Aristotel - conceptele lui Aristotel

Aristotel (Greaca: Αριστοτέλης) (n. 384 i.Hr. - d. 7 martie 322 i.Hr.) a fost unul din cei mai importanti filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al scolii peripatetice. A intemeiat si sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formala, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelica a stiintelor naturale a ramas paradigmatica mai mult de un mileniu in Europa.

Aristotel s-a nascut la Stagira (motiv pentru care i se ai spune Stagiritul), un oras din peninsula Chalcidica, in nordul Marii Egee. Tatal sau, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatal lui Filip al II-lea si bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratica.

Ramas orfan de copil, Aristotel isi petrece primii ani la Stagira si Pella, iar la 17 ani intra in Academia lui Platon, unde ramane 20 de ani, mai intai elev apoi profesor; dupa moartea lui Platon, in 347 i.Hr., a plecat la Assos, in Misia devenind consilierul tiranului Hermias. In 343 i.Hr., a fost chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desavarsi educatia tanarului Alexandru (cel care avea sa ramana in istorie ca Alexandru cel Mare). In 340 i.Hr. s-a intors la Stagira, dar nu pentru multa vreme. Pacea impusa de Macedonia cetatilor grecesti i-a dat prilejul sa revina la Atena, unde a infiintat propria lui scoala - Liceul (Lykeion sau scoala peripatetica), scoala ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani si isi va continua neobosit cercetarile. In 323 i. Hr., odata cu moartea lui Alexandru, la Atena a rabufnit vechea dusmanie fata de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, in insula Eubeea, unde a murit un an mai tarziu. La conducerea scolii ii succede Theofrast, cel mai important discipol al sau.

Concepte

Filosofia = stiinta a cauzelor prime, o cercetare a fiintei ca fiinta

Substanta = Fiinta in sine, imuabila (identica cu sine). Acel tip de realitate a carei existenta nu este dependenta de altceva (v. Categorii, 2). In acest sens, substanta poate fi universala, adica substanta secunda (ca gen, specie, esenta), respectiv particulara sau substanta prima (inteleasa ca individual).

Materia = 'Forma in potenta' sau 'potentialitate pura'. Fiinta in potenta, in stare nedeterminata (virtualitate).

Forma = fiinta in act, determina materia (energie)

Primul Motor = cauza miscarii din lume; este miscatorul nemiscat, Act pur, imaterial, gandire pura (divinitatea suprema)

Omul = este un compus din materie si forma. Corpul nu este materie decat intr-un sens metaforic deoarece, ca substanta prima, si corpul trebuie inteles tot ca un compus forma-materie. Astfel, tot ceea ce este perceptibil ca si corp este act al corpului, adica forma in act. De asemenea, sufletul individual este la randul sau un compus care are drept forma intelectul. In concluzie, omul este o substanta avand ca forma sufletul intelectiv.

= fiinta morala, capabila de actiuni in vederea binelui

= fiinta sociala 'zoon politikon' (vietuitoare sociala), tinde in mod natural sa traiasca in stat si foloseste statul drept mijloc pentru dobandirea autarhiei, adica a conditiei necesare practicarii virtutii dianoetice.

= cauta frumosul, arta fiind o imitatie a realitatii cu rol de Katharsis (purificare a sufletului prin disciplinarea pasiunilor)

Statul = anterior familiei si individului, este un organism natural; ideal este statul avand clase sociale bine determinate

Statul = scopul sau este fericirea, dobandita ca stare ce insoteste practicarea virtutilor; statul condus de omul cel mai virtuos este monarhia (poate degenera in tiranie). Alte forme de guvernamant sunt aristocratia (poate degenera in oligarhie), republica (poate degenera in demagogie - guvernarea celor inculti)

Stiintele = sunt:

Teoretice (matematica, fizica, metafizica)

Practice (etica, politica, economie)

Poetice (arte tehnice, retorica, poetica)

Adevarul = corespondenta conceptelor cu realitatea

Logica = introducere si pregatire a tuturor stiintelor, analiza a legilor gandirii (care sunt si legi ale realitatii)

Categoriile = modalitatile de exprimare a fiintei: Substanta, Cantitatea, Calitatea, Relatia, Locul, Timpul, Pozitia, Averea, Pasiunea, Actiunea. Substanta semnifica faptul de a fi (fiinta nedeterminata), in timp ce restul de noua categorii exprima determinatii ale substantei. Substnta este o realitate care nu are nevoie de altceva ca sa existe, in timp ce categoriie desemneaza realitati a caror existenta depinde de substanta ('nu pot fi in afara unui substrat' - v. Categorii, cap. 2).

Silogismul = procedeul dialectic de gandire care ne duce necesar la adevar