Statul totalitar: nazismul - adolf Hitler

Adolf Hitler (1889-1945) a fost cel care a instituit nazismul in Germania, politica suprematiei rasiale si a "solutiei finale"; in anul 1919, Adolf Hitler s-a inscris in Partidul Muncitorilor Germani la transformarea caruia a participat, acesta devenind - NSDAP (Nazionalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei) sau Partidul Nazist; in 1921 - Hitler a ajuns presedintele partidului, organizand in anul 1923 Puciul de la Beraria din Munchen prin care a incercat preluarea puterii in Bavaria; a fost prins si condamnat cinci ani, a executat 10 luni timp in care a scris Mein Kampf;

30 ianuarie 1933 - a fost ales cancelar al Germaniei; prima masura a fost cea prin care a suspendat toate institutiile democratice, a iesit din Societatea Natiunilor; in anul 1935 a anexat regiunea Saar; in anul 1938 a anexat Austria;

Adolf Hitler, Mein Kampf, Editura Beladi, vol. I, II, f.a.

lucrarea sintetizeaza filosofia politica a nazismului: teoria spatiului vital pentru Germania, teoria omului superior - arianul, ura fata de evrei si comunisti;

in privinta statului, in lucrare, Hitler face distinctia intre:

cei care vad in stat o grupare mai mult sau mai putin voluntara, de oameni supusi autoritatii unui guvern, care, de fapt, sunt cei mai numerosi;

alti teoreticieni pun anumite conditii in ceea ce priveste existenta statului, si-anume sa contribuie la bunastarea supusilor, supusi care vorbesc o singura limba;

o alta opinie este cea care distinge prin notiunea de stat un mijloc de realizare a tendintelor imperialiste.

pentru Hitler, statul nu este un scop, ci un mijloc, o conditie pusa in prealabil pentru formarea uei civilizatii umane de valoare superioara, dar nu este cauza sa directa; rasa superioara este conturata de arieni (poporul german);

conditia pentru existenta durabila a unei comunitati superioare nu este statul, ci rasa, care poseda insusirile cerute; statul devine un mijloc pentru atingerea acestui tel, telul fiind mentinerea si favorizarea dezvoltarii unei comunitati de fiinte care, fizic si moral, sunt de aceeasi specie; el (statul) trebuie sa mentina, in primul rand, caracteristicile esentiale ale rasei, ca o conditie a liberei dezvoltari a tuturor insusirilor latente ale acestuia; din aceste insusiri, o parte va servi mereu la intretinerea vietii fizice iar alta la favorizarea progreselor intelectuale;

statul care nu vizeaza acest scop, devine un organism defectuos, o cretie moarta - statul este forma - rasa este continutul; scopul suprem al statului rasist trebuie sa fie acela de a veghea la pastrarea reprezentantilor de rasa primara, care raspandesc civilizatia si fac frumusetea si valoarea umanitatii superioare;

utilitatea unui stat poate fi apreciata luand drept criteriu nivelul de civilizatie la care a ajuns sau importanta pe care i-o confera puterea sa in lume; sarcina statului - "sa croiasca drum fortelor vitale";

"inalta misiune a statului" - "misiunea poporului".

Misiunile statului rasist:

sa supravegheze casatoriile;

sa faca din rasa centrul vietii comunitatii;

sa vegheze la puritatea rasei;

sa supravegheze educatia, in vederea pastrarii celor mai pure elemente ale rasei;

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

colonizarea regiunilor cucerite, necesare in vederea completarii spatiului vital; in noile regiuni trebuie impuse reguli stricte, bine delimitate, supravegheate de comisii pentru problemele de rasa;

programele scolare vor avea in vedere, indeosebi, exercitiile fizice, evitandu-se formarea unui popor de savanti degenerati si lasi pacifisti care nu vor putea cuceri niciodata cerul, armata devenind o scoala superioara de educatie;

sa vegheze la scrierea istoriei universale in care problemele rasei superioare sa fie pe primul loc, misiunea profesorilor fiind aceea de "a sadi in sufletul tinerilor sentimentul de rasa", puritatea sangelui si necesitatea sa;

sa contribuie la dezvoltarea sentimentului de mandrie nationala;

rolul esential - formarea unei elite.

Locuitorii statului rasist:

cetatenii;

supusii (resortisant; nu pot ocupa functii, nu pot alege, fiind liberi in a parasi statul) - un tanar resortisant, cu o sanatate si o educatie buna, cu stagiu militar, poate deveni cetatean dupa ce a depus un juramant intr-un cadru solemn - Hiler era convins ca "mai bine esti maturator in Reich decat rege intr-o tara straina";

strainii.

In statul rasist trebuie sa domine:

principiul personalitatii - "Cea mai buna Constitutie si cea mai buna forma a statului este cea care va asigura autoritatea conducatorului si influenta unui model de gandire";

in statul rasist vor exista doar acele corpuri consultative (institutii) care vor sluji Conducatorului; in 1932, primul angajament al membrilor NSDAP era: "Decizia lui Hitler e definitiva" pentru ca in anul 1936 sa se transforme in: "Fürerul are intotdeauna dreptate" (art. 8 al Decalogului militiilor fasciste era: "Mussolini are intotdeauna dreptate");

"Cea mai frumoasa conceptie teoretica ramane fara tel, daca Fürer-ul nu pune in miscare masele" pentru ca "a conduce inseamna sa misti masele"; "E nevoie sa se vare putin cate putin, in mintile unui mic nucleu de oameni noua doctirna, pentru a forma materialul uman, care mai tarziu, ar putea forma primele elemente ale unei organizari";

cea care insufleteste masele, este propaganda, iar cand propaganda a cuprins un intreg popor, orice organizatie care a definit-o, poate "sa traga concluziile doar cu o mana de oameni" pentru ca "masele prefera sa venereze pe stapan si se simt in siguranta, neadmitand pe nimeni altcineva in preajma lor";

intotdeauna, propaganda trebuie sa se adreseze maselor, ea trebuie sa capteze atentia maselor prin fapte, ideile prezentate trebuie sa fie simple, cu cat numarul celor ce asculta este mai mare, cu atat nivelul inteligentei scade, pentru ca marea masa este dominata de instinct; H. Arendt in Originile totalitarismului a analizat rolul maselor in miscarile totalitare, insistand asupra fascinatiei pe care o degajau liderii, fascinatia fiind vazuta de autoare ca un fenomen social, societatea fiind capabila sa accepte spontan, o personalitate asa cum crede ea ca este (de fapt, cum aceasta se declara), nu cum este in realitate; acest lucru este posibil si datorita faptului ca societatea moderna se caracterizeaza prin lipsa de discernamant a valorilor.

consolidarea bolsevismului in Rusia si promovarea ideii "revolutiei mondiale" prin Internationala a III-a (Mariana Cojoc, Marian Cojoc, Propaganda, contrapropaganda si interese straine la Dunare si Marea Neagra 1919-1939, documente, partea I, Bucuresti, Editura Universitatii din Bucuresti, 2002);

Comunismul, nazismul si fascismul definesc sistemul totalitar, sistem pe care Carl J. Friederich il caracterizeaza ca fiind unul cu cinci apoi cu sase fete, adica detinand tot atatea monopoluri: ideologic, statuL, politia, armata, mass-media, economia. Acumularea acestora de catre o singura forta duce, dupa cum s-a vazut de-a lungul devenirii istorice, la o cvasi-disparitie a societatii civile si a proprietatii private.

"Monopol unic: partid unic

Monopol ideologic: milenarism oficial

Monopol mediatic: controlarea mijloa­celor de comunicare

Monopol politist: controlarea in stil terorist a populatiei

Monopol militar: controlul asupra mijloacelor de lupta" - toate acestea ducand, potrivit lui Friederich, la conducerea centra­lizata a societatii prin Stat.

"Continutul social al diferitelor regimuri poate evident sa varieze, scopurile atribuite ideologiilor lor pot fi opuse, dar metodele lor sUnt atit de identice incit putem sa le caracterizam prin maniera totalitara de a actiona. Nu este vorba doar de o apropiere formala, de violarea democratiei, pentru ca regimurile totalitare se deosebesc de cele despotice traditionale si organizeaza dictaturi de masa de un tip cu totul inedit". (Evelyne Pisier, Istoria ideilor politice, 1990, pp. 284-285).

politica de appesement (conciliere) promovata de diplomatia europeana in concordanta cu realismul politic (teoria balantei puterilor), mai precis de liderii politicii engleze si franceze, in legatura cu diplomatia agresiva a Berlinului dupa ce Hitler a ajuns cancelar al Germaniei in ianuarie 1933;

Daca prima jumatate a secolului XX s-a consumat sub semnul imprevizibilului astfel incat "nepatrunse" pareau a fi caile viitorului relatiilor internationale, etapa ce a urmat celui de-al doilea razboi mondial (conflictul a izbucnit odata ce Germania a invadat Polonia la 1 septembrie 1939) a fost marcata in mod fundamental de hotararile reprezentantilor Celor Trei Mari Puteri de la Moscova (octombrie 1944), Ialta (4-12 februarie 1945) si Potsdam (17 iulie-2 august 1945). 

America

19 martie 1920 - Senatul SUA nu a ratificat Tratatul de la Versailles; SUA nu face parte din Sociaetatea Natiunilor; garantia anglo-americana asupra frontierei franceze a cazut; in noiembrie 1920 - Harding, reprezentant al republicanilor, a fost ales presedinte; deviza sa: "America first !";

S.U.A. a urmat fata de Europa o politica de izolare, activand in America Centrala si de Sud: 1923 Tratatul Gondra (colaborarea dintre state in pofida tensiunilor existente) si, mai tarziu, prin "politica bunei vecinatati" promovata de Roosevelt;

1921-1921 - Conferinta de la Washinghton a marcat incheierea urmatoarelor tratate: Conventia maritima prin care s-a stabilit dimensiunea flotelor celor cinci mari puteri: SUA, Marea Britanie, Japonia, Franta, Italia; Conventia celor patru puteri (SUA, Marea Britanie, Franta, Japonia) a garantat un statu-quo al posesiunilor din Pacific; Conventia celor noua puteri care a garantat independenta chineza si a obligat China la o politica "a usilor deschise"; Conventia Shandong - Japonia a retrocedat Chinei - Shandong si Kiaochou, retragandu-si trupele din Siberia;

SUA au devenit primul partener comercial si primul investitor din America Latina; politica de "big stick" este tot mai greu acceptata in zona: 1927-1933 - conflictele din Nicaragua;

1929 - a fost adoptat Memorandumul Clark - princare SUA si-au anuntat intentia de a trece la o politica de buna vecinatate; aceasta politica a fost prelungita pana in anul 1930;

incepand cu anul 1936 - presedintele SUA, Roosvelt s-a angajat intr-o politica de inarmare vizandu-se intarirea securitatii nationale.

Asia - Extremul Orient (pentru Orientul Mijlociu vezi capitolul "Lumea islamica si regulile sale")

dupa Conferinta dezarmarilor de la Londra (1930) - Japonia s-a considerat nedreptatita datorita procentului pastrat: 5:5:3 in privinta inarmarilor dintre SUA, Marea Britanie si Japonia; Japonia si-a inceput expansiunea - Manciuria, India, Myanmar, Statele Malaya, Australia, Singapore, Noua Zeelanda, Filipine, Guam, Indochina, Indiile Olandeze; in anul 1934, Japonia a denuntat Conventia maritima de la Washington;

martie 1932 - a fost proclamat statul "Manciukuo" - stat teoretic independent, dar, de fapt, sub protectorat japonez; actiunea japoneza a primit doar o condamnare verbala din partea Societatii Natiunilor; in martie 1933, Japonia s-a retras din Societatea Natiunilor;

26 iulie 1937 - Japonia a atacat China fara nici o declaratie de razboi; in anul 1938 - trupele nipone au ocupat in intregime estul Chinei, marile porturi, centrele importante comerciale si industriale.