a evita (ca razbunatorul de sange) sa nu-l omoare pe drum; ei aveau datoria sa se adreseze acestuia (pentru a obtine ca el sa renunte la executarea razbunarii.

PEDEAPSA CAPITALA

Daca curtea socotea ca a avut loc un omucid voluntar, ea pronunta sentinta capitala. Dar nu se recurgea cu placere Ia aceasta; se incerca, in asa fel, sa se evite aceasta masura extrema. Un Sanhedrin care facea sa fie executati 11 condamnati in sapte ani trecea drept unul distrugator. «Rabi Eliezer ben Azaria spunea chiar:

11 in 70 de ani. Rabi Tarfon si rabi Akiva ziceau: daca noi am fi fost membri ai Sanhedrinului, nimeni n-ar fi fost executat vreodata. Rabi Simeon ben Gamaliel declara ca atunci s-ar inmulti numarul oamenilor care, in Israel, fac varsare de sange» (Mak., 1, 10).

CUM SE PROCEDA

Condamnarea imbraca una dintre aceste patru forme: «lapidarea, ucidere prin foc, decapitare ,si sugrumare» (Sanh., 7, 1)

Referat: Polul Nord magnetic s-a deplasat cu 64 de kilometri Lucrare: Geografia - obiectul de studiu al geografiei este Pamantul

Lapidarea

. Iata cum se facea lapidarea :o data sentinta pronuntata, prizonierul este dus afara. Locul destinat acuzarii era in afara tribunalului, asa cum s-a spus:, ,Duce-ti in afara taberei pe cel ce a blestemat numele lui Dumnezeu".

Un om era pus la intrarea in tribunal avand in mana un steag .Altul calare se afla la o anumita distanta de primul. Daca unul dintre judecatori avea de spus in favoarea condamnatului, omul putea agita steagul, calaretul pornea repede oprea executia iar cel condamnat declara ca mai are cu ce sa mai pledeze , era rechemat in fata curtii de cel putin 4-5 ori.

Ajunsi la aproximativ zece coti de locul de supliciu condamnati isi- spuneau: "Marturiseste-te"; condamnatii la moarte aveau obiceiul sa marturiseasca.

Fie ca moartea mea sa ispaseasca toate pacatele La patru coti de locul de supliciu,                era dezbracat.

Doar un vesmant care sa-1 acopere in partea dinainte, barbat, atat inainte cat si la spate, daca era femeie.

Inaltimea amplasamentului era aceea a doi barbati doi martori il rasturna pe acuzat, facandu-l sa cada daca el se intorcea, martorul il readucea la pozitia dorita daca murea in cadere, legea era satisfacuta. Daca nu, al doilea lua piatra si i-o azvarlea tintind inima. Daca aceasta lovitura era mortala, s-a facut dreptate. Dupa aceea, trupurile celor lapidati erau spanzurati, declara rabi Eliezer' dar rabinii spun: Nu sunt spanzurati decat cei care fusesera condamnati pentru blasfemie si idolatrie..

«Nu va fi inmormantat in cimitirul parintilor sai. Existau doua terenuri rezervate pentru tribunal. intr-unul zaceau trupurile lapidate si cenusa condamnatilor la foc; in cela1alt, cei decapitati si strangulati.

DECAPITAREA SI ARDEREA

Iata cum erau executate celelalte proceduri unde erau aplicate pedepse cu moartea: «Individul condamnat sa fie ars este pus in picioare, pana la genunchi, in gunoi'; gatul ii este inconjurat cu un colier dublu din stofe grosolane, invelit intr-o panza un martor trage de un capat, celalalt martor de capatul cel pana cand condamnatul deschide gura; executorul aprinde o mesa. O arunca in gura; ea va arde maruntaiele.

Decapitarea se efectua cu sabia, in felul cum o facea stapanirea romana). Rahi Iehuda spunea: aceasta metoda ar fi rusinoasa; trebuie sa fie sprijinit capul pe un butuc, iar decapitarea sa se faca cu o toporisca era cel mai rusinos dintre toate.

INCHISOAREA PE VIATA

«Inchisoarea pe viata pedepsea un ucigas in urmatorul caz:

"Acela care a ucis pe cineva in absenta oricarui martor este incarcerat; el primeste o paine de restriste si apa de disperare" (Isaia, 30, 20)» (Sanh., 9, 5).

Cand au disparut cetatile de scapare

"Nu exista nici o referire la modul in care se aplica in practica dreptul de azil .Cetatile de scapare nu mai sunt mentionate nicaieri dupa Iosua 20 . Desi in Misna si Talmud se acorda un spatiu intins subiectului, fuga catre o cetate de scapare apare sub denumirea de exil. Nu exista nici un indiciu ca legea ar fi fost in vigoare ,in vremea celui de-al doilea Templu sau in perioade ulterioare .Cetatile de scapare se regasesc si in alte societati antice ,insa aceste acordau dreptul de azil tuturor ucigasilor indiferent daca fapta era sau nu deliberata .Ele serveau totodata ca adapost sclavilor fugari si datornicilor care nu-si puteau achita datoriile" .

DREPTURILE OMULUI IN VECHIUL TESTAMENT

Ce este un drept?

"Cand vorbim de drepturi nu ne gandim la ,putere ,revendicari ,aspiratii ,ci ca indreptatiri, de a face de a avea ,a beneficia care apartin posesorului dreptului".

Pe langa dreptul la viata pe care Biblia il poarta in ,scrierile sale ca fiind principiu existential legat intr-o mare masura de celelalte drepturi care mai tarziu au devenit motive de interpretare a lui Dumnezeu In urmatoarele cuvinte vom incerca sa ne reamintim drepturile pe care le gasim in principiile vechiului Testament.

vDreptul la viata     Geneza 9,5-6

vDreptul la replica Numeri 16

vDreptul de-a alege Exod 5

vDreptul de-a nu lupta Deut 20

vDreptului intaiului nascut Deut 21

vDreptul preotilor si levitilor

vDreptul saracului Exod 20

vDreptul robilor Deut 15 ;Exod 21

vDreptul proprietatii individuale

vDreptul ucigasului Iosua 20

vDreptul strainului ,orfanului si vaduvei Deut 24

vDreptul mostenirii Numeri 27

vJertfele ca garantie a libertatii

Analizand aceste drepturi gasite in codul legislativ al Bibliei concluziile desprinse lamuresc clar ,valoare omului ,in planul lui Dumnezeu .Daca discutam despre o etica a Vechiului Testament putem intelege numai la o superficiala studiere a codului legislativ ca toate drepturile depind de unul singur "dreptul la viata" prin luarea dreptului de viata celelalte drepturi nu-si mai au valoarea ,deci nu mai putem discuta despre ele.

Dreptul la viata- un drept inviolabil ?

Este unul dintre cele mai insemnate drepturi de care poate beneficia un om . Dreptul la viata il are orice suflet si nimeni nu trebuie sa intrerupa acest drept prin nici o metoda. "Dreptul la viata este absolut pentru ca atunci cand actioneaza pentru realizarea scopurilor sale nici o putere omeneasca indriduita sa omoare un om nevinovat. Dreptul la viata al persoanei individuale este atat de sacru incat atata timp cat nu a fost pierdut ca urmare a conduitei sale criminale , individul nu poate fi subordonat fericirii unui alt individ sau grup". O examinare mai atenta a conceptiei traditionale asupra vieti ne lasa sa intelegem ca dreptul la viata este un drept inviolabil .Moralisti catolici spun ca este drept si chiar obligatoriu ca un criminal sa fie omorat . Dreptul la auto-aparare impotriva agresorului il putem gasi extins incat ne justifica razboaiele drepte si omorarea deliberata dar ne intentionate a persoanelor nevinovate care nu participa la razboi ,dar care sunt omorate inevitabil in cursul unor obiective militare.

Limitarea Dreptului la viata prin dreptul la libertate

Principul efectului dublu

"Principul efetului dublu se bazeaza pe distinctia dintre ceia ce o persoana intentioneaza sa faca ,in sensul strict al cuvantului si ceia ce le nu prevede ca se va intampla ca rezultat al actiuni sale .De pilda ,nu se poate spune ca el intentioneaza in mod strict consecintele actiuni sale care nu reprezinta nici scopul urmarit de el nici mijloacele pentru atingerea lui. Expresia dublu efect se refera la cele doua efecte pe care le poate produce o actiune , cele urmarite si cele prevazute dar despre care nu se spune ca sunt dorite "3

Se sustine prin aplicarea principiului dublu ca statul are dreptul prin pozitia sa constranga indivizi, sa-si riste viata pentru apararea tari. Aceste persoane ,ca si cele care ei sunt trimisi sa le omoare in mod deliberat sunt persoane nevinovate. Sunt argumente ca exista si alte limitari ale dreptului la viata.

Ø      Cei care sufera de o boala incurabila

Ø      Cei care devin un pericol pentru societate

Ø      Monstrii care se nasc

Daca depasim putin sfera crestina, constatam ca Platon si Aristotel admiteau , ca sunt multe temeiuri legitime pentru a lua viata inclusiv viata nevinovata ."Se pare ca dreptul la viata este implicat in conflicte in care nu poate fi intotdeauna ,predominant ,absolut si inviolabil .De fapt ,unele dintre conflicte apar in, chiar interiorul dreptului la viata . Mai mult dat fiindca este un drept la existenta nu putem sa implinim toate cerintele care decurg din el . Suntem confruntati cu situatii in care putem salva viata unor persoane numai daca renuntam la altele .Trebuie sa alegem cine va primi inima sau rinichiul artificial. Indiferent ce va rezolva viitorul in domeniul medicinei , intotdeauna vor fi facute alegerii si va trebui sa se decida cine va trai si cine va muri.

VALOARE CETATILOR DE SCAPARE

Pasaje ajutatoare

Ø Nuumeri 35 cel care a ucis din culpa, cel care a ucis accidental.

Ø Duet       21,1-9. atunci cand nu se cunoaste ucigasul .

Ø Deutronomul 20, 10-16 Dumnezeu si dreptul la viata.

Ø Geneza 9,5-7, varsarea de sange cere sange.

Ø Exod 21,12-17. uciderea din culpa.

Ø Leveticul 25,25-26. rascumparatorul

Ø Rut 3'12 rascumparatorul

Termeni

Razbunare.

Ispasire

Rascumparare

Judecata

Mantuire

Cetatile de scapare sau azilurile cum sunt numit in traducerile moderne au oferit o a doua sansa celui care ucidea fara voie In felul acesta sa oprit varsarea de sange nevinovat evitand revarsarea blestemului aspra pamantului. Chiar daca aceasta metoda a fost imprumutata de la pagani cum spun unele scrieri, ia si-a avut rolul ei in formarea constiintei corecte a poporului si totodata avand o valoare escatologica.

Razbunarea

In Geneza la cap 4,15 gasim pentru prima data termenul razbunare folosit de Dumnezeu in momentul cand arunca blestemul asupra pamantului din cauza varsari de sange. Domnul a hotarat atunci ca cine se va atinge de Cain va fi omorat sau razbunat de sapte ori Acest obicei a fost raspandit printre Israeliti insa mai persistenta la popoarele arabe. Ideea razbunarii mai apare in geneza 9, 5-6, in care acest principiu al retributiei este asezat la baza ordinii divine a lumii. Dumnezeu aluat acest obicei pentru al face lege pentru ca sangele celui ucis nevinovat sa nu pangareasca tara Numeri 35,33.

CRIMA. UCIDEREA CHIPULUI LUI DUMNEZEU

In capitolul care urmeaza vom incerca sa raspundem la cateva intrebari pe care pasajele mai sus amintite ne obliga sa le intelegem pentru a putea urmari trecerea de la pedeapsa cu moartea pe care o da Dumnezeu la oferirea acestei responsabilitati omului , daca Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei poate EL pedepsi? Imaginea pe care o zugraveste Geneza si Deuteronomul despre Dumnezeu este una de razbunare .In Gen 4 El este cel care razbuna ,in Gen 9,5-6 aceasta sarcina este plasata omului chiar daca este aplicata de om totusi razbunarea este a Domnului Duet 32,35."Faptul ca Dumnezeu cere aceasta din partea omului clarifica faptul ca este o retributie pamanteasca si nu timpul final si ultim al socotelii."4Multi dintre noi credem ca un Dumnezeu al dragostei nu poate pedepsi .Si atunci de ce Domnul vrea sa razbune pe Cain, de ce EL este care da porunca razbunari. Numeri35 ,33-34. Sa n-ai mila de el si sa stergi din Israel sangele celui nevinovat ,ca sa fii fericit "Duet 19. "Pentru un Dumnezeu sfant, pacatul este respingator ,el nu poate exista in prezenta lui Dumnezeu. Grozavia pacatului uciderii rezida in faptul ca persoana care distruge o alta persoana care poarta chipul lui Dumnezeu savarseste violenta tocmai impotriva lui Dumnezeu ca si cum L-ar ucide pe Dumnezeu in efigie"5 Prin aceasta dorinta a lui Dumnezeu de-a legaliza razbunarea pune capat varsari de sange nevinovat K. Harrison, spune in lucrarea sa ca pedeapsa capitala are baze teologice si sociale in Scriptura Gen 9,5-6 , Num 35 , 33 si are scopul sublinierii importantei si valori intrinseci a vietii ca fiind modelata in imaginea lui Dumnezeu. Este de aceea legitim si potrivit sa admitem ca pedeapsa capitala este un element care sta la baza etici crestine."7

1. Razbunarea omului (goel haddam)

Termenul folosit din limba ebraica pentru razbunator este (ga al) care insemna (a cere inapoi) (a elibera) (a face parte unei rude) .Este interesant faptul ca radacina este in exclusivitate ebraica. R.Laid Harris in cartea Theological Wordbook of the old Testament ,spune ca radacina ga,al.

vRecuperare unuia care a fost la vreme de nevoi sau unuia care s-a vandut sclav in timp de saracie.

vRascumpararea animalelor non-sacrificiale dedicate Domnului. Rascumparatorul era proprietarul animalului

vRuda care razbuna sangele celui ucis.

vIn Psalmi si profeti Dumnezeu este Rascumparatorul.

Vom incerca sa ne ocupam in cele ce urmeaza de cea de-a treia categorie din cele patru mai sus amintite. Ruda cea mai apropiata care razbuna sangele a inceput sa se numeasca (go,el).Goel in cadru familiei ebraice avea dreptul de a restaura proprietatile familiei ,de a reabilita pe membri departati si de a reabilita familia care a suferit pierderea unui membru. Goel nu razbuna ci rascumpara. Cu aceasta sarcina razbunatorul sangelui se numeste goel haddam. In cazul acesta razbunarea este rascumpararea celui ucis. Dumnezeu a zis ca nu exista pret care sa plateasca pierderea unei vieti Numeri 35,31 .O viata nu putea fi rascumparata decat cu o alta viata. Gen 9'6.Si cu toate acestea viata celui ucis nu pute fi rascumparata , fie readus la viata ci numai in sens judiciar. Sangele se ispasea doar cu sange.

2. Dumnezeu rascumparator

Imaginea unui Dumnezeu ca rascumparatorul este straina de Vechiul testament In Isaia YHWH apare ca rascumparator de 19 ori cu privire la robia Babiloniana . rascumpara de la moarte ,din robia Egipteana. "Rascumparatorul intra intr-o relatie anume cu cel rascumparat se aliaza lor intr-un anumit sens si astfel isi anunta dreptul de rascumparare. Adevarul a fost intentionat sa pregateasca mintea poporului lui Dumnezeu pentru doctrina IntrupariiEvrei2,14-15. Dumnezeu poate fi in acelasi timp si razbunatorul si judecatorul gasim asta scris in Prov 23 10-11.El poate lua locul unei rude cu drept de razbunare sau la saracului Totusi razbunarea sa nu poate fi tratata diferit de actul sau de rascumparare" Biblia pune in balanta furia razbunarii lui Dumnezeu cu maretia milei cu care ne rascumpara din pacat."

RASCUMPARAREA IN CETATILE DE SCAPARE

In capitolul acesta vom in cerca sa identificam pe cine simbolizeaza rascumparatorul ce simbolizeaza judecata si daca cele doua au o valoare escatologica sau nu . Atunci cand cel care a ucis se intalneste cu razbunatorul cel din urma devine mania lui Dumnezeu . Ceia ce urmeaza imediat este ca adunarea sa judece daca pacatosul se identifica cu pacatul. Daca nu a fost din vrajmasie atunci adunare izbaveste. pe ucigas din mana razbunatorului , iar acesta inseamna ca izbavirea are caracter de ispasire de vina..

Daca citim cu atentie pasajul din Numeri 35 vom observa ca pe omul criminal il surprindem in trei ipostaze , omul in cetatea de scapare , infailibilitate afara cetati , dupa moarte marelui preot. Daca in capitolul de mai sus amintit am vazut simbolistica escatologica cele trei ipostasuri ale omului criminal tine mai mult de momentul izbaviri sub toate aspectele, Fiecare faza are valoare ei ispasitoare.

3. Omul in cetatea de scapare

Cel care ajungea acolo gasea scapare si siguranta Teama de a nu fi prins si razbunat aici nu-si mai avea locul . Dar in cazul in care el a nutrit ura impotriva victimei frica se amplifica in asteptarea judecatii Nu este in libertate si nici liber spre deosebire de ucigasul fara voie care este liber, iar judecata este pentru el un eveniment asteptat

4. LIBERTATEA INCHISA

Libertatea este simtamantul care ne inalta cel mai mult . un om daca nu este liber nu este om. Dumnezeu l-a facut pe om liber si nimeni nu are dreptul sa-i intrerupa libertatea. Mai putem sa vorbim de libertate in cadru cetatilor de scapare daca cel condamnat nu avea dreptul sa paraseasca cetate decat la moarte marelui preot. Pana atunci el era lipsit de familie de prieteni si de libertate. Pacatul in cazul acesta aduce cu el o instrainare de familie si de oameni. Pacatul nimiceste libertatea de a alege .Cetatile de scapare sunt locurile unde omul are din nou posibilitate sa aleaga daca vrea sa ramana sub protectia lui Dumnezeu sau nu. "Intelegem ca pacatul ucideri este destul de grav sub orice forma ar fi el. Chiar daca este neintentionat ,nu poate fi trecut cu vederea .fara consecinte serioase . Viata in exil era una de discontinuitate dar era viata."21

4. Omul din afara cetatii

Dupa comiterea unei crime indiferent daca a fost cu voia sau fara voie ,omul era sub condamnare legii lui Dumnezeu Numeri 35,19 . Supt aceasta condamnare libertatea dispare , sau est desfiintata iar individul nu mai este sigur nicaieri. Aceasta realitate ne invata ca pacatul in orice forma este exprimat aduce instrainare de Dumnezeu de oameni si de el . Fetele pacatului sunt diverse in consecinta efectele pe care le are asupra omului imbraca mai multe forme pe care le-am amintit mai sus , si pe care urmeaza sa le dezbatem in continuare. Un prim pas pe care il face pacatul in viata omului este frica. De aceasta frica se foloseste Satana pentru ca omul sa fuga de Dumnezeu Singura posibilitate de salvare mai ramane interventia lui Dumnezeu directa.

MOARTE MARELUI PREOT

In capitolul de fata vom incerca sa raspundem la cateva intrebari, de ce cel care a ucis trebuia sa ramana in cetate pana la moartea marelui preot.? Ce se intampla cu omul care ramanea in cetate pana la eliberare. Moartea marelui preot marca eliberarea totala a individului Acum nu mai exista ,frica, nu mai exista pedeapsa, nici condamnare.

Omul ucigas care a trecut de judecata si a fost gasit vinovat dar nu din culpa trebuie sa ramana in cetatea de scapare ,pentru a-si ispasi pacatul , sau pacatul a fost ispasit de adunare atunci cand a fost judecat? Judecata la curatit de pacat in fata lui Dumnezeu ,sau moartea marelui preot ispaseste pacatul ?.

CRIMINALUL SAU MARELE PREOT?

Unii interpreti sunt de parere ca sederea in cetate nu trebuie privita ca un exil cu tot ca separarea de casa si de familie poate fi considerata ca o pedeapsa ,aceasta pedeapsa nu putea avea drept scop ispasirea de greseala, deoarece ispasirea sangelui varsat nu se putea face decat prin sangele celui care il varsa Numeri 35,33 ,In cazul in care ucigasul era dat pe mana razbunatorului pedeapsa era retributiva. In cazul celui izbavit pedeapsa avea un caracter de remediu .Cu aceasta metoda Dumnezeu vrea sa transmita omului cat de ofensator este pacatul inainte lui Dumnezeu si cu cata seriozitate il priveste.

MARELE PREOT ISPASITOR

Cand marele preot murea, cel condamnat era liber pe deplin, nu mai era vinovat de nimic ,nici condamnat "putea sa se intoarca la mosia lui. "Numeri 35,28 . Tinand cont de faptul ca doar o viata de om putea sa faca ispasirea ,iar in cazul de fata nu putem vorbi de asa ceva ,cine era jertfa de ispasit? Ceea ce ii dadea drept de libertate pacatosului era moarte marelui preot." Cea mai simpla si mai buna interpretare pare a fi ca moartea marelui preot marca sfarsitul unei ere si inceputul uneia noi"24 Pana la moartea sa marele preot conditiona viata ucigasului si eliberarea celui pacatos de moartea sa. "Desi jertfa era de fapt cea care ispasea pacatul si nu marele preot, totusi rolul central al acestuia din urma in cultul sacrificial posibil sa fi dat mortii sale un fel de semnificatie ispasitoare. Faptul ca marele preot era uns cu untdelemn de asemenea este important"25 Faptul ca moartea marelui preot era aici privita ca expiatoare, asa cum multi rabini si comentatori sustin ,este evident din aditia frazei a fost uns cu untdelemn sfant. Aceasta propozitie puncteaza legatura interna dintre intoarcerea ucigasului si moartea marelui preot. Marele preot garanta viata ucigasului cu viata lui si eliberarea acestuia cu moartea lui. Astfel omul pacatos ajungea sa cunoasca cea mai inalta ilustrare a ispasirii in care insusi viata marelui preot ispasea vina. Se interpreta de mai multe ori ca moartea marelui preot era cauzata de pacatele poporului. "Moartea fiecarui mare preot devenea un tip a ceea ce, Cel din ceruri, care prin Duhul Sfant cel etern s-a oferit pe Sine Insusi fara pata lui Dumnezeu ca noi sa putem fi rascumparati din pacatele noastre si sa primim mostenirea vesnica fagaduita". Omul pacatos invata cat de mult poate strica pacatul in relatie cu Dumnezeu si cu semenii. De asemenea pacatul L-a costat mult pe Dumnezeu.

"Cetatile de scapare stabilite de Dumnezeu pentru poporul Lui din vechime este un refugiu asigurat si descoperit in Isus Hristos. Sacrificiul oferit de Mantuitorul era de o valoare suficienta pentru a face expiere deplina de pacatele intregii lumi, si toti care in pocainta si credinta vor gasi adapost. Aici vor gasi pace de orice presiune grea a vinovatiei si eliberarea de cele mai teribile condamnari. Prin sacrificiul ispasitor al lui Hristos si lucrarea Lui de mijlocire pentru noi putem fi din nou impacati cu Dumnezeu. Sangele lui Hristos se va dovedi suficient pentru spalarea pacatelor noastre.

Concluzii

"Cetatile de scapare randuite pentru poporul Sau din vechime era o preinchipuire a refugiului randuit in Domnul Isus Hristos. Acelasi Mantuiror indurator care a creat cetatile acestea de scapare a creat prin varsarea propriului Sau sange un adapost sigur pentru calcatorul legii lui Dumnezeu in care se afla scaparea de moartea a doua. Nici o putere nu este in stare sa smulga din mainile Sale sufletele care cauta la El iertare. Acele care alerga catre cetatea de scapare nu trebuia sa zaboveasca. Nu mai avea timp sa-si ia ramas bun de la cei iubiti ai sai. Viata sa era in pericol si oricare alt interes trebuia sa fie sacrificat fata de acest unic scop sa ajunga la locul de scapare. Prizonierul care parasea vreodata cetatea de scapare era lasat in mainile razbunatorului sangelui. In felul acesta poporul era invatat sa umble pe calea prevazuta de intelepciunea infinita pentru siguranta lui."

Cuprins

TRIBUNALELE EVREIESTI 1

Drept criminal , procedura civila si criminala 1

MARELE SANHEDRIN 1

2. TRIBUNALELE REPRESIVE 2

TRIBUNALELE CIVILE 2

Judecatori si martori 3

MARTORII 4

JUDECATA 5

OMUCIDUL INVOLUNTAR 6

PEDEAPSA CAPITALA 7

CUM SE PROCEDA 7

DECAPITAREA SI ARDEREA 8

DREPTURILE OMULUI IN VECHIUL TESTAMENT 9

VALOARE CETATILOR DE SCAPARE 11

CRIMA. UCIDEREA CHIPULUI LUI DUMNEZEU 12

RASCUMPARAREA IN CETATILE DE SCAPARE 14

3. Omul in cetatea de scapare 15

MARELE PREOT ISPASITOR 17

Concluzii 18