Imperiul multor Imperii - noul Imperiu - rusia

Construirea Noului Imperiu, care ar corespunde misiunii civilizatoare planetare a poporului rus, este un supraproiect cu mai multe subnivele. Acest Imperiu Nou, Imperiul Eurasiatic, va avea o structura diferentiata foarte complicata, in interiorul careia vor exista diferite grade de interdependenta si integritate a diferitelor parti. E cu desavarsire limpede ca Noul Imperiu nu va fi nici Imperiu Rus, nici Imperiu Sovietic.

Momentul fundamental de integrare a acestui Imperiu Nou il va constitui lupta cu atlantismul si riposta dura data acelei civilizatii liberale de piata, "maritime", "cartageneza", pe care o intruchipeaza astazi SUA si structurile politice, economice, militare planetare, care slujesc atlantismul. Pentru reusita acestei lupte este necesara crearea unui bloc geopolitic continental gigantic, unitar din punct de vedere strategic. Tocmai unitatea hotarelor strategice continentale va constitui factorul principal, integrator al Noului Imperiu. Acest Imperiu va fi un organism unitar si indivizibil in sens militar si strategic, iar aceasta va impune restrictiile politice pentru toate structurile imperiale interne. Toate blocurile ce vor intra in componenta Noului Imperiu vor fi limitate, din punct de vedere politic, intr-o singura privinta - interzicerea categorica de a servi interesele geopolitice atlantice, de a parasi alianta strategica, de a dauna securitatii continentale. Noul Imperiu va fi o structura geopolitica integrala numai si numai la acest nivel.

La un nivel mai inferior Noul Imperiu va reprezenta o "confederatie a Spatiilor Mari" sau a Imperiilor secundare. Dintre acestea trebuie evidentiate patru Imperii principale: Imperiul European, in Occident (in jurul Germaniei si al Europei Centrale), Imperiul din Oceanul Pacific, in Rasarit (in jurul Japoniei), Imperiul din Asia Centrala, in Sud (in jurul Iranului) si imperiul Rus, in Centru (in jurul Rusiei). Este absolut logic ca intr-un asemenea proiect pozitia centrala sa fie prioritara, fiindca anume de ea depinde si omogenizarea teritoriala a celorlalte componente ale giganticului bloc continental. Spatii mari autonome vor exista si pe langa blocurile mentionate - India, lumea araba, uniunea panafricana si, posibil, o regiune deosebita a Chinei al carei statut deocamdata e greu de determinat chiar cu aproximatie. Fiecare dintre Imperiile secundare se va baza pe factorul rasial, cultural, religios, politic sau geopolitic integrator care, de fiecare data, poate sa fie diferit. Gradul de integrare a Imperiilor va fi de asemenea o marime variabila, dependenta de o baza ideologica concreta pe care se va construi un Imperiu sau altul.

In interiorul acestor Imperii secundare va functiona de asemenea principiul confederativ, insa raportat la unitati etnice, nationale si regionale mai marunte - asa incat, cu o aproximatie mai mare sau mai mica, pot fi numite "tari" sau "state". Bineinteles ca suveranitatea acestor tari va avea restrictii considerabile - in primul rand de ordin strategic (care rezulta din principiile Noului Imperiu continental), iar in al doilea rand ele vor depinde de specificul acelor Spatii Mari in componenta carora vor intra. Si in aceasta problema se va aplica la maximum principiul diferentierii flexibile care va tine seama de particularitatile istorice, spirituale, geografice, rasiale ale fiecarei regiuni in parte.

Velicorusii, spre exemplu, vor putea sa se considere un popor deosebit sau chiar o "tara" in limitele Imperiului Rus, alaturi de ucraineni, belorusi, posibil sarbi etc., dar in acelasi timp aceste popoare vor fi dependente de jurisdictia de tip slav ortodox, intruchipata intr-un sistem statal specific. In acelasi timp, Imperiul Rus va depinde de Imperiul Eurasiatic, de Noul Imperiu, ale carui interese strategice vor fi superioare intereselor nationale, rasiale si confesionale ale slavilor ortodocsi de rasarit.

Acelasi lucru se poate spune, spre exemplu, si despre francezi, care vor ramane un popor sau o "tara" in cadrul Imperiului European, alaturi de nemti si italieni, pe care ii uneste traditia imperiala europeana, religia crestina si apartenenta la rasa indoeuropeana. Imperiul European, la randul sau, se va subordona imperativelor strategice ale Noului Imperiu continental.

In relatiile sale cu puterile Occidentale bolsevicii continuau sa se conduca de doua motive, care, printre altele, permanent se repetau in acea perioada la Lenin. Primul, ca si odinioara, era necesitatea de a folosi orice divergenta intre inamicii sai puternici, care inca nu demult incercau sa inabuse in fasa Republica sovietica. Al doilea - convingerea (probabil putin mecanicista, dar obiectiv justa), ca unitatea economiei mondiale, determinata de dezvoltarea capitalismului si intrerupta de razboi, mai devreme sau mai tirziu va impune sa se socoata cu necesitatile obiective, exprimate in aceea, ca, fara resursele naturale ale Rusiei, Europa nu se va putea ridica in picioare. Interventia, dupa parerea lui Lenin, era o incercare de a rezolva aceasta sarcina pe calea coboririi Rusiei la starea de tara invinsa. Anume din cauza ca ea n-a reusit, acum se putea de asteptat alte solutii. Pe o astfel de baza dualista si s-a inradacinat ideea stabilirii relatiilor cu lumea burgheza.

Acordul comercial anglo-sovietic Inca in perioada luptei armate cu interventii, din partea guvernului sovietic, se faceau tentative de a stabili contacte cu lumea inconjuratoare, a lega relatii comerciale. Din toate statele mari cel mai mare interes fata de comertul cu Rusia il manifesta Anglia. Pentru ea exportul in Rusia si importul din ea aveau o importanta deosebita. De aceea guvernul englez a si fost de acord sa inceapa negocierile comerciale sovieto-engleze. Aceste negocieri au inceput in curind dupa decizia Consiliului suprem al Antantei despre ridicarea blocadei contra Rusiei. Insa in aceasta hotarire se spunea despre restabilirea relatiilor comerciale cu poporul rus, ocolind guvernul sovietic. De aceea din partea sovietica in calitate de organ a comertului cu strainatatea, a fost inaintat Tentrosoiuzul.* Tratativele, care foarte repede au capatat un caracter nu pur comercial, ci si politic, au fost duse, cu intreruperi, din aprilie pina in noiembrie 1920.

In fruntea delegatiei sovietice se afla L.B. Krasin, care a propus un program concret de dezvoltare a comertului sovieto-englez, dar cerea scoaterea completa a blocadei, organizarea reprezentantelor comerciale reciproce, incetarea sprijinului Poloniei, care ducea la acel moment razboi contra Rusiei sovietice.

Dar guvernul englez nu se grabea. Numai la 30 iunie el a declarat intr-un memoriu despre consimtamintul sau de a incheia "acordul despre incetarea reciproca a actiunilor dusmanoase" si despre reluarea relatiilor comerciale pe urmatoarele conditii: fiecare parte "se obliga sa se retina de la actiuni dusmanoase sau masuri indreptate contra celeilalte parti si de la orice propaganda oficiala . "; guvernul englez era de acord sa nu ceara reglamentarea imediata a problemei datoriilor; el era "gata sa opreasca stabilirea obligatiilor ruse de acest fel, deasemenea, precum si rezolvarea altor intrebari, legate de datorii sau pretentii ale Marii Britanii fata de Rusia sau a Rusiei fata de Marea Britanie, pina la tratativele de pace". CNAE a declarat despre consimtamintul sau de a accepta aceste conditii. Insa englezii au incercat sa foloseasca negocierile pentru a-i presa pe bolsevici, de a inceta ofensiva Armatei Rosii ce se desfasura in acel timp contra Poloniei.

La 9 noiembrie 1920 guvernul RSFSR s-a adresat guvernului Marii Britanii cu o nota in care propunea "sa dea un raspuns direct si rapid la intrebarea daca e gata . imediat sa inceapa tratativele . "

Cum reiese din documente, guvernul lui Lloyd George a adoptat decizia definitiva despre incheierea tratatului cu Rusia sovietica la sedinta cabinetului, ce a avut loc la 17-18 noiembrie 1920, adica dupa aceea, ce a fost distrusa armata lui Vranghel si a suferit esec interventia poloneza. Ministrul comertului R.Horn in cuvantarea sa a vorbit despre cresterea ingrozitoare a somajului, intensificarea concurentei altor tari in comertul cu Rusia sovietica. Exprimindu-se in folosul dezvoltarii comertului cu ea, el a subliniat gindul ca cu ajutorul comertului se poate invinge bolsevismul: "Unica cale pe care noi vom dobori bolsevismul este comertul". Bonar Low a declarat ca "e inadmisibil de prelungit tratativele si nu de incheiat acordul", cu atit mai mult ca tara sta in pragul somajului.¹¹

Lordul Curzon ii speria pe ministri cu "pericolul rosu", ce ameninta coloniile engleze si, in primul rind, India, si a chemat guvernul sa fie prudent in timpul semnarii acordului comercial. El a fost sustinut de ministrul apararii W. Churchill si cancelarul visteriei O. Chamberlain.